DECIZIE nr. 169 din 6 mai 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, excepţie ridicată de George Vergiliu Bosanceanu în Dosarul nr. 989/COM/2002 al Tribunalului Constanta – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât existenta antecedentelor penale pune într-o situaţie diferita persoanele condamnate penal faţă de persoanele care nu au astfel de condamnări şi, prin urmare, tratamentul juridic diferit este justificat. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a libertăţii de asociere prevăzută de art. 37 din Constituţie, se arata ca aceasta se referă la crearea unor subiecte colective de natura şi cu finalitati diferite de cele proprii domeniului comercial, astfel încât nici sub acest aspect critica nu poate fi reţinută.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 5 iulie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 989/COM/2002, Tribunalul Constanta – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, excepţie ridicată de George Vergiliu Bosanceanu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, libertatea de asociere, precum şi principiul ocrotirii în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular, întrucât textul de lege criticat limitează posibilitatea persoanelor fizice condamnate pentru anumite infracţiuni de a-şi constitui în nume propriu societăţi comerciale sau de a avea un număr majoritar de acţiuni sau de părţi din capitalul social.Tribunalul Constanta – Secţia comercială, exprimandu-şi punctul de vedere, considera ca legiuitorul, interzicand persoanelor care au fost condamnate pentru săvârşirea infracţiunilor enumerate în textul de lege criticat, a înţeles sa limiteze accesul acestora la constituirea societăţilor comerciale, fără a se aduce atingere însă dreptului la asociere, prevăzut de art. 37 din Constituţie, egalităţii în drepturi a cetăţenilor sau ocrotirii proprietăţii private.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul arata ca art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, consacra o limitare a dreptului de asociere în ceea ce priveşte persoanele condamnate pentru săvârşirea infracţiunilor enumerate de lege. Aceasta limitare reprezintă o sancţiune cu caracter extrapenal pe care legiuitorul o aplica persoanelor care se încadrează în ipoteza textului tocmai pentru protejarea ordinii şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, potrivit art. 49 din Constituţie.Referitor la încălcarea art. 16 din Constituţie, se arata ca textul de lege criticat nu creează nici privilegii, nici discriminări, întrucât respecta criteriile egalităţii în drepturi enumerate la art. 4 din Constituţie. Pe de altă parte, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament diferit atunci când situaţiile la care se aplică sunt diferite.Avocatul Poporului arata ca, întrucât principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, nu se poate retine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, tratamentul egal impunandu-se doar pentru cetăţenii aflaţi în situaţii identice.În ceea ce priveşte nesocotirea dreptului de asociere, prevăzut de art. 37 din Constituţie, acesta nu poate fi socotit temeiul juridic al creării unor societăţi comerciale sau a altor asociaţii cu caracter lucrativ, persoane juridice de drept civil, deoarece asociaţiile prevăzute de textul constituţional sunt asociaţii de drept public, care au scopuri politice, profesionale, religioase, culturale etc.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, text de lege care are următorul conţinut:– Art. 6 alin. (2): "Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi pentru alte infracţiuni prevăzute de prezenta lege."Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate au următoarea redactare:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 37 alin. (1): "Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere.";– Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca, în considerarea specificului domeniului supus reglementării, respectiv constituirea de societăţi comerciale pe acţiuni, care îi investeste cu o mare responsabilitate socială pe membrii fondatori ai unor astfel de entităţi, este nu doar normal, ci chiar indispensabil ca legea sa instituie o serie de exigente de onestitate, seriozitate şi corectitudine în ceea ce îi priveşte. Or, o persoană care are antecedente penale de natura celor enumerate în textul criticat, constând în infracţiuni care, fie prin obiect, fie prin modul de realizare, releva un grad major de pericol social al autorului, nu este în măsura sa satisfacă asemenea exigente.Referitor la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constata ca, potrivit jurisprudenţei sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetăţenilor numai în măsura în care aceştia se găsesc în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferenţiat. Prin raportare la principiul constituţional invocat, Curtea retine ca, din punctul de vedere care aici interesează, existenta unor antecedente penale îi plaseaza pe cei în cauza într-o situaţie juridică diferita faţă de cei care nu au asemenea antecedente, ceea ce justifica interdicţia instituită de lege şi lipseşte de temei calificarea sa ca discriminatorie.În ceea ce priveşte invocarea art. 37 alin. (1) din Constituţie în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea considera ca principiul libertăţii de asociere nu are în vedere constituirea de societăţi comerciale, ci, asa cum rezultă din formula redactionala a textului, se referă la constituirea unor subiecte colective de o alta natura juridică şi cu alta finalitate, cum ar fi, de exemplu, partidele politice sau sindicatele. Sub acest aspect, sintagma "[…] şi în alte forme de asociere" nu trebuie să induca în eroare, legiuitorul constituţional având în vedere, prin aceasta formula mai larga, entităţi colective cu naturi juridice şi finalitati similare celor menţionate, iar nu societăţi comerciale, asa cum considera autorul excepţiei.Faţa de obiectul de reglementare al normei deduse controlului de constituţionalitate şi în raport cu susţinerile autorului excepţiei, Curtea constata ca art. 41 alin. (2) din Constituţie, referitor la protecţia proprietăţii private, nu are relevanta în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, excepţie ridicată de George Vergiliu Bosanceanu în Dosarul nr. 989/COM/2002 al Tribunalului Constanta – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește