DECIZIE nr. 167 din 22 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, ale art. II alin. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă şi ale art. 12, art. 22 şi art. 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1 şi 2, ale art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă şi ale art. 12, 22 şi 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, excepţie ridicată de Ilie Verza, Chertes Daniela, Sergiu Diaconescu, Szilagyi Melinda, Tofalvi Mihaela, Liliana-Mariana Moţocan, Simona Pojar, Iulian Bălan, Szocs Barna, Ioan-Eugen Maier, Ionela Buliga, Mihaela Vasiescu, Diana-Persida Popa, Cristin-Nicolae Popa, Marcela Iuja Petricu, Adriana Oltean, Elena Câmpean, Ardeleana Ciceu, Ioana-Maria Pop, Maria Havadtoi, Anca Cordoş, Cătălina Danciu, Elena-Steluţa Ianosi, Delia Buda, Ileana Maxim, Eotvos Marta, Marilena Lăpuşan, Meszaros Csilla, Liliana Buzan, Gabriela Bârsan, Kovacs Piroska-Melinda, Meszaros Magda, Cornelia Moldovan, Bodi Agnes, Floarea Todoran, Galambfalvi Annamaria, Bobletec Minerva, Claudia Cotârlan, Rodica Rus, Sabina Rădulescu, Elena Fărcaş, Ileana Mihaela Piţui, Liliana Trifan, Viorica Balint, Florentina Cotoi, Simona Popescu, Livia Cozma, Dalia Roman, Ramona Graur, Daciana Lazăr şi Szombatfalvi Bianca în Dosarul nr. 1.965/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că Ministerul Justiţiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 12, 22 şi 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, arătând că la data sesizării Curţii Constituţionale acestea erau abrogate. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă apreciază că se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât ultraactivitatea legii vechi nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.965/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1 şi 2 şi ale art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de autorii anterior menţionaţi, într-o cauză având ca obiect recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva unei sentinţe şi unei decizii civile.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate încalcă prevederile art. 11 alin. (2), ale art. 16 alin. (1), ale art. 20, ale art. 21 alin. (3), ale art. 124 alin. (2) şi ale art. 125 alin. (1) din Constituţie, raportate la art. 6 paragraful întâi şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece în cauză se urmăreşte "anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, care a dobândit autoritatea lucrului judecat şi care a fost deja executată". În acest sens este invocată hotărârea pronunţată în Cauza Brumărescu contra României (1999) de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care "a condamnat Statul român deoarece Curtea Supremă de Justiţie a anulat o hotărâre judecătorească irevocabilă, încălcând «principiul securităţii raporturilor juridice şi, prin aceasta, dreptul la un proces echitabil», ceea ce înseamnă că «o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată»".O altă critică de neconstituţionalitate priveşte încălcarea principiului "egalităţii armelor", condiţie esenţială a procesului echitabil, prin faptul că procurorul general, care a declarat recursul în anulare, se află sub autoritatea ministrului Justiţiei, iar, în cauză, Ministerul Justiţiei este una dintre părţi. Astfel, autorii excepţiei sunt supuşi unui tratament discriminatoriu atât în raport cu cealaltă parte în proces, Ministerul Justiţiei, cât şi în raport cu ceilalţi justiţiabili, cărora nu li se mai aplică normele privitoare la recursul în anulare, acestea fiind în prezent abrogate.Pe de altă parte textele de lege criticate contravin prevederilor art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 din Constituţie, raportate la dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, combinat cu art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece "exercitarea recursului în anulare este o ingerinţă asupra dreptului de proprietate" al autorilor, drepturile şi creanţele salariale reprezentând un "bun" în accepţiunea art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Azinas contra Ciprului.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, acestea fiind abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 aprobată cu modificări prin Legea nr. 195/2004.Cu privire la dispoziţiile art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă arată că se impune o analiză separată a constituţionalităţii lor şi nu "prin coroborare", aşa cum susţin autorii excepţiei, deoarece procedeul coroborării normelor juridice ţine de interpretarea acestora şi nu de examinarea constituţionalităţii lor.Textele de lege prin care este reglementat recursul în anulare se aplică în anumite cauze, în temeiul art. II alin. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, aşa cum a fost modificat şi completat prin punctul 11 al art. I din Legea nr. 195/2004. „Aceasta este o normă cu caracter tranzitoriu şi un principiu al dreptului procesual civil, înscris şi în art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă”, reglementat de legiuitor potrivit competenţei sale statuate prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, care nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât la data sesizării Curţii Constituţionale acestea erau abrogate expres prin art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003.Pe de altă parte dispoziţiile art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă constituie norme procedurale, adoptate de legiuitor cu respectarea competenţei sale statuate prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi nu contravin dreptului la un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorii excepţiei, îl constituie dispoziţiile art. 330 pct. 1 şi 2 şi ale art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă, precum şi dispoziţiile art. 12, 22 şi 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, cu modificările şi completările ulterioare.Art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă aveau următorul cuprins: "Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiţie, hotărârile judecătoreşti irevocabile pentru următoarele motive:1. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;2. când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esenţială a legii, ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond ori această hotărâre este vădit netemeinică;".La data sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din 4 noiembrie 2004, dispoziţiile art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă erau abrogate expres, fără a fi preluate, prin art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă în acestea a fost preluată în art. II alin. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, aprobat cu modificări şi completări prin art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, care se aplică de fapt în speţă. În consecinţă, prin prezenta decizie Curtea Constituţională urmează să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. II alin. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: „Hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate.”În sfârşit, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 12, 22 şi 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, republicată, care avea următorul conţinut:– Art. 12: "Preşedintele, vicepreşedintele, preşedinţii de secţii şi ceilalţi judecători ai Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, făcută la recomandarea ministrului justiţiei, pe o perioadă de 6 ani.În cazul în care mandatul preşedintelui, al vicepreşedintelui, al preşedintelui de secţie sau al unui judecător al Curţii Supreme de Justiţie a încetat înainte de expirarea duratei pentru care acesta a fost numit, în funcţia respectivă va fi numită, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, o altă persoană. Mandatul preşedintelui, al vicepreşedintelui, al preşedintelui de secţie sau al judecătorului astfel numit încetează la expirarea duratei mandatului pe care l-a avut predecesorul pe care l-a înlocuit.";– Art. 22: "Secţiile Curţii Supreme de Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia, judecă recursurile în anulare declarate împotriva hotărârilor definitive pronunţate de judecătorii, tribunale, curţi de apel şi instanţele militare.";– Art. 30: "Recursul în interesul legii şi recursul în anulare pot fi introduse chiar dacă pentru aceleaşi temeiuri s-a pronunţat instanţa în recursul declarat de părţi."La data sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din 4 noiembrie 2004 dispoziţiile art. 12 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 erau abrogate expres, fără a fi preluate, prin dispoziţiile art. 107 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, iar dispoziţiile art. 22 şi 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 erau abrogate expres, fără a fi preluate, prin dispoziţiile art. 133 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004.Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 11 alin. (2), ale art. 16 alin. (1), ale art. 20, ale art. 21 alin. (3), ale art. 124 alin. (2) şi ale art. 125 alin. (1) din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; … – Art. 21 alin. (3): "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";– Art. 124 alin. (2): "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.";– Art. 125 alin. (1): "Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii."În opinia autorilor sunt încălcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful întâi şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care au următorul conţinut:– Art. 6 paragraful 1: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.";– Art. 14: "Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie."În sfârşit, autorii excepţiei consideră că este încălcat şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, care are următorul conţinut: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:I. La data sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din 4 noiembrie 2004 dispoziţiile art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă erau abrogate expres, fără a fi preluate, prin art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 nr. 28 iunie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. În consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.II. Cea de-a doua critică de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. II alin. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, care, în opinia autorilor excepţiei, îi supune unui tratament discriminatoriu în raport cu ceilalţi justiţiabili, cărora nu li se mai aplică normele privitoare la recursul în anulare, întrucât acestea au fost abrogate. Examinând susţinerile formulate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 că „Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite”, or, situaţiile în care se află cele două categorii de justiţiabili sunt diferite, motiv pentru care şi tratamentul juridic aplicabil este unul diferit.III. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor art. 12, 22 şi 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, Curtea constată că la data sesizării sale prin Încheierea din 4 noiembrie 2004 dispoziţiile art. 12 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 erau abrogate expres, fără a fi preluate, prin dispoziţiile art. 107 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, iar dispoziţiile art. 22 şi 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 erau abrogate expres, fără a fi preluate, prin dispoziţiile art. 133 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004.În consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, 22 şi 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Verza, Chertes Daniela, Sergiu Diaconescu, Szilagyi Melinda, Tofalvi Mihaela, Liliana-Mariana Moţocan, Simona Pojar, Iulian Bălan, Szocs Barna, Ioan-Eugen Maier, Ionela Buliga, Mihaela Vasiescu, Diana-Persida Popa, Cristin-Nicolae Popa, Marcela Iuja Petricu, Adriana Oltean, Elena Câmpean, Ardeleana Ciceu, Ioana-Maria Pop, Maria Havadtoi, Anca Cordoş, Cătălina Danciu, Elena-Steluţa Ianosi, Delia Buda, Ileana Maxim, Eotvos Marta, Marilena Lăpuşan, Meszaros Csilla, Liliana Buzan, Gabriela Bârsan, Kovacs Piroska-Melinda, Meszaros Magda, Cornelia Moldovan, Bodi Agnes, Floarea Todoran, Galambfalvi Annamaria, Bobletec Minerva, Claudia Cotârlan, Rodica Rus, Sabina Rădulescu, Elena Fărcaş, Ileana Mihaela Piţui, Liliana Trifan, Viorica Balint, Florentina Cotoi, Simona Popescu, Livia Cozma, Dalia Roman, Ramona Graur, Daciana Lazăr şi Szombatfalvi Bianca în Dosarul nr. 1.965/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.III. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12, art. 22 şi art. 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește