DECIZIE nr. 166 din 28 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, excepţie ridicată de Emanoil Merluţ în Dosarul nr. 1.707/2004 al Judecătoriei Marghita.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 981 D/2005, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 120/2004, excepţie ridicată de Vasile Roibu în Dosarul nr. 1.202/2005 al Tribunalului Neamţ – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că Vasile Roibu a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită judecarea în lipsă.Curtea, având în vedere conţinutul excepţiilor de neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 863 D/2005 şi nr. 981 D/2005, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 981 D/2005 la Dosarul nr. 863 D/2005, care a fost primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.707/2004, şi prin Încheierea din 6 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.202/2005, Judecătoria Marghita şi Tribunalul Neamţ – Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32, respectiv art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, excepţie ridicată de Emanoil Merluţ şi, respectiv, de Vasile Roibu în dosarele menţionate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Emanoil Merluţ susţine că incriminarea, prin ordonanţă de Guvern, a faptei de tăiere de arbori fără drept, precum şi stabilirea unor criterii – care fac parte din conţinutul constitutiv al infracţiunii – lăsate la aprecierea unei autorităţi administrative contravin flagrant principiului legalităţii, precum şi principiului constituţional potrivit căruia în materie de infracţiuni şi pedepse se reglementează prin lege organică. Faptul că textul de lege criticat prevede un criteriu "variabil şi instabil" de determinare a caracterului penal al faptei stabilit, aproape exclusiv, pe criterii administrative, contravine, în opinia autorului excepţiei, unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei.Vasile Roibu, care critică prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, în redactarea dată ca urmare a modificării acestui act normativ prin Legea nr. 120/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 6 mai 2004, consideră că acest text de lege creează un regim discriminator între autorii infracţiunilor silvice, în raport de calitatea pe care o au, de proprietari ai fondurilor forestiere sau de persoane străine de proprietate. Astfel, în timp ce fapta de tăiere, distrugere sau scoatere din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional sau din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, săvârşită de proprietari sau deţinători, constituie, în condiţiile legii, infracţiune, aceeaşi faptă, săvârşită de alte persoane decât cele două categorii menţionate, nu este incriminată penal.Judecătoria Marghita apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că determinarea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se realizează în baza unor criterii obiective şi legale, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discreţionare ce ar putea duce la încălcarea principiului legalităţii incriminării.Tribunalul Neamţ – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, pentru aceleaşi motive relevate de autorul excepţiei. În plus, pentru aceleaşi considerente, instanţa de judecată apreciază că textul de lege criticat încalcă şi prevederile art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală, privind ocrotirea şi garantarea egală a proprietăţii private, indiferent de titular. Totodată, se apreciază că "petentului-recurent i-a fost încălcat şi accesul liber la justiţie".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.Avocatul Poporului, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate formulată în Dosarul nr. 1.707/2004 al Judecătoriei Marghita este neîntemeiată. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Roibu în Dosarul nr. 1.202/2005 al Tribunalului Neamţ – Secţia penală, consideră că este inadmisibilă, întrucât, ca urmare a modificării textului de lege criticat prin Legea nr. 183/2005, critica de neconstituţionalitate a rămas fără obiect.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că cei doi autori critică acelaşi text de lege, însă în redactări diferite, rezultate ca urmare a modificărilor succesive pe care acesta l-a suferit. Astfel, Emanoil Merluţ critică dispoziţiile art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, având următoarea redactare:– Art. 32: "(1)Tăierea, distrugerea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional sau din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, de către proprietari, deţinători sau de către oricare altă persoană, dacă valoarea arborilor, puieţilor sau lăstarilor este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.(2) Dacă valoarea arborilor, puieţilor sau lăstarilor tăiaţi, distruşi sau scoşi din rădăcină este de peste 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani. … (3) Când valoarea arborilor, puieţilor sau lăstarilor tăiaţi, distruşi ori scoşi din rădăcină este de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. … (4) Maximul pedepselor prevăzute la alin. (1)-(3) se majorează cu 3 ani în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări: … a) de două sau mai multe persoane împreună; … b) de o persoană având asupra sa o armă sau substanţe chimice periculoase; … c) în timpul nopţii; … d) în arii forestiere protejate. … (5)Tentativa se pedepseşte."Vasile Roibu critică art. 32 alin. (1) din acelaşi act normativ, însă în redactarea rezultată ca urmare a modificării Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998, republicată, prin Legea nr. 120/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 6 mai 2004, potrivit căreia „(1) Tăierea, distrugerea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional sau din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, de către proprietari sau deţinători, dacă valoarea arborilor, puieţilor sau lăstarilor este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de doi ani, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.”Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei şi a legilor, în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora şi în art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:I. Contrar susţinerilor autorului excepţiei Emanoil Merluţ, incriminarea faptei constând în tăierea, distrugerea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional sau din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia este realizată prin lege organică. Astfel, reglementarea infracţiunii prevăzute de textul de lege criticat a fost introdusă prin Legea nr. 141/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 27 iulie 1999, lege organică care a aprobat Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998. Chiar dacă preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este stabilit de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, această determinare se face în baza unei împuterniciri date prin lege organică (Legea nr. 26/1996 – Codul silvic, care, potrivit art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, completează prevederile referitoare la infracţiunile din textul ordonanţei), iar evaluarea pagubelor are la bază criterii stabilite de lege (anexa nr. 1 la Legea nr. 81/1993, referitoare la evaluarea pagubelor cauzate prin tăierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puieţilor sau lăstarilor, în cazul în care prejudiciul este produs prin fapte care, potrivit legii, constituie contravenţii sau infracţiuni). Aşadar determinarea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se realizează în baza unor criterii obiective şi legale, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discreţionare ce ar putea duce la încălcarea principiului legalităţii incriminării.Curtea constată că este neîntemeiată şi critica aceluiaşi text legal în raport de normele constituţionale cuprinse în art. 124 privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, întrucât nu autoritatea administrativă este cea care hotărăşte asupra încadrării juridice a faptei incriminate de art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, ci instanţa de judecată, în concordanţă cu prerogativele sale constituţionale.De altfel, Curtea s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, în raport de dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h), şi faţă de aceleaşi critici ca şi în cazul excepţiei de faţă. În acest sens este Decizia nr. 132 din 18 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 7 aprilie 2004, a cărei soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi considerentele care au fundamentat-o, sunt valabile şi în prezenta cauză.II. În ceea ce priveşte criticile formulate de Vasile Roibu, Curtea constată că, anterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate au fost modificate prin Legea nr. 183/2005 pentru modificarea alin. (1) al art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 20 iunie 2005, iar textul de lege, în noua sa redactare, sancţionează fapta constând în tăierea, distrugerea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional sau din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, săvârşită atât de proprietari, deţinători, cât şi de oricare altă persoană. Ca urmare, nu mai subzistă distincţia între autorii infracţiunilor silvice, în raport de calitatea pe care o au, de proprietari sau terţe persoane, care a determinat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, şi, prin urmare, nici obiectul criticii de neconstituţionalitate formulate în cauză.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, excepţie ridicată de Emanoil Merluţ în Dosarul nr. 1.707/2004 al Judecătoriei Marghita şi de Vasile Roibu în Dosarul nr. 1.202/2005 al Tribunalului Neamţ – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește