DECIZIE nr. 170 din 15 aprilie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a), ale art. 108^4 şi 108^5 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorDana Titianu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 , 108^4 şi 108^5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 1.467/C/2003 al Tribunalului Galaţi Secţia civilă.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 559D/2003 privind excepţia de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 1.590/C/2003 al Tribunalului Galaţi – Secţia civilă.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere identitatea de obiect şi de părţi a acestora.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 559D/2003 la Dosarul nr. 558D/2003, care a fost primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă art. 16 şi 21 din Constituţie, republicată. În acest sens Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 59/2003, asupra unei excepţii de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 19 noiembrie 2003, pronunţate în dosarele nr. 1.467/C/2003 şi, respectiv, nr. 1.590/C/2003, Tribunalul Galaţi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1, 108^4 şi 108^5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, identică în ambele dosare, autorul acesteia susţine că a fost amendat nejustificat, în baza art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, prin deciziile civile nr. 200/2003 şi nr. 201/2003, pronunţate de Tribunalul Galaţi în dosarele nr. 659/C/2003 şi, respectiv, nr. 661/C/2003. Se argumentează că dispoziţiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a), ale art. 108^4 şi 108^5 din Codul de procedură civilă încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3), ale art. 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24 şi 51 din Constituţie, ale art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 1, 2, 6 şi 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, fără însă să se arate în ce constă încălcarea acestor reglementări. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate ar contraveni şi unor prevederi ale Codului civil şi ale Codului de procedură civilă.Tribunalul Galaţi – Secţia civilă, formulându-şi opinia asupra excepţiei, "consideră excepţia neîntemeiată întrucât [textele criticate] nu contravin normelor constituţionale invocate".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată. În esenţă, susţinerea Guvernului se bazează pe argumentul că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate şi nici pe cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu creează discriminări şi sunt de natură să asigure eficienţa "măsurilor luate pentru asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată".Avocatul Poporului susţine că textele criticate sunt constituţionale. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că, în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea textelor de lege criticate faţă de dispoziţiile art. 16 şi 4 din Constituţie, republicată, raportate la prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, excepţia este neîntemeiată, "deoarece textele legale criticate se aplică tuturor celor care au săvârşit faptele prevăzute de art. 108^1 din Codul de procedură civilă, fără a face nici o diferenţiere în cadrul acestei categorii".Referitor la susţinerea că prevederile art. 108^1, 108^4 şi 108^5 din Codul de procedură civilă încalcă dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Avocatul Poporului arată că aceasta este neîntemeiată, "deoarece, potrivit art. 108^5 din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii de stabilire a sancţiunii amenzii judiciare se poate face cerere de reexaminare", aşa cum de altfel Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 59/2003.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 1, 15 şi 11 din Constituţie, republicată, raportate la prevederile art. 1, 2, 8, 10 şi 30 din convenţia menţionată, "nu au incidenţă în cauză".În punctul de vedere prezentat de Avocatul Poporului se consideră că, în realitate, autorul excepţiei se referă la modul de aplicare de către instanţa de judecată a dispoziţiilor legale criticate, ceea ce, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu este de resortul instanţei de contencios constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei, astfel cum a fost precizat de autorul ei, îl constituie dispoziţiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a), ale art. 108^4 şi 108^5 din Codul de procedură civilă, texte introduse prin art. I pct. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, texte care au următorul cuprins:– Art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a): "Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol, va sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciară de la 500.000 lei la 7.000.000 lei:a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri vădit netemeinice;"; … – Art. 108^4 : "Amenda şi despăgubirea se stabilesc prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia.";– Art. 108^5 : "Împotriva încheierii prevăzute la art. 108^4 cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.Cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea."Autorul excepţiei critică aceste dispoziţii legale, apreciind nejustificată amenda de 2.000.000 lei aplicată de instanţă în temeiul lor, considerând că au fost încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 privind universalitatea (inclusiv neretroactivitatea legii), ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi ale art. 51, devenit, după revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 1 alin. (5), privind supremaţia Constituţiei şi obligativitatea respectării legilor.De asemenea, autorul excepţiei a invocat şi încălcarea unor prevederi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi anume: ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, în cazul încălcării unor drepturi şi libertăţi, şi ale art. 14 privind nediscriminarea.Totodată, au fost invocate în susţinerea excepţiei şi unele prevederi ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, şi anume: ale art. 1 privind egalitatea şi fraternitatea, ale art. 2 privind nediscriminarea, ale art. 6 privind recunoaşterea calităţii de subiect de drept şi ale art. 7 privind protecţia egală a legii împotriva oricărei discriminări.Autorul excepţiei nu arată în memoriul depus la instanţă în ce constă încălcarea de către textele criticate a prevederilor constituţionale şi ale documentelor internaţionale invocate, susţinând însă că sunt încălcate şi unele prevederi ale Codului civil şi ale Codului de procedură civilă.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea nu reţine existenţa vreunei incompatibilităţi între dispoziţiile legale criticate, pe de o parte, şi prevederile constituţionale şi cele ale documentelor internaţionale invocate de autorul excepţiei, pe de altă parte.Curtea reţine că textele de lege criticate nu instituie inegalităţi sau discriminări între cetăţeni ori categorii de persoane, ci prevăd doar posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare, în cazul exercitării cu rea-credinţă a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigenţelor art. 57 din Constituţie, republicată, care instituie îndatorirea fundamentală a cetăţenilor de a exercita drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără încălcarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi. De asemenea, textele criticate nu cuprind prevederi de natură să aducă atingere principiului neretroactivităţii legii civile, dreptului de acces la justiţie şi dreptului la apărare. Dimpotrivă, dispoziţiile art. 108^5 prevăd că persoana obligată la amendă sau despăgubire poate face cerere de reexaminare, prin care solicită, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii. Totodată, textele criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale privind statul de drept şi respectarea supremaţiei Constituţiei, celor privind dreptul internaţional şi dreptul intern, precum şi celor privind tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului, invocate, de asemenea, în susţinerea excepţiei.În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici prevederilor corespunzătoare cuprinse în documentele internaţionale invocate de autorul excepţiei.De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, stabilind, prin Decizia nr. 59 din 11 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 7 mai 2003, că acestea sunt constituţionale.În esenţă, Curtea a constatat că textul respectiv nu încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie, republicată, reţinând că, potrivit art. 108^5 din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii de stabilire a sancţiunii se poate face cerere de reexaminare.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei că ar exista unele neconcordanţe între dispoziţiile legale criticate şi cele ale Codului civil, precum şi ale Codului de procedură civilă, aceasta, chiar dacă ar fi reală, nu poate forma obiect al controlului de constituţionalitate, ci este de resortul autorităţii legiuitoare, singura competentă să asigure coordonarea legislaţiei.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a), ale art. 108^4 şi 108^5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în dosarele nr. 1.467/C/2003 şi nr. 1.590/C/2003 ale Tribunalului Galaţi – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește