DECIZIE nr. 165 din 22 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Lăpădat – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România – Frăţia în Dosarul nr. 626/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă principiul constituţional al accesului liber la justiţie, ci stabileşte condiţiile în care o persoană juridică poate cere restituirea unui imobil, în temeiul Legii nr. 10/2001. Nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 44 din Constituţie, dat fiind că principiul constituţional al garantării dreptului de proprietate privată protejează dreptul existent în patrimoniul titularului său, iar nu vocaţia la dobândirea acestui drept.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 626/2004, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România – Frăţia.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate încalcă art. 21 şi art. 44 din Constituţie. Se arată, în acest sens, că textul de lege criticat precizează categoriile de persoane juridice îndreptăţite să beneficieze de măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. De asemenea, se susţine că textul conţine şi o enumerare limitativă a condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru ca persoana juridică să fie îndreptăţită la măsuri reparatorii, fiind astfel înlăturate de la beneficiile acestei legi toate persoanele juridice care nu îndeplinesc aceste condiţii. Aşadar, prin "modul defectuos de redactare a textului de lege", este încălcat principiul constituţional al accesului liber la justiţie, cuprins în art. 21, precum şi dispoziţiile constituţionale care garantează dreptul de proprietate privată, cuprinse în art. 44.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul de lege criticat nu împiedică accesul liber la justiţie, dat fiind că autoarea excepţiei s-a adresat instanţei de judecată, prin exercitarea unei căi de atac prevăzute de lege.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textul de lege criticat, delimitând sfera de aplicare a legii, enumeră categoriile de persoane juridice care sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent, şi instituie condiţii pentru aplicarea acestor măsuri, aşa încât nu aduce nici o atingere principiului constituţional al accesului liber la justiţie.Avocatul Poporului consideră că nu poate fi reţinută încălcarea art. 21 din Constituţie, deoarece textul de lege criticat nu împiedică părţile să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime. Se arată, în acest sens, că Legea nr. 10/2001 conţine norme cu caracter special în materia revendicării imobiliare. Acest fapt însă nu împiedică persoanele interesate să se prevaleze de dispoziţiile legale generale, în materie, în cazul în care condiţiile prevăzute de actul normativ special nu sunt îndeplinite. Nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 44 din Constituţie, deoarece, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, „garantarea constituţională a proprietăţii private este, în mod necesar, subsecventă existenţei unui titlu de proprietate, eliberat cu respectarea dispoziţiilor legale (…)”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.Prevederile legale criticate au următorul conţinut:Art. 3 alin. (1) lit. c): "Sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent:(…)c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptăţirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezente legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărârea judecătorească, se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă, precum şi partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă şi-au reluat activitatea în condiţiile legii." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii legale contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 21 şi 44 din Constituţie, al căror conţinut este următorul:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. … (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; … – Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. … (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. … (5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. … (6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie. … (7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. … (8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. … (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Articolul 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 prevede pentru persoanele juridice posibilitatea de a obţine restituirea imobilelor care fac obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001. Potrivit acestui text, îndreptăţirea la restituire este condiţionată, pe de o parte, de continuarea activităţii persoanei juridice respective de la data deposedării până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi, pe de altă parte, de reluarea activităţii, în condiţiile legii, după 22 decembrie 1989, în cazul persoanelor juridice a căror activitate a fost întreruptă ori interzisă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. De asemenea, prevederea legală criticată precizează că vocaţia persoanelor juridice a căror activitate a fost interzisă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 la restituire este condiţionată de existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate că persoana juridică constituită după decembrie 1989 este „aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă”. Sunt exceptate partidele politice, în cazul cărora nu este necesară o astfel de hotărâre judecătorească, fiind suficientă reluarea activităţii, în condiţiile legii.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul de lege criticat conţine o enumerare limitativă a condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru ca persoana juridică să fie îndreptăţită la măsuri reparatorii, fiind astfel înlăturate de la beneficiile acestei legi toate persoanele juridice care nu îndeplinesc aceste condiţii. Se susţine că, prin "modul defectuos de redactare a textului de lege", este încălcat principiul constituţional al accesului liber la justiţie, precum şi dispoziţiile constituţionale care garantează dreptul de proprietate privată.Curtea constată că aceste susţineri sunt neîntemeiate. Textul de lege criticat nu încalcă principiul accesului liber la justiţie, prevăzut în art. 21 din Constituţie, ci condiţionează exercitarea acestui drept de îndeplinirea anumitor condiţii prevăzute de lege. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus nici unei condiţionări.De altfel, în ceea ce priveşte măsurile reparatorii instituite prin lege, Curtea Constituţională s-a pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 483 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 4 februarie 2004, reţinând că „este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel «legislator pozitiv»”.În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, altfel s-ar contraveni şi art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”.În legătură cu invocarea încălcării principiului constituţional al garantării dreptului de proprietate privată, prevăzut în art. 44 din Constituţie, prin "excluderea de la aplicarea Legii nr. 10/2001 a unor categorii de persoane juridice total îndreptăţite să beneficieze de restituirea, în natură sau prin echivalent” a imobilelor ce cad sub incidenţa legii, Curtea constată că această susţinere nu poate fi reţinută. În sensul jurisprudenţei Curţii, de exemplu, Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003, dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai după dobândirea dreptului de proprietate. Or, în cauză, categoriile de persoane juridice la care se referă autorul excepţiei nu au calitatea de proprietar.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România – Frăţia în Dosarul nr. 626/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Lăpădat_____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește