DECIZIE nr. 168 din 22 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. o^1 ) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. o^1 ) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Maria Mădălina Petra în Dosarul nr. 19.067/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că dispoziţiile de lege criticate nu instituie o situaţie discriminatorie, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci se aplică tuturor cetăţenilor aflaţi în ipoteza normei legale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 19.067/2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. o^1 ) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Maria Mădălina Petra.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât stabilesc o taxă de timbru disproporţionată faţă de valoarea cererii şi creează un dezechilibru între reclamantul care achită o taxă redusă şi pârâtul care este nevoit să se apere cu mijloace juridice inegale.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că procedura somaţiei de plată este o procedură specială pusă la îndemâna creditorului care deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, constatată printr-un înscris or determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii. Fiind o procedură specială ce are ca scop punerea la îndemâna creditorului a unei căi facile pentru obţinerea titlului executoriu, ea este supusă regulilor speciale prevăzute de lege, inclusiv în ce priveşte taxa judiciară de timbru. Legiuitorul are opţiunea de a determina cererile pentru care trebuie achitată taxa de timbru, precum şi cuantumul acesteia, fără a se încălca prin aceasta dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în faţa legii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că, potrivit dispoziţiilor art. 139 şi ale art. 137 alin. (1) din Constituţie, concretizarea politicii fiscale este stabilită prin lege, legiuitorul fiind abilitat să aprecieze inclusiv asupra cuantumului taxelor instituite. Fixarea cuantumului taxei judiciare pentru cererile adresate instanţelor judecătoreşti se încadrează în exercitarea acestei prerogative, iar stabilirea lor diferenţiată, în raport cu obiectul cererii, nu poate fi calificată ca o discriminare între contribuabilii care sunt obligaţi să le suporte. De asemenea, arată că instanţa de contencios constituţional a statuat în jurisprudenţa sa că instituirea taxei judiciare de timbru este o aplicare a principiului consacrat de art. 56 din Constituţie, potrivit căruia "cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice" care constituie, la rândul său, o particularizare a principiului mai larg formulat în art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit căruia "cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea".Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate nu instituie nici privilegii şi nici discriminări, toate persoanele care promovează un anumit tip de acţiune sau cerere fiind obligate să plătească taxele judiciare de timbru în valoare şi în condiţii identice. Totodată, stabilirea şi dimensionarea taxelor judiciare de timbru reprezintă atribuţia exclusivă a legiuitorului, potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, arată că, potrivit art. 21 din Legea nr. 146/1997, instanţa judecătorească, pe baza criteriilor clare şi în condiţiile prevăzute de art. 74-81 din Codul de procedură civilă, poate acorda înlesniri, scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări la plata taxelor judiciare de timbru.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 lit. o^1 ) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, ordonanţă aprobată cu modificări prin Legea nr. 742/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, taxa judiciară de timbru prevăzută de art. 3 lit. o^1 ) a fost actualizată prin pct. II din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 783/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004 [potrivit art. 2 alin. (1): „Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.”].Textul de lege criticat are următorul conţinut:– Art. 3 lit. o^1 ): "Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: […] o^1 ) cereri pentru emiterea somaţiei de plată 366.000 lei;".Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţia României, ce au următorul conţinut: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 162 din 22 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 9 mai 2003, şi Decizia nr. 391 din 16 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 10 decembrie 2003, Curtea a reţinut că obligaţia plăţii taxelor judiciare de timbru, ca una dintre condiţiile sesizării legale a instanţelor judecătoreşti, este prevăzută de norme procedurale a căror adoptare, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. Legiuitorul are opţiunea liberă în determinarea cererilor pentru care trebuie plătite taxe judiciare de timbru, a cuantumului acestora, precum şi a părţilor care au obligaţia să le plătească, cu condiţia să nu instituie un tratament juridic diferit pentru situaţii identice. În raport cu obiectul acţiunilor sau al cererilor, cuantumul taxelor judiciare de timbru este stabilit în mod diferit, prin sume fixe în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani şi prin cote procentuale aplicate la valoarea obiectului cererii, când acesta este evaluabil în bani. Totodată, Curtea a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 146/1997 nu instituie nici privilegii şi nici discriminări, toate persoanele care promovează un anumit tip de acţiune sau cerere fiind obligate să plătească taxele judiciare de timbru în valoare şi în condiţii identice.Soluţia adoptată şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauză întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. o^1 ) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Maria Mădălina Petra în Dosarul nr. 19.067/2004 al Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește