DECIZIE nr. 17 din 20 ianuarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275-278 şi ale art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a altor legi speciale



Ion Predescu – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275-278 şi ale art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003, excepţie invocată de Dumitru Octavian Rădulescu în Dosarul nr. 1.207/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează Curtea că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei pentru lipsă de apărare.Având cuvântul asupra acestei chestiuni prealabile, reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii de amânare.Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 iulie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.207/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275-278 şi ale art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a altor legi speciale. Excepţia a fost invocată de Dumitru Octavian Rădulescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate, atât de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cât şi de autorul excepţiei, împotriva Sentinţei penale nr. 6 din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală. Prin această hotărâre judecătorească s-a admis plângerea formulată de petentul Dumitru Coca, s-a desfiinţat Rezoluţia nr. 1.313/P/2000 din 5 aprilie 2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale şi a cercetării numitului Dumitru Octavian Rădulescu pentru infracţiunile prevăzute la art. 246 (abuz în serviciu contra intereselor persoanelor) şi la art. 289 (falsul intelectual) din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin următoarele:– dispoziţiile art. 275-278 din Codul de procedură penală, în măsura în care sunt interpretate în sensul că plângerile fondate pe acest text pot fi formulate oricând, contravin prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale într-un termen rezonabil;– dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (2), deoarece "orice persoană poate depune plângere la organul de urmărire penală contra altei persoane şi, dacă nu se dispune trimiterea acesteia în judecată, partea nemulţumită se poate adresa instanţei, indiferent de natura infracţiunii, cu toate că art. 279 din Codul de procedură penală statuează că partea vătămată se poate adresa direct instanţei de judecată numai pentru infracţiunile minore, expres prevăzute de lege";– prevederile art. IX pct. 3 din Legea nr. 281/2003, „pentru ipoteza desfiinţării sau a casării hotărârii atacate”, sunt retroactive, întrucât se aplică unei căi de atac deja exercitate şi aflate în curs de judecată, ceea ce încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2);– prevederile art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 sunt neconstituţionale, deoarece prevăd că „termenul de un an se socoteşte de la intrarea în vigoare a legii, adică de la 1 ianuarie 2004, şi deci se aplică retroactiv, contrar art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile cuprinse în textele legale criticate nu contravin prevederilor sau principiilor constituţionale şi nici dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, excepţia de neconstituţionalitate fiind nefondată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil este garantată în tot cursul urmăririi penale, în acest sens fiind dispoziţiile art. 278 alin. 3, ale art. 140^1, art. 140^2 şi ale art. 168 din Codul de procedură penală, tot astfel dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) au drept scop asigurarea accesului la justiţie, fiind conforme cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, de asemenea prevederile art. IX pct. 3 din Legea nr. 281/2003 nu retroactivează, ci sunt reflectarea principiului activităţii legii procesual penale.Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că excepţia este neîntemeiată, întrucât "textele legale criticate, prin care este stabilită calea de atac împotriva măsurilor şi actelor efectuate de procuror în cursul urmăririi penale, nu aduc atingere soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil şi îndeplinirii condiţiilor unui proces echitabil", totodată "stabilirea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite de dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, a căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a admis plângerea şi a desfiinţat rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată, nu aduce atingere art. 124 alin. (2) din Constituţie", iar prevederile art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 sunt în concordanţă atât cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii, cât şi cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind soluţionarea cauzelor în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile din Codul de procedură penală cuprinse în partea specială, titlul I "Urmărirea penală", capitolul VII "Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală" (prevederi referitoare la dreptul de a face plângere (art. 275), la obligaţia de înaintare a plângerii (art. 276), la termenul de rezolvare (art. 277), la plângerea contra actelor procurorului (art. 278) şi la admiterea de instanţă a plângerii împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată, cu reţinerea cauzei spre judecare [art. 278^1 alin. 8 lit. c)]), precum şi dispoziţiile art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003, care au următorul conţinut:"3. Cauzele aflate în curs de judecată, la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor continua să fie judecate de instanţele competente, potrivit dispoziţiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desfiinţarea sau, după caz, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentă, potrivit prezentei legi.";"5. În cazul rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, al ordonanţelor ori, după caz, al rezoluţiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 278^1 din Codul de procedură penală este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin principiului neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, principiului privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, reglementat de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, precum şi dispoziţiilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale într-un termen rezonabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:1. În ceea ce priveşte termenul de formulare a plângerii reglementate de prevederile art. 275-278 din Codul de procedură penală, se constată că, astfel cum s-a arătat şi în punctul de vedere al Guvernului, soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este garantată în cursul urmăririi penale prin mai multe dispoziţii legale. Astfel, în art. 278 alin. (3) din Codul de procedură penală, modificat şi completat prin Legea nr. 480/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.088 din 23 noiembrie 2004, se stabileşte un termen legal de 20 de zile pentru formularea plângerii împotriva actelor procurorului de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Totodată, în Codul de procedură penală au fost introduse prevederi legale care au ca obiect de reglementare plângerile împotriva măsurilor preventive dispuse de procuror sau de organul de cercetare penală. În acest sens, împotriva ordonanţei organului de cercetare penală sau a procurorului privind măsura reţinerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii (art. 140^1 alin. 1), iar împotriva ordonanţei procurorului, prin care se dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea ori a măsurii de a nu părăsi ţara, termenul de formulare a plângerii este de 3 zile de la luarea măsurii (art. 140^2 alin. 1). În aceeaşi categorie se înscriu şi dispoziţiile art. 168 din Codul de procedură penală, referitoare la plângerea împotriva măsurilor asigurătorii dispuse de procuror, instituindu-se posibilitatea înaintării plângerii procurorului sau instanţei de judecată, în orice fază a procesului penal. Plângerea se poate face – în faţa organelor judiciare penale – numai până la soluţionarea definitivă a procesului penal (alin. 3 al art. 168).Împotriva celorlalte acte şi măsuri de urmărire penală se poate face plângere, în condiţiile art. 275-278 din Codul de procedură penală, până la terminarea fazei de urmărire penală, termen care este, de asemenea, rezonabil.2. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală faţă de prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţie, se constată că aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, reglementarea de către legiuitor, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, a măsurilor pe care instanţa le ia atunci când pronunţă soluţia de admitere a plângerii nu aduce atingere principiului constituţional care consacră unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei. De asemenea, nu poate fi reţinută nici susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia "orice persoană poate depune plângere la organul de urmărire penală contra altei persoane", întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, plângerea în faţa instanţei judecătoreşti împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată se poate face de "persoana vătămată, precum şi de orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate".3. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003, critica de neconstituţionalitate, de asemenea, nu poate fi reţinută, deoarece chiar din conţinutul textelor de lege criticate rezultă că se respectă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, înscris în art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, instanţele competente să judece cauzele aflate pe rol la 1 ianuarie 2004, data intrării în vigoare a Legii nr. 281/2003, sunt determinate de legea aplicabilă anterior acestei date, deoarece schimbarea instanţelor competente prin această lege ar presupune tocmai încălcarea principiului neretroactivităţii legii. De asemenea, în ceea ce priveşte prevederile art. IX pct. 5 se constată că acestea nu cuprind dispoziţii referitoare la o eventuală aplicare pentru perioada anterioară intrării lor în vigoare, urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a Legii nr. 281/2003, în concordanţă cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.Curtea reţine că nu sunt încălcate nici prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275-278 şi ale art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003, excepţie invocată de Dumitru Octavian Rădulescu în Dosarul nr. 1.207/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2005.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește