DECIZIE nr. 167 din 6 iunie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Tanifidis Bancuta în Dosarul nr. 758/2002 al Curţii de Apel Pitesti – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 179/2001 şi prin Decizia nr. 180/2001, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 19 februarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 758/2002, Curtea de Apel Pitesti – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Tanifidis Bancuta în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor art. 21 şi 128 din Constituţie, lezandu-se dreptul inculpatului de a folosi căile de atac şi de a avea acces liber la justiţie. Aceste dispoziţii sunt considerate neconstituţionale, deoarece nu prevăd posibilitatea atacarii cu recurs separat a încheierii prin care instanţa a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Pitesti – Secţia penală arata ca dispoziţiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale, deoarece încheierea poate fi atacată cu recurs o dată cu hotărârea prin care se dispune asupra fondului cauzei. Pe de altă parte, pe tot parcursul procesului penal, dacă survin împrejurări noi, inculpatul poate formula o noua cerere de revocare a măsurii arestării preventive, care urmează să fie soluţionată în raport cu acele împrejurări. Se apreciază că nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 128 din Constituţie, deoarece dreptul de folosire a căilor de atac se realizează numai în condiţiile legii, fără discriminări. Instanţa invoca în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 649 din 16 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 19 februarie 1998.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în cauza.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, în raport cu prevederile art. 21 şi 128 din Constituţie, este neîntemeiată. Se apreciază ca încheierea data în prima instanţa, prin care se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive, deşi nu poate fi atacată separat cu recurs, poate fi atacată totuşi o dată cu fondul, atât de inculpat, cat şi de procuror. Mai mult, inculpatul poate cere din nou revocarea măsurii, dacă socoteşte că nu mai exista vreun temei care să justifice menţinerea măsurii arestării preventive. Pe de altă parte, competenţa stabilirii căilor de atac aparţine în exclusivitate legiuitorului, astfel încât nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 128 din Constituţie. Prin art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală legiuitorul reglementează modul de exercitare a căilor de atac, în concordanta cu prevederile constituţionale, stabilind ca încheierile prin care se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu pot fi atacate decât o dată cu fondul.Guvernul invoca, în susţinerea punctului sau de vedere, jurisprudenta Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 649 din 16 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 19 februarie 1998, şi Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998.Preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului nu au trimis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Încheierea data în prima instanţa prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. […]"Dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei ca fiind incalcate sunt următoarele:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru aparara drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 28: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca prevederile art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală nu contravin art. 21 şi 128 din Constituţie.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei referitoare la îngrădirea prin art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală a accesului liber la justiţie, prevăzut la art. 21 din Constituţie, Curtea retine ca aceasta critica este lipsită de temei, deoarece art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează tocmai calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a dispus luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive. Or, aceste dispoziţii nu pot fi considerate neconstituţionale, deoarece nu ingradesc, ci permit accesul liber la justiţie.Curtea nu poate retine nici critica privind încălcarea prevederilor art. 128 din Constituţie, care reglementează folosirea căilor de atac, întrucât acest drept fundamental se realizează în condiţiile legii, iar restrangerea prin lege a căilor de atac este constituţională, nefiind contrară dispoziţiilor art. 128 din Constituţie. Prin urmare, este în competenţa exclusiva a legiuitorului de a stabili care sunt căile de atac şi în ce condiţii pot fi exercitate. Faptul ca încheierea prin care se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu poate fi atacată separat cu recurs se explica, pe de o parte, prin necesitatea de a evita o prelungire abuzivă a procesului, iar pe de altă parte, prin faptul ca respectiva încheiere poate fi atacată cu recurs o dată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.Curtea constata ca soluţia adoptată de legiuitor prin dispoziţia legală criticata imbina interesul general al desfăşurării normale a procesului penal cu drepturile inculpatului şi este în concordanta cu dispoziţiile şi principiile Constituţiei.De altfel, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, dintre care menţionăm Decizia nr. 288 din 1 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 16 ianuarie 2002, deciziile nr. 179 şi 180 din 14 iunie 2001, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 august 2001, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală fiind respinsă ca neîntemeiată. Soluţia adoptată în aceste decizii, precum şi considerentele pe care se întemeiază sunt valabile şi în cauza de faţa.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Tanifidis Bancuta în Dosarul nr. 758/2002 al Curţii de Apel Pitesti – Secţia penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iunie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu──────────────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește