DECIZIE nr. 169 din 22 mai 2001

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, excepţii ridicate de Anton Sommert în dosarele nr. 3.521/2000 şi nr. 3.497/2000 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi Secţia a IV-a civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 10 mai şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 22 mai 2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin încheierile din 12 septembrie 2000 şi 25 octombrie 2000, pronunţate în dosarele nr. 3.521/2000 şi nr. 3.497/2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi Secţia a IV-a civilă – a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale. Excepţiile au fost ridicate de Anton Sommert, reclamant în cauze civile ce au ca obiect cereri privind acordarea de despăgubiri pentru daune morale.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin art. 1 alin. (3), art. 11, 15, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (1), art. 20, 21, art. 22 alin. (1) şi (2), art. 26 alin. (1), art. 30 alin. (6), (7) şi (8), art. 31 alin. (4), art. 48 alin. (3), art. 49 alin. (1), art. 50 alin. (2), art. 123, art. 125 alin. (1) şi art. 130 alin. (1) din Constituţie, în sensul că ingradesc exercitarea dreptului reclamantului la repararea prejudiciului adus onoarei şi reputaţiei sale prin săvârşirea de către pârât a unor fapte prejudiciabile.Instanţa de judecată, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţiile sunt neintemeiate deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Se arata ca potrivit dispoziţiilor ordonanţei atacate cauţiunea se restituie reclamantului "îndată după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a soluţionat cererea de acordare a despăgubirilor pentru daune morale, cu excepţia prevăzută de art. 2 alin. 2 din acelaşi act normativ".Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţiile sunt neintemeiate. Se arata ca instituirea cauţiunii reprezintă o garanţie pentru situaţia în care cererea reclamantului este excesiva sau neîntemeiată, ceea ce poate cauza prejudicii pârâtului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiilor şi cele ale părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, în întregul ei.Autorul excepţiilor susţine ca aceste dispoziţii legale contravin următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."; … – Art. 15: "(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile."; … – Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege. […]"; … – Art. 18 alin. (1): "Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi."– Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."; … – Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 22: "(1) Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. […]"; … – Art. 26 alin. (1): "Autorităţile publice respecta şi ocrotesc viaţa intima, familială şi privată.";– Art. 30 alin. (6), (7) şi (8): "(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.(7) Sunt interzise de lege defăimarea tarii şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naţionala, rasială, de clasa sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. … (8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege."; … – Art. 31 alin. (4): "Mijloacele de informare în masa, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corecta a opiniei publice.";– Art. 48 alin. (3): "Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele penale.";– Art. 49 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.";– Art. 50 alin. (2): "Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţa a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.";– Art. 123: "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.(2) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii."; … – Art. 125 alin. (1): "Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.";– Art. 130 alin. (1): "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor."Se susţine ca, întrucât dispoziţiile ordonanţei criticate obliga la plata unei cauţiuni de 5% din suma solicitată cu titlu de daune morale, exercitarea dreptului reclamantului la repararea prejudiciului adus onoarei şi reputaţiei sale prin săvârşirea de către pârât a unor fapte prejudiciabile este îngrădit.Examinând excepţia, Curtea constata ca argumentele invocate în susţinerea acesteia nu pot fi reţinute. Legea nr. 146/1997 prevedea, anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 53/2000, scutirea de plată taxei judiciare de timbru pentru cererile având ca obiect stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice.Cauţiunea instituită prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 reprezintă 5% din suma solicitată cu titlu de daune morale şi se restituie reclamantului după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a soluţionat cererea de acordare a despăgubirilor pentru daune morale. În aceste condiţii cauţiunea este o garanţie pentru situaţia în care cererea reclamantului este respinsă deoarece este neîntemeiată, uneori excesiva, alteori chiar formulată în scop sicanator, pârâtului cauzandu-i-se prejudicii prin chemarea sa nejustificată în judecata. Curtea observa ca, de altfel, aceasta instituţie este reglementată de Codul de procedură civilă în cazurile prevăzute la art. 325 şi 541.În orice caz instituirea de către legiuitor a unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru, având în vedere situaţii speciale, nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi nici o obstructionare a accesului liber la justiţie.Referitor la toate celelalte critici, Curtea constata ca în mod evident acestea nu sunt relevante pentru soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate.Asa fiind, în cauzele de faţa excepţiile de neconstituţionalitate ridicate urmează să fie respinse.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, excepţii ridicate de Anton Sommert în dosarele nr. 3.521/2000 şi nr. 3.497/2000 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 mai 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește