DECIZIE nr. 169 din 2 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 1 şi 5 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 1 şi 5 din Codul penal, excepţie ridicată de Liviu Cezar Drăgoi în Dosarul nr. 2.255/54/2008 al Curţii de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca nefondată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 5 şi art. 146 din Codul penal şi ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, deoarece acestea din urmă sunt criticate din perspectiva unei omisiuni de reglementare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.255/54/2008, Curtea de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 1 şi 5 din Codul penal, excepţie ridicată de Liviu Cezar Drăgoi în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2), art. 45 şi ale art. 124 alin. (3), precum şi prevederile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege, deoarece lipsa din textul referitor la disjungere a unor criterii obiective la care să se raporteze judecătorul cauzei a determinat crearea artificială a unor astfel de criterii de apreciere, fapt ce a permis în practica judiciară soluţii diverse. Astfel, există posibilitatea ca, în cazul nesocotirii art. 33 lit. a) din Codul de procedură penală, să se ajungă la situaţia condamnării definitive a unui inculpat într-un dosar pentru infracţiunea pentru care este judecat în altă cauză nesoluţionată un coinculpat.Cât priveşte dispoziţiile din Codul penal, autorul susţine că alin. 1 al art. 215 contravine liberei iniţiative, deoarece creează posibilitatea ca orice neadevăr proferat în cursul unei negocieri contractuale să poată fi incriminat ca infracţiune. De asemenea, texul are un caracter vag şi de excesivă generalitate prin folosirea unor termeni sau expresii cu semnificaţii şi conotaţii deosebit de cuprinzătoare în ordinea etică şi juridică (adevăr, minciună, folos material injust, pagubă, inducere în eroare). Totodată, instituirea în art. 146 din Codul penal a unui criteriu fix referitor la cuantum nu permite judecătorului ca în activitatea sa de interpretare a legii să realizeze un echilibru între spiritul şi litera legii, cu consecinţa directă a nesocotirii independenţei sale în actul de înfăptuire a justiţiei.Curtea de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 lit. a) cu denumirea marginală Cazurile de indivizibilitate şi ale art. 38 cu denumirea marginală Disjungerea din Codul de procedură penală, precum şi dispoziţiile art. 146 cu denumirea marginală Consecinţe deosebit de grave şi ale art. 215 alin. 1 şi 5 cu denumirea marginală Înşelăciunea din Codul penal, care au următorul conţinut:– Art. 33 lit. a) din Codul de procedură penală: "Este indivizibilitate:a) când la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane;"; … – Art. 38 din Codul de procedură penală: "În cazul de indivizibilitate prevăzută în art. 33 lit. a), precum şi în toate cazurile de conexitate, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecăţi, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infracţiuni să se facă separat.";– Art. 146 din Codul penal: "Prin «consecinţe deosebit de grave» se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.";– Art. 215 alin. 1 şi 5 din Codul penal: "Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani. […]Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile din Codul penal au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.051 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, Curtea Constituţională a statuat că art. 146 din Codul penal cuprinde o normă cu caracter explicativ prin care se lămureşte înţelesul expresiei "consecinţe deosebit de grave". Această reglementare este necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni. Aşa fiind, cât priveşte critica referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea normei penale şi la încălcarea principiului legalităţii incriminării, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale şi nici celor ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci, dimpotrivă, prin explicarea conţinutului noţiunii "consecinţe deosebit de grave" în textul art. 146 din Codul penal se asigură caracterul de previzibilitate şi accesibilitate al normei juridice penale.Totodată, Curtea a mai arătat că aplicarea cerinţei procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfăşurare a procesului, iar nu şi în ceea ce priveşte cadrul juridic sancţionator al faptelor, adică în materia dreptului substanţial.De asemenea, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 709 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, Curtea a statuat că înşelăciunea, în oricare dintre variantele sale, este o gravă infracţiune contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestor raporturi juridice. În toate sistemele de drept înşelăciunea sau escrocheria este o faptă incriminată şi sever sancţionată. Nu poate fi confundată infracţiunea de înşelăciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale.Nu pot fi reţinute, de asemenea, criticile art. 215 alin. 1 şi 5 din Codul penal, în raport cu dispoziţiile constituţionale care consacră egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil. Incriminarea mai severă a infracţiunii de înşelăciune care a avut consecinţe deosebit de grave, prin asemenea consecinţe înţelegându-se, potrivit art. 146 din Codul penal, "o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice", dă expresie politicii penale a statului şi nu aduce atingere sub niciun aspect egalităţii în drepturi sau dreptului părţilor la un proces echitabil. Astfel, acest text de lege nu consacră niciun privilegiu sau discriminare şi totodată nu cuprinde nicio normă de natură a împiedica pe cel în cauză să îşi angajeze ori să i se desemneze din oficiu un apărător, să administreze orice probe în apărarea sa, inclusiv în circumstanţiere, să exercite căile de atac prevăzute de lege şi să formuleze cereri în faţa instanţelor judecătoreşti şi, în general, să se prevaleze de toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Referitor la critica privind dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorul excepţiei şi-a fundamentat nemulţumirile plecând de la modul de aplicare a textelor în cauza sa. De asemenea, deşi nu combate raţiunea reglementării şi a conţinutului acesteia, consideră că textele sunt neconstituţionale prin aceea că nu conţin o serie de criterii obiective care să faciliteze un mod unitar de aplicare a legii. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 1 şi 5 din Codul penal, excepţie ridicată de Liviu Cezar Drăgoi în Dosarul nr. 2.255/54/2008 al Curţii de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește