DECIZIE nr. 169 din 1 aprilie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 din Codul de procedură civilă



Costică Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Nelcenter Company" – S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 415/2003 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei, prin avocat Dorin Camil, lipsind partea Societatea Comercială "Uzinsider Engineering" – S.A. din Galaţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Avocatul autoarei excepţiei arată că textul de lege criticat încalcă art. 16 şi 21 din Constituţie, republicată, întrucât nu prevede în mod expres posibilitatea de a fi revizuite şi hotărârile arbitrale asimilate hotărârilor judecătoreşti, astfel încât, în situaţia în care au apărut elemente noi de natură să facă aplicabile prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească nu poate revizui hotărârea arbitrală.Reprezentantul Ministerului Public arată că, întrucât critica are ca obiect o omisiune legislativă, Curtea Constituţională nu este competentă a se pronunţa asupra acestei chestiuni, excepţia de neconstituţionalitate fiind inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 decembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 415/2003, Curtea de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Nelcenter Company" – S.A. din Galaţi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 322 din Codul de procedură civilă încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, republicată, în măsura în care instanţele judecătoreşti consideră că instituţia revizuirii este aplicabilă doar hotărârilor judecătoreşti, nu şi hotărârilor arbitrale asimilate acestora. De asemenea, sunt nesocotite şi art. 20 şi 53 din Legea fundamentală, precum şi dispoziţiile referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil, cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în protocoalele la această convenţie, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate considerându-se o "victimă a legislaţiei române".Se apreciază că hotărârea arbitrală are prioritate faţă de hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor de atac şi astfel verificate, întrucât, datorită caracterului formal şi artificial al art. 322 din Codul de procedură civilă, "hotărârea arbitrală este practic definitivă şi irevocabilă chiar dacă, ulterior, apar elemente noi".Curtea de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că, deşi legiuitorul a avut în vedere în art. 322 numai hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti, textul de lege criticat nu împiedică accesul liber la justiţie al părţilor interesate, hotărârea arbitrală putând fi atacată pe calea acţiunii în anulare, iar împotriva soluţiei adoptate se poate exercita calea de atac a recursului, ceea ce nu este de natură a prejudicia părţile din litigiul arbitral.Aşa fiind, instanţa judecătorească consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Până la data judecării cauzei, aceştia nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 322 din Codul de procedură civilă, modificat şi completat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003. Textul legal criticat are următorul conţinut:– Art. 322: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;2. dacă s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;3. dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă;4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii. În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă sau consiliu judiciar nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere;7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Curtea Supremă de Justiţie cererea de revizuire se va judeca de această instanţă;8. dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 53 din Constituţia României, republicată, care au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; … – Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii." … Autoarea excepţiei invocă şi încălcarea unor texte din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi anume:– Art. 6: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia va fi legal stabilită.3. Orice acuzat are, în special, dreptul:a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa; … b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; … c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer; … d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării; … e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere."; … – Art. 13: "Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.";– Art. 18: "Restrângerile care, în termenii prezentei convenţii, sunt aduse respectivelor drepturi şi libertăţi nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care ele au fost prevăzute.";– Art. 26: "Comisia nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne, aşa cum este stabilit conform principiilor de drept internaţional general recunoscute şi într-un termen de 6 luni, începând cu data deciziei interne definitive."Se consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 34 şi 38 din Protocolul nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care au următorul conţinut:– Art. 34: "Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, orice organizaţie neguvernamentală sau de orice grup de particulari care se pretinde victimă a unei încălcări de către una dintre înaltele părţi contractante a drepturilor recunoscute în convenţie sau în protocoalele sale. Înaltele părţi contractante se angajează să nu împiedice prin nici o măsură exerciţiul eficace al acestui drept.";– Art. 38: "1. În cazul în care Curtea declară o cerere admisibilă, ea:a) procedează la examinarea cauzei în condiţii de contradictorialitate, împreună cu reprezentanţii părţilor, şi, dacă este cazul, la o anchetă, pentru a cărei desfăşurare eficientă statele interesate vor furniza toate facilităţile necesare; … b) se pune la dispoziţia celor interesaţi, în scopul de a se ajunge la rezolvarea cauzei pe cale amiabilă, pe baza respectării drepturilor omului, astfel cum acestea sunt recunoscute în convenţie şi în protocoalele sale. … 2. Procedura descrisă la paragraful 1 b) este confidenţială."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în argumentarea criticii sale, autoarea excepţiei pleacă de la formula utilizată în art. 322 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, pentru a conchide că, astfel, reglementarea dedusă controlului exclude posibilitatea utilizării căii de atac a revizuirii şi împotriva altor hotărâri definitive, cum sunt cele arbitrale, încălcându-se în acest mod textele constituţionale de referinţă.Curtea consideră că susţinerea potrivit căreia împotriva hotărârilor arbitrale nu se poate formula calea extraordinară de atac a revizuirii, în temeiul textului de lege criticat, nu poate fi reţinută, întrucât neconstituţionalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia şi nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări per a contrario, operaţie care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis.Independent de aceste raţiuni, examinarea criticii de neconstituţionalitate cu un atare obiect, constând într-o omisiune a legiuitorului, excede competenţei Curţii Constituţionale care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Nelcenter Company" – S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 415/2003 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 aprilie 2004.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICĂ BULAIMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește