DECIZIE nr. 167 din 10 decembrie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, ridicată de Societatea Comercială „Interbrands Marketing amp; Distribution” – S.R.L. România în Dosarul nr. 80/C/1998 al Tribunalului Bucureşti – Secţia contencios administrativ.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 24 noiembrie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, a Societăţii Comerciale "Interbrands Marketing amp; Distribution" – S.R.L. România şi a Gărzii financiare centrale, fiind consemnate în încheierea de la aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 10 decembrie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Tribunalul Municipiului Bucureşti – Secţia contencios administrativ, prin Încheierea din 16 martie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 80/C/1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, ridicată de Societatea Comercială „Interbrands Marketing amp; Distribution” – S.R.L. România.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile atacate încalcă principiile constituţionale prevăzute la art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, precum şi principiul non bis în idem, reflectat în unele texte constituţionale, deoarece contravenienta este obligată sa verse la buget, pe lângă impozitele, taxele şi contribuţiile neplătite, o sumă egala cu dublul diferenţelor constatate în cazul săvârşirii unei noi contravenţii. Astfel, se ajunge, în opinia autoarei excepţiei, la o impozitare împovărătoare şi discriminatorie a societăţii comerciale în raport cu alte subiecte de drept. De asemenea, se mai susţine ca, în ipoteza în care sancţiunea prevăzută la art. 18 din Legea nr. 87/1994 este considerată ca o sancţiune fiscală de sine stătătoare, aceasta constituie o confiscare specială, care operează dincolo de câmpul infractional şi contraventional, incalcand astfel prevederile art. 41 alin. (8) din Constituţie.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază excepţia ca "admisibilă", întrucât, în virtutea prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţie, nu se pot aplica doua sancţiuni pentru aceeaşi fapta, legiuitorul fiind obligat să facă o repartizare echitabila a sarcinilor fiscale.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepţia ca neîntemeiată, arătând ca dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 87/1994 nu au nici o legătură cu prevederile art. 1 alin. (3) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie. Adoptarea Legii nr. 87/1994 a avut în vedere combaterea evaziunii fiscale în concordanta cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie. În ceea ce priveşte încălcarea principiului non bis în idem prin aplicarea a trei sancţiuni fiscale, se arata ca măsura prevăzută la art. 18 este o „penalizare fiscală reparatorie care intervine ca urmare a lipsirii bugetului de contribuţia constituţională a cetăţenilor la cheltuielile publice, în vederea descurajarii evaziunii fiscale practicate de unii agenţi economici”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, precum şi dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 87/1994, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată.Potrivit art. 18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, „În cazul în care impozitele, taxele şi contribuţiile datorate statului au fost diminuate, prin încălcarea dispoziţiilor fiscale, persoana contravenienta va vărsa, pe lângă impozitele, taxele şi contribuţiile neachitate, o sumă egala cu diferenţele de impozite, taxe şi contribuţii stabilite de organul de control.”Cu privire la aceste prevederi legale, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 97 din 9 iulie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 4 august 1998, constatând ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale.Potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu pot face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, iar conform alin. (6) al aceluiaşi articol, într-o asemenea situaţie instanţa judecătorească are obligaţia de a respinge ea însăşi excepţia ridicată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.În raport cu aceste reglementări, Curtea retine ca, în speta, excepţia de neconstituţionalitate a art. 18 din Legea nr. 87/1994 a fost ridicată la 16 martie 1998, adică la o dată anterioară pronunţării şi publicării Deciziei nr. 97 din 9 iulie 1998, decizie ale carei existenta şi conţinut este evident că nu puteau fi cunoscute de către autorul excepţiei ori de către instanţa judecătorească. De aceea, deşi Curtea a fost legal sesizată, excepţia a devenit ulterior inadmisibila şi urmează a fi respinsă, confirmandu-se în acest fel caracterul obligatoriu al Deciziei nr. 97 din 9 iulie 1998.Prin aceasta decizie Curtea a reţinut, în esenta, ca art. 18 din Legea nr. 87/1994, prin care se dispune vărsarea de către contribuabil la stat, pe lângă impozitele, taxele şi contribuţiile neachitate, a unei sume egale sau duble, după caz, cu diferenţele de impozite, taxe şi contribuţii stabilite de organele de control cu titlu de sancţiune, dar care nu constituie nici infracţiune, nici contravenţie, instituie în acest fel o confiscare. Astfel, sunt incalcate dispoziţiile art. 41 alin. (8) din Constituţie, care prevăd: „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii”, precum şi ale alin. (7) din acelaşi text constituţional, în conformitate cu care „Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma”.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A. c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, ridicată de Societatea Comercială „Interbrands Marketing amp; Distribution” – S.R.L. România în Dosarul nr. 80/C/1998 al Tribunalului Bucureşti – Secţia contencios administrativ.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește