DECIZIE nr. 168 din 6 mai 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 1 şi 2 din Codul comercial



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 1 şi 2 din Codul comercial, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Eurosac" – S.R.L. în Dosarul nr. 2.526/C/2002 al Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale privind protecţia proprietăţii private, întrucât în materia dreptului comercial extinderea prezumţiei de solidaritate a codebitorilor şi asupra fidejusorilor care garantează obligaţia comercială poate fi înlăturată prin dispoziţie contrară cuprinsă în contractul de garanţie. Astfel, rămâne la latitudinea părţilor sa păstreze sau sa înlăture prezumţia de solidaritate instituită de textul de lege criticat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 22 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.526/C/2002, Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 1 şi 2 din Codul comercial, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Eurosac" – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 42 alin. 1 şi 2 din Codul comercial încalcă principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi privat, în mod arbitrar, de dreptul sau de proprietate. În cauza dedusă în faţa instanţei de judecată, autoarea excepţiei contesta hotărârea arbitrală prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra unui bun aflat în proprietatea sa, bun cu care o alta societate comercială garantase o datorie faţă de un partener de afaceri. Se arata ca, din punct de vedere legal, măsura asiguratorie are caracter accesoriu faţă de obligaţia principala, astfel încât numai dacă debitorul obligaţiei de plată se dovedeşte insolvabil se va putea valorifica şi executa măsura asiguratorie instituită. Or, prin hotărârea arbitrală s-a dat posibilitatea creditorului de a se indrepta direct împotriva societăţii comerciale proprietare a bunului adus în garanţie, fără a se incerca o executare împotriva debitorului pentru recuperarea sumelor datorate. Astfel, prevederile art. 42 din Codul comercial încurajează rau platnicii, oferindu-le mecanisme de eludare a îndeplinirii obligaţiilor asumate, incalcand în acest mod obligaţiile prevăzute de art. 135 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, textul de lege criticat aduce atingere dreptului de proprietate, aceasta restrangere nefiind justificată de existenta vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 49 din Constituţie privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială, exprimandu-şi punctul de vedere, considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Se arata ca în materie comercială legea instituie o prezumţie de solidaritate a codebitorilor, în scopul inlaturarii dificultăţilor pe care le implica diviziunea datoriei, însă aceasta prezumţie este relativă, astfel încât poate fi înlăturată prin stipulaţie contrară. Atunci când obligaţia este garantată de fidejusori, legiuitorul a înţeles sa extindă aceasta prezumţie de solidaritate şi asupra acestora, întrucât, data fiind natura juridică a fidejusiunii, fidejusorul se obliga faţă de creditor să execute însăşi obligaţia, în cazul în care debitorul nu o îndeplineşte. Prin urmare, instanţa apreciază ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, cu atât mai mult cu cat obligaţia asumată de fidejusor izvorăşte dintr-un contract care exprima voinţa părţilor, exercitată în limitele legii.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul arata ca prezumţia de solidaritate a debitorilor şi fidejusorilor, reglementată de Codul comercial, conferă creditorului o garanţie eficace a executării obligaţiei de către debitori. În cazul fidejusorilor din cadrul raporturilor obligationale comerciale, aceştia răspund solidar cu debitorul principal, fără a se putea apara împotriva pretenţiilor creditorilor prin invocarea beneficiului de discutiune sau a celui de diviziune, specifice fidejusiunii din raporturile obligationale reglementate de Codul civil. În consecinţa, se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 42 alin. 1 şi 2 din Codul comercial, text de lege care are următorul conţinut:– Art. 42 alin. 1 şi 2: "În obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceste, afară de stipulaţiune contrarie.Aceeaşi presumptiune exista şi contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligaţiune comercială."Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate au următoarea redactare:– Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– Art. 41 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."; … – Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea. […](6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine cele ce urmează:Acceptând postura de fidejusor, de neconceput fără acordul exprimat în acest sens, persoana în cauza este prezumată ca a cunoscut reglementarea legală aplicabilă în materie, potrivit principiului "nemo censetur ignorare legem", şi, prin urmare, ea şi-a asumat în cunoştinţa de cauza riscurile pe care le antrena o asemenea calitate, anume cele care decurg din prezumţia de solidaritate în executarea obligaţiilor pe care s-a angajat să le garanteze, prezumţie instituită prin textul de lege criticat.Culpa sa este cu atât mai evidenta cu cat dispoziţia legală cuprinsă în art. 42 din Codul comercial nu are caracter imperativ, oferind posibilitatea, atât codebitorilor, cat şi fidejusorilor, de a inlatura prezumţia de solidaritate pe calea unei stipulaţii contrare. Asa fiind, fidejusorul unei obligaţii comerciale este în măsura ca, printr-o clauza cuprinsă în contractul de garanţie, să facă inoperantă prezumţia de solidaritate, lipsa lui de diligenta sub acest aspect, cu consecinţele drastice pe care este ţinut să le suporte, neputând constitui motiv de critica a reglementării legale aplicabile.Curtea constata ca, întrucât incidenţa reglementării criticate este subsecventa acordului de voinţa intervenit între toate părţile contractante, nu exista nici un temei în raport de care să se poată retine ca aceasta ar contraveni art. 41 alin. (1) şi (2) şi art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie. O atare concluzie se impune dacă se are în vedere faptul ca dreptul de proprietate implica prerogativa dispoziţiei, a carei exercitare, în limite legale, inclusiv în sensul renunţării la respectivul drept, nu poate fi anihilata prin invocarea faptului ca dreptul de proprietate este ocrotit şi garantat prin Constituţie, aceste norme de protecţie fiind, evident, inoperante împotriva voinţei titularului.Faţa de obiectul de reglementare al normei deduse controlului de constituţionalitate şi în raport cu susţinerile autorului excepţiei, Curtea constata ca art. 1 alin. (3) şi art. 49 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu au relevanta în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 1 şi 2 din Codul comercial, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Eurosac" – S.R.L. în Dosarul nr. 2.526/C/2002 al Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește