DECIZIE nr. 166 din 22 mai 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări prin Legea nr. 105/2000



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Kresto Rom” – S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 860/2000 al Judecătoriei Faget.La apelul nominal se prezintă consilier juridic Darius Gabriel Brinzea pentru Autoritatea Rutiera Română Timiş, lipsind autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul părţii prezente solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 44/1997 nu contravin art. 114 alin. (2) şi (3) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 18 decembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 860/2000, Judecătoria Faget a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Kresto Rom” – S.R.L. din Braşov.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere contravin următoarelor prevederi constituţionale:– art. 114 alin. (2), deoarece "Guvernul nu a fost abilitat sa emita ordonanţe în domeniul transporturilor rutiere";– art. 114 alin. (3), întrucât "ordonanţa a fost aprobată după 3 ani de la emitere".Judecătoria Faget, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, deoarece Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997, emisă în baza Legii nr. 134/1997 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, „nu a fost supusă Parlamentului spre aprobare până la împlinirea termenului de abilitare conform art. 114 alin. (3) din Constituţie, fapt sancţionat cu încetarea efectelor acestei ordonanţe”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere se invoca dispoziţiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 134/1997, prin care a fost stabilit „domeniul transporturilor” din care fac parte şi transporturile rutiere. De asemenea, se arata ca aprobarea ordonanţei prin Legea nr. 105/2000 „la 3 ani” de la emitere vizează o situaţie de fapt ce tine de desfăşurarea procedurii de legiferare, iar nu o problemă de constituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 44 din 28 august 1997 privind transporturile rutiere (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 29 august 1997), aprobată cu modificări prin Legea nr. 105 din 27 iunie 2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 30 iunie 2000).Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii legale contravin prevederilor art. 114 alin. (2) şi (3) din Constituţie, care au următorul conţinut: "(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei." … I. Examinând critica de neconstituţionalitate privind încălcarea prevederilor art. 114 alin. (2) din Constituţie, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 a fost emisă în temeiul art. 1 lit. h) din Legea nr. 134 din 23 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997. Potrivit acestui text de lege Guvernul a fost abilitat sa emita ordonanţe, printre altele, şi pentru „[…] crearea cadrului juridic necesar aplicării programului de reforma în domeniul transporturilor”. În acest scop Guvernul a adoptat mai multe ordonanţe, cum ar fi, spre exemplu, Ordonanţa nr. 19 din 18 august 1997 privind transporturile, Ordonanţa nr. 29 din 22 august 1997 privind Codul aerian, Ordonanţa nr. 42 din 28 august 1997 privind navigaţia civilă, precum şi ordonanţa ce face obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Rezultă astfel ca Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 a fost emisă cu îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 114 alin. (2) din Legea fundamentală.II. Curtea constata ca este neîntemeiată şi susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia ordonanţa criticata este neconstitutionala, deoarece "a fost aprobată după 3 ani de la emitere". Conform dispoziţiilor art. 114 alin. (3) din Constituţie ordonanţele se supun aprobării Parlamentului în termenul prevăzut în legea de abilitare, iar potrivit dispoziţiilor alin. (5), aprobarea sau respingerea ordonanţei se face printr-o lege. Nicaieri nu se prevede însă vreun termen înăuntrul căruia Parlamentul să fie obligat să se pronunţe cu privire la ordonanţele ce i-au fost supuse spre aprobare. Stabilirea datei la care vor fi discutate ordonanţele tine de organizarea interna a Camerelor Parlamentului, iar art. 61 alin. (1) teza întâi din Constituţie prevede că "Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu".Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări prin Legea nr. 105/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Kresto Rom” – S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 860/2000 al Judecătoriei Faget.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 mai 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește