DECIZIE nr. 166 din 22 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Radu Ştefănescu în Dosarul nr. 1.317/Cv/2004 al Tribunalului Argeş – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării.Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu acordarea unui nou termen de judecată.Curtea, deliberând asupra cererii formulate, având în vedere dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de amânare.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Astfel, arată că, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii particulare, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi specifice de exercitare a drepturilor procesuale, aşa cum este şi cazul măsurilor asigurătorii. În acest context, Ministerul Public apreciază că nu poate fi primită critica autorului excepţiei privind încălcarea dreptului la apărare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.317/Cv/2004, Tribunalul Argeş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Radu Ştefănescu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii din 15 decembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 7.531/2003 de către Judecătoria Piteşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că procedura instituită prin textul de lege criticat, respectiv sintagma "fără citarea părţilor", contravine dreptului la apărare atât al reclamantului, cât şi al pârâtului, prin nerespectarea principiilor oralităţii şi contradictorialităţii.În acest sens, arată că, "în măsura în care părţile ar fi prezente, ca urmare a citării lor, ar putea purta discuţii asupra cuantumului cauţiunii, precum şi asupra termenului în care urmează să fie depusă aceasta".Tribunalul Argeş – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Referitor la susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia prin soluţionarea cererii de sechestru asigurător fără citarea părţilor se încalcă dreptul la apărare, tribunalul arată că, pentru ca principiul contradictorialităţii să fie respectat, nu este necesar ca părţile să se fi exprimat efectiv. Contradictorialitatea este asigurată şi atunci când părţile nu sunt prezente, dacă la dosar există dovezi în baza cărora instanţa se poate pronunţa. De asemenea, arată că procedura sechestrului judiciar, având caracter necontencios, prin intermediul ei nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de altă persoană, motiv pentru care nu este necesară administrarea altor dovezi decât cele depuse la dosar şi nici nu se impun discuţii cu privire la cuantumul cauţiunii şi la termenul în care urmează să fie depusă aceasta. În ceea ce priveşte principiul oralităţii, consacrat de art. 127 din Codul de procedură civilă, instanţa arată că legiuitorul poate să limiteze în cazuri speciale acest principiu, sechestrul asigurător având un astfel de caracter special.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că dispoziţiile legale criticate, concepute de legiuitor ca o măsură de evitare a abuzului procesual, reprezintă, de fapt, o expresie a aplicării principiului dreptului la apărare, în deplină conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi art. 129, care lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea competenţei, a procedurii de judecată, precum şi a căilor de atac. De altfel, apreciază că textul dedus controlului constituie o modalitate de asigurare a acţiunii civile, făcând parte din cadrul măsurilor de indisponibilizare şi de conservare a unor bunuri faţă de acte sau fapte de natură să pericliteze posibilitatea realizării efective, în momentul executării silite, a dreptului creditorului. Posibilitatea depunerii unei cauţiuni în sarcina părţii care solicită instituirea sechestrului asigurător reprezintă, în opinia Guvernului, o garanţie constituită în scopul dezdăunării debitorului pentru eventualele pagube produse de o indisponibilizare nejustificată a bunurilor sale. Toate elementele procedurale prevăzute de legiuitor pentru înfiinţarea sechestrului asigurător nu aduc însă atingere, sub nici un aspect, drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă faţă de art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât scopul textului de lege criticat este acela de a institui o procedură specială, prin care instanţa de judecată să poată lua măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgenţă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. De asemenea, apreciază că posibilitatea atacării cu recurs a încheierii date fără citarea părţilor, în condiţiile art. 592 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în demonstrarea respectării depline a dreptului la apărare al părţilor. În final, arată că, în conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii particulare, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi specifice de exercitare a drepturilor procedurale.În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 199/2000, nr. 173/2004 şi nr. 396/2004.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Instanţa va decide de urgenţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul cauţiunii şi termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta."În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1), potrivit cărora "Dreptul la apărare este garantat".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că norma legală dedusă controlului este cuprinsă în Capitolul IV – "Măsurile asigurătorii" al Cărţii a VI-a intitulată "Proceduri speciale" din Codul de procedură civilă.Procedura măsurilor asigurătorii nu soluţionează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă, urmărind să asigure valorificarea acestuia. Prin aceasta legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului, şi anume situaţia în care, deşi dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă, aşadar susceptibilă de punere în executare, să se vadă pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului. Aşa fiind, o asemenea procedură este guvernată de imperativul celerităţii.Date fiind raţiunile înfăţişate, Curtea constată că legiuitorul a instituit în materia măsurilor asigurătorii, potrivit competenţei sale constituţionale, o procedură derogatorie de la dreptul comun, fără a se putea reţine însă că procedând astfel ar aduce atingere principiului constituţional al dreptului la apărare, asigurat prin recunoaşterea posibilităţii exercitării căii de atac a recursului împotriva încheierii de soluţionare a cererii de sechestru asigurător.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Radu Ştefănescu în Dosarul nr. 1.317/Cv/2004 al Tribunalului Argeş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește