DECIZIE nr. 17 din 23 ianuarie 2002

cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 3 şi ale art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi



I. Curtea Constituţională a fost sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, în vederea declanşării controlului de constituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, de către un grup de 58 de deputaţi, şi anume: Gheorghe Albu, Mihai Baciu, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Anca Daniela Boagiu, Emil Boc, Vasile Bran, Costica Canacheu, Ion Cirstoiu, Teodor Cladovan, Sorin Frunzaverde, Paula Maria Ivanescu, Victor Sorin Lepsa, Mircea Man, Alexandru-Liviu Mera, Nicolae Nan, Gheorghe-Liviu Negoita, Bogdan Nicolae Niculescu-Duvaz, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Alexandru Peres, Ştefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-Marius Raicu, Alecu Sandu, Alexandru Sassu, Mihai Stanisoara, Mircea Nicu Toader, Adriean Videanu, Marin Anton, George Crin Laurentiu Antonescu, Victor Babiuc, Cornel Boiangiu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Draganescu, Liviu Iuliu Dragos, Valeriu Gheorghe, Titu-Niculae Gheorghiof, Puiu Hasoti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Catalin Micula, Ioan Mogos, Monica Octavia Musca, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Dinu Patriciu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Catalin Popescu-Tariceanu, Dan-Radu Rusanu, Nini Sapunaru, Dan Coriolan Simedru, Cornel Stirbet, Valeriu Stoica şi Radu Stroe.Sesizarea a fost transmisă prin Adresa nr. 51/1.093 din 27 decembrie 2001 a secretarului general al Camerei Deputaţilor şi a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.427 din 27 decembrie 2001, formând obiectul Dosarului nr. 442A/2001.Prin sesizare se solicită să se constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 9 şi ale art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, întrucât contravin dispoziţiilor art. 139 alin. (4) din Constituţia României.Autorii sesizării arata ca prin art. 9 din legea criticata pentru neconstituţionalitate "se prevede că numărul consilierilor de conturi care alcătuiesc plenul Curţii de Conturi să se reducă de la 25 la 18, în timpul exercitării mandatului". În acelaşi timp se arata ca dispoziţiile art. II din aceeaşi lege stabilesc ca "În vederea încadrării în numărul de posturi prevăzut de art. 9, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, Parlamentul va proceda la numirea noilor membri ai Curţii de Conturi potrivit procedurii prevăzute la art. 104-105 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată.”În motivarea sesizării adresate Curţii Constituţionale se menţionează că "actuala conducere a Curţii de Conturi a fost numita de Parlament, la sfârşitul lunii martie a anului 1999, pentru un mandat de 6 ani, respectându-se întocmai prevederile legii". Se susţine, de asemenea, ca "situaţiile şi motivele care determina încetarea mandatului de membru al Curţii de Conturi sunt prevăzute la art. 104 din Legea nr. 94/1992, neexistand – până în prezent – nici un element care să conducă la o asemenea decizie”.Se considera ca dispoziţiile legale criticate pentru neconstituţionalitate afectează inamovibilitatea şi independenta magistraţilor Curţii de Conturi, prevăzute la art. 139 alin. (4) din Constituţie, "prin încălcarea principiului competentelor autorităţilor publice, reglementate prin Constituţie, şi a atribuţiilor organelor abilitate cu competenţa specifică în domeniul controlului financiar-fiscal". Potrivit aprecierii autorilor sesizării de neconstituţionalitate se va crea "un precedent extrem de periculos în baza căruia legea de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi va fi modificată ori de câte ori interesele partidului aflat la putere pot fi satisfacute în acest fel", întrucât situaţia actuala, determinata de prevederile criticate, "va duce la numirea pe criterii politice a conducerii Curţii de Conturi, în timpul exercitării mandatului parlamentar, prin încălcarea Legii fundamentale şi poate insemna manipularea controalelor Curţii de Conturi în scop politic".În conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizarea de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta, în scris, punctele lor de vedere.Preşedintele Senatului, în punctul sau de vedere, apreciază ca sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată pentru următoarele motive:– Autorii sesizării pretind ca ar fi trebuit să fie menţinute "forme şi funcţii care nu se mai regăsesc şi nu au baze de organizare în noua structura organizatorică a Curţii de Conturi", fără sa ţină seama de faptul ca legea criticata a reconsiderat integral organizarea şi funcţionarea acesteia, a structurilor sale centrale şi din teritoriu.– Desfiintandu-se, prin lege, secţia de control financiar preventiv, au rămas doar Secţia de control financiar ulterior şi Secţia jurisdicţională, astfel încât se impunea ca aceste secţii să aibă numai numărul necesar de consilieri de conturi, adică 18, stabilit de art. 9 din legea criticata. Prevederile art. 11 alin. (2) şi (3) stabilesc repartizarea numerică pe secţii, după cum urmează: 9 consilieri la Secţia de control financiar ulterior şi 7 consilieri la Secţia jurisdicţională, "la care se adauga preşedintele şi vicepreşedintele Curţii de Conturi".– Dispoziţiile constituţionale ale art. 58 alin. (1) şi (2) din Constituţie "consacra dreptul absolut şi de necontestat al Parlamentului de a legifera şi de a reglementa prin lege toate instituţiile statului", iar cele ale art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală prevăd ca structura şi competenţa Curţii de Conturi se reglementează prin lege organică, cele ale alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol stabilesc subordonarea faţă de Parlament a Curţii, iar cele ale alin. (4) prevăd statutul membrilor Curţii de Conturi numiţi de Parlament.– Constituţia nu prevede numărul membrilor Curţii de Conturi şi nici modul de organizare şi repartizarea lor pe secţii. Stabilirea numărului consilierilor de conturi şi reglementarea structurii organizatorice şi functionale a Curţii de Conturi reprezintă atributul exclusiv al Parlamentului. Atunci când legiuitorul constituant a vrut sa reglementeze structura organizatorică a unei instituţii a făcut-o în mod expres, ca de exemplu în cazul Curţii Constituţionale.– Reducerea numărului de consilieri de conturi s-a impus întrucât numărul acestora este strâns legat de structura organizatorică şi de competentele stabilite. Se precizează ca în mod similar s-a procedat şi în cazul Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul art. 151 alin. (2) din Constituţie.– Se apreciază ca sesizarea este motivată "de pe poziţie politica", iar din punct de vedere juridic nu este fondată, deoarece nu se precizează principiul sau textul din Constituţie încălcat prin modificarea art. 9 din lege şi prin introducerea art. II, motivarea sesizării de neconstituţionalitate întemeindu-se pe încălcarea dispoziţiilor art. 104 şi 105 din lege.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca sesizarea este neîntemeiată, invocandu-se, în esenta, următoarele motive:– Prevederile art. 9 din legea criticata, referitoare la reducerea numărului consilierilor de conturi de la 25 la 18, nu contravin dispoziţiilor art. 139 din Constituţie, deoarece acestea nu prevăd numărul de membri ai Curţii de Conturi, ci se limitează doar la a le stabili statutul, care le conferă independenta şi inamovibilitate, în condiţiile legii. Legea în ansamblul ei a urmărit, în concordanta cu modificarea şi completarea competentelor de control şi jurisdicţie, revizuirea structurii organizatorice a Curţii de Conturi, în general, precum şi a plenului sau, în special.– Reducerea numărului consilierilor de conturi trebuie să fie privită în corelatie cu modificările operate în lege în ceea ce priveşte "modul de lucru al organelor de conducere, în scopul eficientizarii procesului decizional al plenului Curţii de Conturi şi, respectiv, al comitetului de conducere".– Dispoziţiile art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi nu încalcă prevederile art. 139 alin. (4) din Constituţie, pentru argumentele prezentate în susţinerea constituţionalităţii art. 9 din lege, ale cărui prevederi se corelează cu cele ale art. II, iar acestea din urma sunt corelate cu dispoziţiile art. 104 şi 105 din aceeaşi lege.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca obiecţia de neconstituţionalitate este nefondata, argumentand după cum urmează:– În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, se arata ca era necesar ca modificările aduse în structura Curţii de Conturi, impuse de eliminarea unor atribuţii, să se reflecte în reducerea corespunzătoare a numărului consilierilor de conturi de la 25 la 18. Astfel, în forma sa iniţială, Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi prevedea ca numărul consilierilor de conturi era de 24, iar Curtea era compusa din „secţia de control preventiv, secţia de control ulterior, colegiul jurisdicţional al curţii, camerele de conturi judeţene şi secretariatul general (art. 9). Activitatea Curţii de Conturi se desfăşura pe trei direcţii: control financiar preventiv, control financiar ulterior şi activitate jurisdicţională. Structura Curţii de Conturi a fost modificată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, care, printre altele, a desfiinţat secţia de control preventiv (art. XII pct. 3), abrogand totodată prevederile din Legea nr. 94/1992 referitoare la aceasta activitate (art. XII pct. 11)”. Atribuţiile de control preventiv ale Curţii de Conturi au fost preluate de către Ministerul Finanţelor, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv. Nu a fost însă redus corespunzător şi numărul consilierilor de conturi, ci, dimpotriva, a fost mărit la 25 prin Legea nr. 204/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Pentru a justifica menţinerea acestui număr mare de consilieri, s-a prevăzut ca în componenta Curţii să între doua secţii de control ulterior în loc de una şi, cu toate ca diviziunile structurale ale Curţii de Conturi au fost stabilite după criteriul tipului de activitate desfăşurată, totuşi cele doua secţii aveau atribuţii identice. Aceasta „situaţie inacceptabila” este remediata prin legea criticata pentru neconstituţionalitate, care prevede în structura Curţii de Conturi o singura secţie de control financiar ulterior, reducand, asadar, şi numărul consilierilor de conturi în mod corespunzător. Aceasta reducere nu contravine prevederilor constituţionale, prevederi care nu fac referire nici la structura interna a Curţii de Conturi şi nici la numărul consilierilor de conturi şi care pot fi modificate prin lege organică.– Cu privire la critica ce vizează dispoziţiile art. II din legea criticata se susţine ca aceasta ar putea fi privită ca fiind justificată numai în situaţia în care s-ar fi "stirbit", prin lege, statutul constituţional al consilierilor de conturi, potrivit căruia aceştia sunt independenţi şi inamovibili. În cazul în care se dispune prin lege întreruperea mandatului, "invocarea inamovibilităţii nu prezintă nici o relevanta, deoarece, aceasta se dobândeşte prin actul de numire a membrilor Curţii de Conturi de către Parlament, în limita locurilor stabilite prin lege".– Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia actul normativ afectează inamovibilitatea şi independenta magistraţilor Curţii de Conturi prin încălcarea principiului competentelor autorităţilor publice, reglementate prin Constituţie, şi a atribuţiilor organelor de control financiar fiscal, deoarece, potrivit art. 58 din Constituţie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii, "iar măsura încetării mandatului nu este dispusă de Guvern sau de Preşedinte". Soluţia legislativă a dispoziţiilor art. II este echitabila şi constituţională, deoarece, dacă s-ar proceda la o eliberare din funcţie pe cale administrativă a consilierilor ale căror posturi s-au desfiinţat, aceasta ar putea da naştere unor suspiciuni privitoare la criteriul selecţiei. În condiţiile art. 104 din Legea nr. 94/1992, republicată, care permite reînnoirea mandatului membrilor Curţii de Conturi, noii membri ar putea fi numiţi şi dintre cei care au exercitat anterior aceasta funcţie.CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, retine următoarele:Curtea a fost legal sesizată şi este competenţa în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 2, 12 şi 17 din Legea nr. 47/1992, republicată, să se pronunţe asupra sesizării de neconstituţionalitate.Prin sesizarea formulată sunt criticate pentru neconstituţionalitate dispoziţiile art. 9 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, întrucât prevăd reducerea numărului consilierilor Curţii de Conturi de la 25 la 18, precum şi dispoziţiile art. II ale aceleiaşi legi.Curtea, examinând Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, observa ca autorii sesizării au indicat eronat articolul 9 din lege, deşi aceasta este structurată numai pe doua articole, numerotate cu cifre române. În realitate, critica de neconstituţionalitate se referă la dispoziţiile art. I pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, prin care s-a stabilit noul cuprins al art. 9 din Legea nr. 94/1992.Asadar, obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 3 şi ale art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, şi anume:– Art. I. pct. 3: "Articolul 9 va avea următorul cuprins:lt; lt;Art. 9. – Membrii Curţii de Conturi sunt consilieri de conturi, în număr de 18. Aceştia alcătuiesc plenul Curţii de Conturi gt; gt;";– Art. II: "(1) În vederea încadrării în numărul de posturi prevăzut la art. 9, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, Parlamentul va proceda la numirea noilor membri ai Curţii de Conturi, potrivit procedurii prevăzute la art. 104 şi 105 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată.(2) Pe data numirii noilor membri mandatul actualilor membri ai Curţii de Conturi încetează de drept." … În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se apreciază ca aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile art. 139 alin. (4) din Constituţie, conform cărora "Membrii Curţii de Conturi, numiţi de Parlament, sunt independenţi şi inamovibili, potrivit legii. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători".Critica de neconstituţionalitate se bazează, în esenta, pe susţinerea ca măsura reducerii numărului de membri ai Curţii de Conturi, cu consecinţa imediata a numirii de către Parlament a noilor membri ai Curţii de Conturi şi a încetării de drept a mandatului actualilor membri, stabilite prin legea care face obiectul controlului de constituţionalitate, în timpul exercitării mandatului membrilor în funcţie, "afectează inamovibilitatea şi independenta magistraţilor Curţii de Conturi, prin încălcarea principiului competentelor autorităţilor publice, reglementate prin Constituţie, şi a autorităţilor organelor abilitate cu competenţa specifică în domeniul controlului financiar fiscal".Faţa de aceste sustineri Curtea Constituţională observa ca pentru soluţionarea sesizării care formează obiectul prezentului dosar este esenţial să se stabilească dacă măsurile prevăzute prin cele doua texte criticate ale Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 139 alin. (4) care consacra inamovibilitatea şi independenta membrilor Curţii de Conturi.În legătură cu sesizarea de neconstituţionalitate Curtea retine ca, de principiu, inamovibilitatea constituie garanţia de independenta recunoscută pentru magistraţi, precum şi pentru unele categorii de funcţionari publici, de natura sa dea acestora siguranţa că nu vor fi demisi din funcţie sau mutati, chiar prin promovarea în funcţii superioare, fără acordul lor. În acelaşi sens, chiar pentru tragerea la răspundere disciplinară a celor pentru care este prevăzută aceasta garanţie, sunt stabilite, prin lege, proceduri speciale, de natura sa îi pună la adapost de arbitrariu şi de încălcarea independentei lor, proceduri care prevăd condiţii diferite faţă de cele ale dreptului comun disciplinar.Curtea Constituţională constata ca măsura încetării mandatului membrilor Curţii de Conturi mai înainte de termen, ca urmare a reorganizării activităţii şi reducerii numărului de membri care compun aceasta Curte, măsuri stabilite prin dispoziţiile legii organice de modificare şi completare a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, nu încalcă dispoziţiile art. 139 alin. (4) din Constituţie cu privire la inamovibilitatea şi independenta membrilor Curţii de Conturi. În acest caz măsura stabilită prin art. II din lege reprezintă o cauza de încetare a mandatului înainte de termen, care se adauga la cele prevăzute la art. 116 din Legea nr. 94/1992, republicată, text care de altfel a şi fost modificat şi completat în acest sens, conform art. I pct. 39 din legea care formează obiectul controlului de constituţionalitate.Curtea retine în acest sens ca dispoziţiile textului constituţional invocat în susţinerea sesizării, ca şi celelalte dispoziţii ale art. 139 din Constituţie, nu stabilesc nici numărul membrilor Curţii de Conturi şi nici durata mandatului acestora. În aceste condiţii dispoziţiile cu privire la aceste aspecte sunt de nivelul legii organice de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi, prevăzută la art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, lege care le şi reglementează la art. 9 şi 104. Or, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 74 alin (1) din Constituţie, care se referă la adoptarea legilor organice, astfel cum rezultă din menţiunea cuprinsă în partea finala a acestei legi.De altfel, Curtea retine ca însuşi textul art. 139 alin. (4) din Constituţie trimite la lege, prevăzând ca "Membrii Curţii de Conturi, numiţi de Parlament, sunt independenţi şi inamovibili, potrivit legii. […]"Pentru considerentele expuse mai sus Curtea Constituţională constata că nu poate fi reţinut nici motivul de neconstituţionalitate a textelor criticate ale legii în cauza, constând în "încălcarea principiului competentelor autorităţilor publice, reglementate prin Constituţie, şi a atribuţiilor organelor abilitate cu competenţa specifică în domeniul controlului financiar-fiscal", invocat de autorii sesizării.În ceea ce priveşte susţinerile cuprinse în sesizarea de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea, prin dispoziţiile legale criticate, a unor prevederi ale Legii nr. 94/1992, republicată, se constata, de asemenea, ca nici acestea nu pot fi reţinute, întrucât, pe de o parte, eventuala necorelare între dispoziţiile legii nu poate forma obiect al contenciosului constituţional, iar pe de altă parte, aceasta ar insemna însăşi negarea prerogativei Parlamentului de a interveni cu modificări şi completări asupra reglementărilor legiferate anterior, ceea ce contravine prevederilor cuprinse în art. 58 alin. (1) din Constituţie.De asemenea, Curtea nu retine nici argumentele cuprinse în sesizarea grupului de deputaţi, potrivit cărora se creează "un precedent extrem de periculos în baza căruia Legea de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi va fi modificată ori de câte ori interesele partidului aflat la putere pot fi satisfacute în acest fel", iar "situaţia actuala determinata de prevederile art. II va duce la numirea pe criterii politice a conducerii Curţii de Conturi, în timpul exercitării mandatului parlamentar, prin încălcarea legii fundamentale şi poate insemna manipularea Curţii de Conturi în scop politic". Aceste sustineri, cu semnificaţie în planul disputei politice, nu constituie motive de neconstituţionalitate, în realitate ele referindu-se nu la conţinutul textelor de lege criticate, prin raportare la dispoziţiile art. 139 alin. (4) din Constituţie, a căror încălcare se invoca, ci la eventualitati, la posibile consecinţe ale activităţii legislative care ar putea fi contrare literei şi spiritului Constituţiei, situaţii care însă nu pot constitui, în acest moment, obiect al controlului de constituţionalitate.Conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, „sunt neconstituţionale prevederile actelor normative [….] care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei”. Or, asa cum rezultă din ansamblul considerentelor expuse, nu se poate retine lipsa de legitimitate constituţională a dispoziţiilor art. I pct. 3 şi ale art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 107 alin. (2), ale art. 136 alin. (1), art. 137 şi ale art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi prevederile art. 2 alin. (3), art. 12, art. 13 alin. (1) lit. A.a), ale art. 17, 18, ale art. 19 alin. (1) şi ale art. 20 din Legea nr. 47/1992, republicată,cu unanimitate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 3 din legea supusă controlului de constituţionalitate,cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. II din aceeaşi lege,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Constata ca dispoziţiile art. I pct. 3 şi ale art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi sunt constituţionale.Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Definitivă.Dezbaterea a avut loc la 23 ianuarie 2002 şi la ea au participat: Nicolae Popa, preşedinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu şi Ioan Vida, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Claudia MiuOPINIE SEPARATĂFormularea prezentei opinii separate este determinata de convingerea ca sesizarea pentru exercitarea controlului a priori asupra unor dispoziţii ale Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi este, în parte, fondată şi ca se impune constatarea neconstitutionalitatii prevederilor art. II din legea examinata.Constituţia, la art. 139 alin. (1), (2) şi (3), stabileşte rolul şi atribuţiile generale ale Curţii de Conturi, obligaţia acestei autorităţi publice de a prezenta "anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate", precum şi de a controla, la cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, "modul de gestionare a resurselor publice" şi de a raporta despre cele constatate.În virtutea şi în completarea acestor prevederi constituţionale, revine legiuitorului sarcina de a reglementa printr-o lege organică, potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, "organizarea şi funcţionarea [….] Curţii de Conturi". Aceasta reglementare s-a făcut prin Legea nr. 94/1992.Fiind în atributia exclusiva a legiuitorului sa reglementeze, printr-o lege organică, organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, este evident dreptul exclusiv al autorităţii legiuitoare de a adopta modificări sau completări, printr-un nou act normativ cu aceeaşi putere ca şi legea iniţială de organizare şi funcţionare. Asemenea modificări sau completări pot viza, inclusiv, şi numărul membrilor Curţii de Conturi, durata mandatului acestora, condiţiile cerute pentru a fi numiţi în funcţie, cazurile speciale de revocare sau încetare a mandatului şi altele.Acelaşi art. 139 prevede la alin. (4) ca "Membrii Curţii de Conturi, numiţi de Parlament, sunt independenţi şi inamovibili, potrivit legii. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători".Inamovibilitatea membrilor Curţii de Conturi este formulată în aceiaşi termeni ca şi inamovibilitatea judecătorilor prevăzută la art. 124 alin. (1) teza întâi din Constituţie, potrivit căreia "Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, potrivit legii".Nu putem accepta ideea ca inamovibilitatea nu are alta semnificaţie decât o măsura de protecţie împotriva eventualelor acte abuzive din partea unor autorităţi ale administraţiei publice de inlaturare din funcţie sau de imixtiune ilegala în atribuţiile celor care se bucura de inamovibilitate. Principiul inamovibilităţii este opozabil erga omnes, inclusiv tuturor puterilor în stat. Inamovibilitatea este un atribut al statutului demnitarului ales sau numit într-o funcţie prevăzută cu o asemenea protecţie constituţională.Sintagma "potrivit legii" nu înseamnă ca prin lege pot fi anihilate conţinutul şi efectele inamovibilităţii. Legea are menirea, în aceasta privinta, de a stabili garanţiile inamovibilităţii, prin instituirea imunităţilor necesare, precum şi prin stricta reglementare a cazurilor de excepţie când o persoană numita într-o funcţie în care se bucura de inamovibilitate poate fi revocată sau când încetează mandatul înainte de expirare, fără a leza principiul inamovibilităţii. Inamovibilitatea prevăzută de Constituţie nu poate fi înlăturată nici chiar printr-o lege organică.Art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, prevăzând noua numire a tuturor membrilor Curţii de Conturi înainte de expirarea mandatului membrilor actuali şi încetarea de drept a mandatului membrilor actuali pe data numirii noilor membri, încalcă în mod flagrant principiul inamovibilităţii membrilor Curţii de Conturi, prevăzut de art. 139 alin. (4) din Constituţie.Revocarea din funcţie a membrilor Curţii de Conturi sau încetarea înainte de termen a mandatului acestora nu poate fi concepută decât ca o măsura individuală luată în situaţiile strict reglementate de lege. Consideram ca nici chiar printr-o lege organică nu se poate dispune încetarea înainte de termen a mandatului tuturor membrilor unei autorităţi publice, compuse din persoane care se bucura, potrivit Constituţiei, de inamovibilitate.Este de necontestat dreptul legiuitorului de a modifica prin lege organică numărul membrilor Curţii de Conturi ori durata mandatului acestora, dacă aceste probleme nu sunt reglementate de Constituţie. Observam însă ca, întrucât, potrivit prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, "Legea dispune numai pentru viitor", asemenea modificări, vizând chiar şi o mai raţională şi mai funcţională organizare a autorităţii publice, nu pot atinge mandatele în curs de exercitare.Acceptând justificarea şi oportunitatea opţiunii legiuitorului pentru noile reglementări de reorganizare, credem ca prin lege se puteau găsi numeroase alte modalităţi de reglementare a situaţiei, în cadru constituţional. Retinem cu caracter exemplificativ: funcţionarea Curţii de Conturi cu un număr mai redus de membri începând cu mandatul următor; nenumirea de noi membri pe mandatele devenite vacante din diverse motive; revocarea din funcţie a unor membri, până la numărul prevăzut în noua organizare, prin procedura simetrica celei prevăzute de art. 104-105 din Legea nr. 94/1992 pentru numirea membrilor Curţii de Conturi (propuneri din partea comisiilor permanente de specialitate ale Parlamentului şi votul Parlamentului).Nu putem omite nici constatarea ca dispoziţiile art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, considerate de noi ca fiind neconstituţionale, sunt de natura sa creeze un precedent periculos, deschizand calea pentru a dispune prin lege, ca manifestare a voinţei majorităţii parlamentare date, încetarea mandatelor tuturor membrilor inamovibili ai unei autorităţi publice ca, apoi, procedându-se la numirea noilor membri, să fie eliminate persoanele considerate indezirabile. Precedentul creat fiind, o procedură similară s-ar putea aplica chiar şi în cazul unor organe ale autorităţii judecătoreşti.Judecător,Kozsokar Gabor──────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește