DECIZIE nr. 171 din 11 iunie 2002

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 552 din 29 iulie 2002
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 1 15/01/2002
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 27 30/01/2000 ART. 59
ActulREFERIRE LALEGE 206 31/12/1999
ActulREFERIRE LALEGE 148 27/07/1999
ActulREFERIRE LADECIZIE 56 13/04/1999
ActulREFERIRE LAOUG 50 14/12/1998
ActulREFERIRE LAOUG 82 23/12/1997
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 12
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 24
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 25
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 114
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 134
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 138
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 144
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 145
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Johnbob Impex” – S.R.L., din Bucureşti, în Dosarul nr. 11.776/2001 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti într-o plângere împotriva unei sancţiuni contravenţionale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public arata ca prin dispoziţiile art. 59 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 nu se anulează autorizaţiile de comercializare emise anterior, ci doar se solicita depunerea acestora în vederea preschimbarii lor. Anularea acestora se face doar în cazul nedepunerii lor în termenul stabilit (3 luni) în ordonanţa menţionată, astfel încât nu se poate spune ca prevederile criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Constituţie şi nici ca aduc atingere dreptului de proprietate. De asemenea, nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 114 şi 138 din Constituţie, deoarece regimul produselor supuse accizelor nu formează obiect de reglementare prin lege organică, iar ordonanţa a fost emisă în baza unei legi de abilitare. În consecinţa, solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 7 februarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 11.776/2001, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Johnbob Impex” – S.R.L. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate, prevăzând anularea unor autorizaţii eliberate în mod legal şi al căror termen de valabilitate nu a expirat, au efecte retroactive, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Prin dispoziţiile criticate nu se anulează numai autorizaţia ca atare, ci şi dreptul de comercializare a băuturilor alcoolice, drept dobândit în baza Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 şi a Legii nr. 148/1999, iar o dată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale se dispune şi confiscarea bunurilor ori a sumelor de bani realizate în urma comercializării mărfii, incalcandu-se astfel prevederile art. 41 alin. (1) şi (7) din Constituţie. De asemenea, arata ca Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 este neconstitutionala în ansamblul ei, întrucât conţine dispoziţii contrare celor ale Legii nr. 148/1999, care prevalează în raport cu cele dintr-o ordonanţa simpla, fiind astfel contrară prevederilor art. 114 alin. (1) şi ale art. 138 alin. (1) din Constituţie.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziţia referitoare la anularea unor autorizaţii de comercializare nu se aplică retroactiv, ci doar începând cu data la care expira termenul stabilit pentru depunerea autorizaţiilor în vederea preschimbarii. Instanţa apreciază că nu sunt incalcate nici prevederile art. 114 şi 138 din Constituţie, deoarece regimul produselor supuse accizelor nu constituie obiect de reglementare prin lege organică, iar Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 a fost emisă pe baza Legii speciale de abilitare nr. 206/1999 şi are putere de lege, conform regulilor delegării legislative.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata. În acest sens invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 15 ianuarie 2002, prin care s-a statuat ca "reglementarea obligaţiei de schimbare a unor autorizaţii eliberate anterior, cu formulare noi ce au alte caracteristici, nu are semnificatia aplicării retroactive, dispoziţia respectiva producand efecte numai pentru viitor". Dispoziţia legală criticata nu contravine nici prevederilor art. 41 alin. (1) şi (7) din Constituţie, întrucât nu aduce atingere în nici un fel dreptului de proprietate sau creanţelor asupra statului şi nici averii dobândite în mod licit. Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 114 şi 138 din Constituţie, pe baza Legii nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 59 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 nu contravin nici uneia dintre prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Prin dispoziţiile legale criticate „se stabilesc numai unele aspecte de natura procedurala cu caracter tranzitoriu, ce nu intră în sfera discuţiei privind aplicarea în timp a Ordonanţei”. Nu se încalcă nici principiul ocrotirii egale a proprietăţii private, întrucât măsurile dispuse se subscriu interesului general, pe care statul este obligat sa îl protejeze conform prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie. Măsura confiscării bunurilor a fost prevăzută în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (8) din Constituţie. Ordonanţa a fost emisă pe baza legii speciale de abilitare şi, având putere de lege, prin ea puteau fi stabilite impozite şi taxe.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, dispoziţii care au următorul conţinut: „Nedepunerea în termen, în vederea preschimbarii, a autorizaţiilor de comercializare eliberate anterior datei de intrare în vigoare a prezentei ordonanţe atrage anularea valabilităţii acestora.”Sancţiunea anulării autorizaţiilor de comercializare este prevăzută ca o consecinţa a neîndeplinirii obligaţiei stabilite la alin. (1) al aceluiaşi articol, potrivit căruia: "Până la data de 1 mai 2000 toate autorizaţiile de comercializare eliberate anterior datei de intrare în vigoare a prezentei ordonanţe vor fi prezentate organului fiscal emitent pentru preschimbare cu formulare special tipărite de Regia Autonomă lt; lt;Imprimeria Naţionala gt; gt;."Efectele anulării autorizaţiilor de comercializare sunt prevăzute la alin. (4) al aceluiaşi articol, conform căruia "După anularea valabilităţii autorizaţiilor este interzisă orice activitate de comercializare a produselor supuse autorizării".Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:– Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";– Art. 41 alin. (1) şi (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. […](7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";– Art. 114 alin. (1): "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.";– Art. 138 alin. (1): "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele:Prin dispoziţiile tranzitorii ale art. 59 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 nu se anulează drepturi câştigate pe baza reglementărilor legale anterioare şi nici nu se prevede nulitatea autorizaţiilor de comercializare anterior emise. Se dispune doar depunerea autorizaţiilor anterioare în vederea preschimbarii lor cu formulare special tipărite, acordându-se pentru îndeplinirea acestei obligaţii un termen de 3 luni. Anularea autorizaţiilor de comercializare apare ca o sancţiune pentru nerespectarea termenului prevăzut pentru depunerea lor la organul fiscal emitent în vederea preschimbarii. Astfel, nu se poate susţine ca aceste dispoziţii legale ar avea efecte retroactive, contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.Dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate, ele sanctionand prin interzicerea continuării activităţii de comercializare neîndeplinirea obligaţiei de preschimbare a autorizaţiilor anterior emise, deci fapta săvârşită ulterior intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 27/2000. Nici măsura confiscării produselor ori a sumelor de bani rezultate din comercializarea acestora fără autorizaţie, fapta ce constituie contravenţie, nu încalcă dreptul de proprietate, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii”.Interdicţia confiscării, prevăzută la alin. (7) al art. 41 din Constituţie, se referă doar la averea dobandita în mod licit. În acest sens Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 56 din 13 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, a statuat ca "aplicarea şi executarea unei sancţiuni pecuniare ca şi măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate ca determina în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private".În legătură cu critica referitoare la contrarietatea dispoziţiilor art. 59 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 cu prevederile Legii nr. 148/1999 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 pentru modificarea şi completarea prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, Curtea constata ca prin art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000, cu data intrării în vigoare a acesteia (15 februarie 2000), Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 a fost abrogată împreună cu toate modificările şi completările sale ulterioare, astfel că nu exista conflict între actele normative în vigoare.Regimul produselor supuse accizelor nu constituie obiect de reglementare prin lege organică. De asemenea, Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 a fost emisă pe baza Legii nr. 206/1999 şi, având putere de lege, stabilirea unor impozite prin aceasta ordonanţa nu este contrară prevederilor art. 138 din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Johnbob Impex” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.776/2001 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 iunie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu––––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x