DECIZIE nr. 165 din 24 noiembrie 1998

privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 149 alin. 3 şi a art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIoan Griga – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 şi ale art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Li Zong Chang în Dosarul nr. 989/1997 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală privind pe Wang Ailang, Zhang Jiaqi şi Cristea Liliana.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 1998, în prezenta autorului excepţiei Li Zong Chang (asistat de avocat şi însoţit de interpret) şi în lipsa celorlalte părţi legal citate, fiind consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 24 noiembrie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 13 august 1998, pronunţată în Dosarul nr. 989/1997, Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 149 alin. 3 şi a art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Li Zong Chang. În motivarea excepţiei se arata ca în speta măsura arestării preventive a fost luată în faza de urmărire penală şi a fost prelungită succesiv în perioada 17 iulie 1995-8 martie 1997. De la data de 24 februarie 1997, când a fost sesizat Tribunalul Bucureşti prin rechizitoriu, instanţa nu a mai dispus nici o măsura cu privire la prelungirea mandatului de arestare. Se susţine ca aceasta menţinere a arestării inculpatului sine die a fost posibila datorită dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, care, în contradictie cu art. 23 alin. (4) din Constituţie, prevăd ca arestarea inculpatului în cursul judecaţii durează până la soluţionarea definitivă a cauzei, în afară de cazul în care instanţa dispune revocarea ei. Referitor la neconstituţionalitatea art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală, se arata ca în prezent legea nu prevede procedura prelungirii duratei arestării preventive în faza de judecată, astfel încât se impune aplicarea prin analogie a procedurii prelungirii arestării preventive din faza de urmărire penală.Instanţa de judecată nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, ceea ce a determinat Curtea să solicite Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală sa completeze în acest sens Încheierea de sesizare din 13 august 1998. Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală nu a dat însă curs solicitării Curţii Constituţionale.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se arata ca, în legătură cu constituţionalitatea prevederilor legale atacate, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin decizii definitive care îşi menţin valabilitatea şi în cazul de faţa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Critica de neconstituţionalitate priveşte art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Arestarea inculpatului în cursul judecaţii durează până la soluţionarea definitivă a cauzei, în afară de cazul în care instanţa dispune revocarea ei", precum şi art. 300 alin. 3 din acelaşi cod, care dispune ca "În cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este, de asemenea, datoare sa verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea luării şi menţinerii acestei măsuri".Cu privire la neconstituţionalitatea art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin decizii definitive şi obligatorii, dintre care Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 2 martie 1998. Prin aceasta decizie, admiţându-se excepţia, s-a constatat ca prevederea potrivit căreia "Arestarea inculpatului în cursul judecaţii durează până la soluţionarea definitivă a cauzei" este neconstitutionala, urmând ca, în legătură cu durata arestării, să se facă aplicarea directa a art. 23 alin. (4) din Constituţie. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea, având în vedere şi alte decizii anterioare prin care a mai efectuat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, a reţinut ca arestarea preventivă fără distincţie, după cum s-a făcut în cursul urmăririi penale sau al judecaţii, este conformă cu prevederile art. 23 alin. (4) din Constituţie, dacă nu depăşeşte 30 de zile, şi ca orice prelungire a arestării nu se poate face decât, cum prevede aceeaşi dispoziţie constituţională, pentru o durată ce nu poate depăşi, de asemenea, 30 de zile. Faţa de aceasta decizie a Curţii Constituţionale şi în temeiul dispoziţiilor art. 23 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, excepţia ridicată în cauza de faţa referitoare la art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală este inadmisibila, conform alin. (6) al art. 23 din aceeaşi lege.Şi în legătură cu constituţionalitatea prevederilor art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea s-a pronunţat tot prin Decizia nr. 546/1997, în sensul că textul nu contravine prevederilor art. 23 alin. (4) din Constituţie şi, în consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă. Prin aceasta decizie s-a reţinut ca obligaţia instanţei de a verifica din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea luării şi menţinerii stării de arest a inculpatului este în concordanta cu art. 23 alin. (4) din Constituţie, regularitatea măsurii verificandu-se tocmai în raport cu prevederile constituţionale şi cu dispoziţiile din Codul de procedură penală în materie. Aceasta obligaţie a instanţei este o garanţie a respectării principiului libertăţii individuale stabilit la art. 23 din Constituţie, îndeosebi a prevederilor alin. (6) din acest articol, potrivit cărora eliberarea celui arestat este obligatorie, dacă motivele arestării au dispărut. Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa, urmând ca, referitor la dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţia să fie respinsă ca nefondata. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi 25 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Li Zong Chang în Dosarul nr. 989/1997 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală.2. Respinge ca nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de acelaşi autor în dosarul menţionat.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 noiembrie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu ––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește