DECIZIE nr. 167 din 22 mai 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alfa Omega Group” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.595/2000 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 22 noiembrie 2000, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Alfa Omega Group”-S.R.L. din Bucureşti într-o cauza având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de aceasta societate comercială împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiat de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a municipiului Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prin aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 se încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 47, ale art. 49, precum şi ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b).Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca textele criticate nu contravin Constituţiei.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, reglementează, în esenta, repatrierea de către agenţii economici a valutei ce rezultă din activitatea de comerţ internaţional pe care aceştia o desfăşoară. Ca atare, se apreciază ca „susţinerile petentilor nu pot fi reţinute, fiind vorba de săvârşirea unei contravenţii prin care se încalcă norme ce urmăresc consolidarea regimului valutar şi întărirea disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare”. De asemenea, este menţionată jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea prevederilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, cu modificările ulterioare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă ca obiectul acesteia îl constituie prevederile art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995), dispoziţii al căror conţinut este următorul:– Art. IV pct. 3: "În cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română, sau, după caz, a executării lucrărilor şi prestării serviciilor în străinătate, în funcţie de zona geografică a partenerului extern.Pentru operaţiunile cu încasare la termen între 90 şi 360 de zile, cat şi pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerţului a eliberat licenţe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Naţionala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plăţii, stabilite conform clauzelor contractuale.În cazul plăţilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceeaşi perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.Ministerul Comerţului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum şi lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produsele necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 şi 360 de zile calendaristice.";– Art. IV pct. 7: "În cazul constatării nerespectării termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Băncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenţionale reprezentând:– 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;– 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice;– 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depăşeşte primele 60 de zile de întârziere.În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenţiei.În cazul depăşirii termenului de la alineatul precedent, penalităţile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanţă, se majorează cu 50%.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste dispoziţii legale contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 47, ale art. 49, precum şi ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), texte care prevăd:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 47: "(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul sa adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă. … (3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxa. … (4) Autorităţile publice au obligaţia sa răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii."; … – Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b): "(1) Economia României este economie de piaţa.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; … b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;". … I. Examinând susţinerile autorului excepţiei, Curtea retine ca prin Decizia nr. 123 din 28 septembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, a constatat ca Legea nr. 76/1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plăţilor agenţilor economici, prevenirea incapacităţii de plată şi a blocajului financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992, la care face referire alineatul final al pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, a fost abrogată în întregime prin art. 11 lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997), aprobată şi modificată prin Legea nr. 151/1997 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997). Dispoziţiile acestui act normativ referitoare la sancţiuni nu au mai fost preluate în noul act normativ. Drept urmare, în cazul depăşirii termenului prevăzut la alineatul final al pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate de Legea nr. 76/1992, la care să se adauge o majorare de 50%, deoarece un text legal care face trimitere la o norma care, între timp, a ieşit din vigoare nu mai produce efecte juridice.În consecinţa, în temeiul art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate privind prevederile alineatului final al pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 se va respinge, ca fiind inadmisibila.II. Examinând dispoziţiile art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, Curtea retine ca acestea au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate în baza art. 144 lit. c) din Constituţie, ca urmare a ridicării unor excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prin susţinerea încălcării mai multor dispoziţii constituţionale, inclusiv a dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), care sunt invocate şi în cadrul dosarului ce face obiectul prezentei decizii.Prin deciziile pronunţate anterior Curtea Constituţională a respins în mod constant excepţiile de neconstituţionalitate având acest obiect.Astfel, în ceea ce priveşte susţinerile potrivit cărora dispoziţiile criticate încalcă art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, Curtea a reţinut ca "[…] în contextul interpretării sistematice a prevederilor art. 134 din Constituţie, obligaţia de repatriere a valutei nu este contrară economiei de piaţa şi libertăţii comerţului, ci corespunde indatoririi statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economică şi financiară" (Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999, în cadrul căreia se face referire, deopotrivă, la Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 149 din 3 iunie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, precum şi la Decizia nr. 16 din 28 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 116 din 21 mai 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 28 octombrie 1997).De asemenea, prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998 s-a mai reţinut: "În sfârşit, nu este intemeiata nici susţinerea potrivit căreia prin textul criticat se instituie o răspundere obiectivă. Într-adevăr, în cauza nici nu s-ar putea pune problema unei raspunderi obiective, întrucât, prin ipoteza, fiind vorba de săvârşirea unei contravenţii, elementul vinovatiei este de esenta acestuia şi, de aceea, în lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodată o sancţiune contravenţională. Desigur, existenta sau inexistenta acesteia este un element al stării de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instanţei de judecată."Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate anterior prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa.III. Analizând critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, Curtea constata ca obligaţia de repatriere a valutei şi de efectuare a operaţiunilor prin conturi deschise în România la bănci autorizate nu încalcă aceste dispoziţii constituţionale, deoarece art. 49 este aplicabil numai în ipoteza în care exista o restrangere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrangere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu poate fi constatată.IV. De asemenea, Curtea urmează sa respingă şi susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, text care stabileşte egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Curtea constata ca nici aceste dispoziţii constituţionale nu sunt incidente în cauza, deoarece prevederile art. 16 alin. (1) sunt aplicabile cetăţenilor, iar nu societăţilor comerciale, asa cum este cazul în speta.V. În sfârşit, în ceea ce priveşte susţinerea conform căreia dispoziţiile legale criticate contravin art. 47 din Constituţie, privind dreptul de petiţionare, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primită, deoarece nu are incidenţa în cauza.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi privind art. IV pct. 7 alin. 1,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 7 alineatul final din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alfa Omega Group” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.595/2000 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi pct. 7 alin. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, invocate de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 mai 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește