DECIZIE nr. 171 din 2 noiembrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a Ordonanţei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a Ordonanţei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, excepţie ridicată de Loti Petrescu în Dosarul nr. 12.768/1997 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal răspund avocat Dumitru Radescu pentru Loti Petrescu, precum şi Anca Viorica Costa Foru, personal şi asistată de avocat Florin Chertisanu, lipsind Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Societatea Comercială "Centrul Istoric" – S.A. Bucureşti şi Ministerul Finanţelor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, sustinand ca prevederile art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999 [prin care a fost completat art. 3 din Legea nr. 146/1997, în sensul că după lit. a) s-a introdus lit. a^1) care stabileşte ca cererile în anulare sau declararea nulităţii unui act juridic se taxeaza cu suma de 30.000 lei] sunt contrare dispoziţiilor art. 138 alin. (1) din Constituţie. Se apreciază ca, prin ordonanţa, Guvernul nu poate reglementa taxe, întrucât, potrivit prevederilor art. 138 alin. (1) din legea fundamentală, acestea se stabilesc numai prin lege. În plus se susţine ca, „dacă s-ar admite ca prin textul de lege introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999 ar fi vizate situaţii juridice procesuale anterioare, reiese ca ea ar avea caracter retroactiv, incalcandu-se, astfel, dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie”.Anca Viorica Costa Foru, prin apărător, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibila şi nefondata. Considera ca excepţia este inadmisibila, conform prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât soluţionarea cauzei nu depinde de textul criticat. Totodată se apreciază ca excepţia este nefondata, deoarece, asa cum se arata în punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, "în condiţiile existenţei regimului de delegare legislativă, reglementarea primara asumată de Guvern nu scapa controlului parlamentar atât în faza iniţială, de abilitare, cat şi în etapa ulterioară emiterii ordonanţei, când Parlamentul poate fie sa o aprobe ori sa o respingă, fie sa o modifice ori sa o abroge, în virtutea calităţii sale de legiuitor".Ministerul Finanţelor a depus, la dosarul cauzei, concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată, apreciind ca textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale.Procurorul solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca Guvernul poate emite ordonanţe în domeniul impozitelor şi taxelor, întrucât nu sunt incalcate dispoziţiile art. 138 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, susţine ca textul criticat interesează soluţionarea cauzei, deoarece la instanţa de fond s-a discutat problema timbrarii acţiunii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin Încheierea din 24 iunie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 12.768/1997, având ca obiect restituirea posesiei unui imobil, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a Ordonanţei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, excepţie ridicată de Loti Petrescu. În motivarea excepţiei se apreciază ca prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 138 alin. (1) şi, în subsidiar, pe cele ale art. 15 alin. (2) din legea fundamentală.Exprimandu-şi opinia, instanţa considera ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, deoarece, din prevederile art. 138 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", rezultă, pe de o parte, dorinţa legiuitorului constituant de a nu lasă stabilirea unor venituri bugetare la latitudinea executivului, iar pe de altă parte, ca textul constituţional are în vedere legea în sens restrâns, de act juridic al Parlamentului. Se mai arata ca "este adevărat ca prin Legea nr. 259/1998 Guvernul a fost abilitat sa emita ordonanţe cu privire la unele reglementări privind taxele de timbru, dar poate s-au avut în vedere alte reglementări decât stabilirea într-un anumit cuantum a unor taxe”. De asemenea, instanţa „considera ca ordonanţa ar fi neconstitutionala, dacă ar conţine un text care să prevadă ca taxele stabilite se aplică şi în cauzele aflate deja pe rolul instanţelor de judecată”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999 sunt constituţionale şi deci excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la încălcarea art. 138 alin. (1) din legea fundamentală, se susţine ca „preocuparea legiuitorului a fost, într-adevăr, aceea de a statua în mod imperativ ca stabilirea sarcinilor fiscale se poate realiza numai printr-o lege. Accentul pus pe aceasta exigenta vizează excluderea, din câmpul normativ de stabilire a veniturilor bugetare, a acelor acte normative având o forta juridică inferioară legii: hotărâri ale Guvernului, ordine ale ministrilor, instrucţiuni, dispoziţii şi altele asemenea. Într-un stat de drept, se arata în continuare, este necesar ca materia impozitelor, a taxelor şi a altor sarcini fiscale de acest gen, ce urmează să fie suportate de diferitele categorii de contribuabili, să fie reglementată primar de către Parlament, în calitatea acestuia de organ reprezentativ suprem al poporului”. Se apreciază ca „art. 138 din Constituţie a avut în vedere legea în sens material, iar nu în sens formal”. Astfel Guvernul, în temeiul art. 114 din Constituţie, poate fi abilitat de „titularul autorităţii de legiferare, Parlamentul, sa emita ordonanţe care să aibă ca obiect reglementarea primara în domeniul impozitelor şi taxelor”. În măsura în care legiuitorul constituant nu ar fi consacrat delegarea legislativă – instituţie a dreptului constituţional, prin intermediul căreia Guvernul exercita unele atribuţii ale Parlamentului, care, în mod firesc, nu sunt situate în sfera sa de competenţa – se putea susţine, cu deplin temei, ca legea reprezintă unicul act normativ prin care statul instituie impozite şi taxe. În condiţiile existenţei regimului de delegare legislativă, reglementarea primara asumată de Guvern nu scapa controlului parlamentar atât în faza iniţială, de abilitare, cat şi în etapa ulterioară emiterii ordonanţei, când Parlamentul poate fie sa o aprobe, fie sa o respingă sau, dacă legea de abilitare nu a prevăzut cerinţa supunerii spre aprobare, poate să o modifice ori sa o abroge în virtutea calităţii sale de legiuitor. Practica parlamentară ulterioară anului 1991 a consacrat aceasta soluţie constituţională, Guvernul fiind abilitat în mai multe randuri sa emita ordonanţe în domeniul impozitelor şi taxelor, realitate validată în mod constant şi de jurisprudenta Curţii Constituţionale”. În ceea ce priveşte raportarea art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999 la situaţii juridice născute anterior intrării sale în vigoare, se apreciază ca „textul ordonanţei nu conţine o dispoziţie retroactivă. Pe cale de consecinţa, norma legală criticata nu încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie”.În punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ca excepţia de neconstituţionalitate a art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999 nu este intemeiata. Se apreciază ca textul art. 138 alin. (1) din Constituţie trebuie coroborat cu dispoziţiile art. 114 din legea fundamentală, care prevede delegarea legislativă, în temeiul cărora Guvernul poate emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice şi, ca urmare, nu se poate susţine ca Guvernul nu este competent sa emita o ordonanţa privind timbrul judiciar.În legătură cu o posibila aplicare retroactivă a ordonanţei atacate, Guvernul considera ca aceasta este o problemă ce excede examinării constituţionalităţii, atâta timp cat nici în formularea articolului şi nici în cuprinsul ordonanţei nu exista o dispoziţie cu caracter retroactiv.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente şi ale procurorului, concluziile scrise ale Ministerului Finanţelor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată.Examinând susţinerea privind respingerea excepţiei ca inadmisibila, pe motiv ca soluţionarea cauzei nu depinde de textul criticat, Curtea Constituţională constata ca aceasta nu poate fi primită, deoarece timbrarea acţiunii a fost una dintre problemele discutate la instanţa de judecată şi, în consecinţa, urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate.Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a Ordonanţei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială. Potrivit acestor prevederi Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru se modifica şi se completează după cum urmează: „La articolul 3, după litera a) se introduce litera a^1) cu următorul cuprins:    a^1) cereri în anularea sau         declararea nulităţii unui act juridic 30 000 lei […]".Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca acest text de lege este neconstitutional, deoarece, reglementand materia taxelor de timbru, încalcă art. 138 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub acest aspect, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată. Prevederile art. 138 alin. (1) din legea fundamentală, conform cărora impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, au semnificatia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite şi taxe printr-un act normativ inferior, ca forta juridică, legii, astfel cum sunt hotărârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executării legilor. Interdicţia nu priveşte însă şi ordonanţele Guvernului, care se emit pe baza unei legi de abilitare, în domenii rezervate legii ordinare. Jurisprudenta Curţii Constituţionale a statuat ca reglementarea taxei de timbru este de domeniul legii ordinare şi, de aceea, o asemenea reglementare poate face obiectul unei delegari legislative. În acest sens, în cadrul controlului de constituţionalitate prevăzut la art. 144 lit. a) din legea fundamentală, Curtea Constituţională s-a pronunţat, prin deciziile nr. 5 din 14 iulie 1992 şi nr. 75 din 13 iulie 1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992 şi, respectiv, nr. 190 din 25 iulie 1994.În cauza de faţa, prin Legea nr. 259/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 31 decembrie 1998, Guvernul a fost abilitat sa emita ordonanţe în mai multe domenii, printre care şi în domeniul taxelor şi impozitelor. În temeiul acestei legii de abilitare Guvernul a emis Ordonanţa nr. 30/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999, prin care s-a stabilit ca cererile în anularea sau declararea nulităţii unui act juridic se taxeaza cu suma de 30.000 lei. De aceea Curtea constata ca aceasta reglementare a fost instituită cu respectarea dispoziţiilor constituţionale înscrise în art. 138 alin. (1).În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei referitoare la o posibila încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece formularea textului care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu conţine în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv. În realitate se solicita Curţii să se pronunţe asupra aplicării în timp a prevederilor legale criticate ca fiind neconstituţionale. Or, sub acest aspect, jurisprudenta Curţii Constituţionale a statuat în mod constant că nu intră în competenţa Curţii controlul aplicării dispoziţiilor unei legi sub raportul acţiunii lor în timp, ci numai constatarea dacă, sub aspectul retroactivitatii, aceste dispoziţii sunt în concordanta cu Constituţia. În acest sens sunt: Decizia nr. 283 din 1 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997, Decizia nr. 285 din 1 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 5 august 1997 şi Decizia nr. 181 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 februarie 1999.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A. c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a Ordonanţei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, excepţie ridicată de Loti Petrescu în Dosarul nr. 12.768/1997 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 noiembrie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește