DECIZIE nr. 169 din 27 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 13 şi art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 13 şi art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Vasile Ioan Savu în Dosarul nr. 32.437/3/2006 al Tribunalului Bucureşti Secţia I penală.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, asistat de avocat Doru-Viorel Ursu.Procedura este legal îndeplinită.Având cuvântul, avocatul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Decizia penală nr. 2.434/R din 13 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 32.437/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 13 şi 22 din Legea nr. 78/2000, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, excepţie ridicată de Vasile Ioan Savu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, "pornind de la obiectul de activitate şi atribuţiile Direcţiei Naţionale Anticorupţie, stabilite prin lege, analiza […] prevederilor Legii nr. 78/2000 şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 conduce la concluzia că urmărirea penală într-o cauză dată este de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie în condiţiile în care infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală şi ulterior s-a dispus trimiterea în judecată este […] o infracţiune de corupţie propriu-zisă […]”. Configurarea „unei alte situaţii juridice” este, în opinia autorului excepţiei, fără suport legal şi poate fi „împiedicată” doar de Curtea Constituţională. Se arată în acest sens că din actele dosarului se poate constata că împotriva inculpatului nu s-a efectuat urmărirea penală şi nu a fost trimis în judecată pentru o infracţiune de corupţie şi, prin urmare, „urmărirea penală efectuată de procurorii DNA şi trimiterea în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în baza dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 13 alin. (1), (1^1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, cu modificările ulterioare, respectiv art. 22 din Legea nr. 78/2000, s-a făcut cu înfrângerea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României.”Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu conţin privilegii sau discriminări în raport cu criteriul egalităţii în drepturi prevăzut în art. 4 alin. (2) din Constituţie. Totodată, arată că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere nici dreptului la un proces echitabil sau la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, pentru că nu înlătură posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite de lege, în cadrul unui proces public judecat de o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi pentru ipoteza în care urmărirea penală se efectuează de către Direcţia Naţională Anticorupţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (2), art. 13 şi art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, precum şi dispoziţiile art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.Prevederile din Legea nr. 78/2000 criticate ca neconstituţionale au următorul cuprins:– art. 5 alin. (2): "În înţelesul prezentei legi, sunt infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 10-13.";– art. 13: "Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.";– art. 22: "În cazul infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror."Prevederile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 criticate ca neconstituţionale au următorul cuprins:– art. 13: "(1) Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în una dintre următoarele condiţii:a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activităţii unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro; … b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către: deputaţi; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora; consilieri ai miniştrilor; judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecători şi procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia; Avocatul Poporului şi adjuncţii săi; consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii şi controlorii financiari ai Curţii de Conturi şi ai camerelor judeţene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi viceguvernatorul Băncii Naţionale a României; preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei; ofiţeri, amirali, generali şi mareşali; ofiţeri de poliţie; preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene; primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii municipiilor; consilierii judeţeni; prefecţii şi subprefecţii; conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu excepţia conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora; avocaţii; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unităţilor centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 8^1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului. … (1^2) Direcţia Naţională Anticorupţie este competentă să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5, art. 246, 247, 248 şi 248^1 din Codul penal, al infracţiunilor prevăzute la art. 175, 177 şi 178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.(2) Procurorii specializaţi din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute la alin. (1), (1^1) şi (1^2)." … Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind încălcate prin aceste texte de lege sunt cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, în art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi în art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei.Analizând această excepţie, se constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate într-o cauză în care, formulându-se critici identice, se invoca încălcarea art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie. Cu acel prilej, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 876 din 30 noiembrie 2006, a constatat că, în realitate, criticile autorului nu vizează neconstituţionalitatea prevederilor legale ce fac obiectul excepţiei, ci modul de interpretare şi aplicare a legii în cauza dedusă judecăţii.Astfel, autorul excepţiei susţine că împotriva inculpaţilor nu s-a efectuat urmărirea penală şi nu au fost trimişi în judecată pentru o infracţiune de corupţie şi, în consecinţă, "urmărirea penală efectuată de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi trimiterea în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în baza dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 13 alin. (1), (1^1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, cu modificările ulterioare, respectiv art. 22 din Legea nr. 78/2000, s-a făcut cu înfrângerea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României”.În acest context, se solicită Curţii Constituţionale cenzurarea unei eventuale interpretări a dispoziţiilor ce reglementează activitatea şi competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, interpretare ce ar determina, potrivit susţinerilor autorului excepţiei, deturnarea scopului înfiinţării şi atribuţiilor specifice acestei direcţii, extinderea nelegală a obiectului de activitate şi a atribuţiilor sale, substituiri nelegale între organele judiciare, discriminarea cetăţenilor chemaţi în justiţie.Asemenea critici, vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale, nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată”, fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei, cele statuate prin Decizia nr. 876/2006, îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 13 şi art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Vasile Ioan Savu în Dosarul nr. 32.437/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește