DECIZIE nr. 164 din 22 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. m) şi ale art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. m) şi ale art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Asociaţia de locatari nr. 761 din Galaţi în Dosarul nr. 419/COM/2004 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, întrucât se aplică tuturor celor care formulează cererile la care se referă textul de lege criticat. Pe de altă parte, nu sunt încălcate nici prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât accesul la justiţie nu presupune gratuitate. De asemenea, apreciază că procedura specială, derogatorie, reglementată de prevederile art. 18 din Legea nr. 146/1997, nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât obiectul acesteia nu-l formează judecarea fondului dreptului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 5 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 419/COM/2004, Tribunalul Galaţi – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. m) şi ale art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia de locatari nr. 761 din Galaţi într-o cauză având ca obiect cererea formulată de aceasta în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 1, art. 4, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 53, art. 124 şi art. 126 din Constituţie. Astfel, dispoziţiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, accesul liber la justiţie, dreptul de petiţionare şi „dreptul privind interzicerea discriminării”, întrucât soluţionarea acţiunii în contencios administrativ este condiţionată de plată unei taxe judiciare de timbru, iar în absenţa unei dovezi a plăţii acesteia este refuzată înregistrarea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, consecinţa fiind aceea că „justiţiabilul vătămat de o autoritate publică printr-un act al acesteia, care din cauza stării materiale şi sociale nu poate achita taxa judiciară de timbru, nu mai are acces liber la justiţie, fiind supus la discriminare”.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997, aşa cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 195/2004, acestea încalcă dreptul la apărare, accesul liber la justiţie, „dreptul la două grade de jurisdicţie, dreptul la un proces public, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, principiul universalităţii, principiul statului de drept şi principiul egalităţii”, întrucât împotriva măsurii prin care instanţa de judecată obligă partea la plata taxei judiciare de timbru nu se poate exercita calea de atac a recursului; „soluţionarea cererii de reexaminare de către aceeaşi instanţă este pur formală şi încalcă dreptul la un recurs efectiv la o instanţă naţională”; cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se soluţionează în camera de consiliu, fără citarea părţilor, aşa încât acestea nu îşi pot exercita dreptul la apărare personal sau prin avocat; pe calea acestei proceduri „se ajunge la situaţia în care aceeaşi instanţă sau instanţe diferite pot da soluţii diferite în speţe identice”, consecinţa fiind încălcarea principiului egalităţii.Tribunalul Galaţi – Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât obligarea justiţiabilului la plata taxei de timbru nu încalcă accesul liber la justiţie, plata unor taxe sau impozite reprezentând o obligaţie impusă de art. 56 alin. (1) din Constituţie.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 195/2004, acestea sunt norme de procedură adoptate cu respectarea art. 126 alin. (2) din Constituţie şi nu aduc atingere dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil, întrucât exigenţele procesului echitabil implică, printre altele, efectuarea actelor de procedură într-un mod care să facă posibilă desfăşurarea normală a procesului, fără întreruperi sau amânări de natură să întârzie în mod păgubitor stabilirea pe cale judiciară a situaţiei drepturilor subiective, iar conceptul de proces echitabil nu implică imperios existenţa mai multor grade de jurisdicţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia "accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea acesteia", apreciind că este conformă jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, apreciază că soluţia şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 198 din 23 noiembrie 1999 îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Cu privire la modificările aduse art. 18 din Legea nr. 146/1997 prin Legea nr. 195/2004, arată că acordarea competenţei de a exercita controlul asupra modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru instanţelor de judecată este consecinţa celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 127 din 27 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 275 din 18 aprilie 2003.De altfel, materia taxelor de timbru se referă la un aspect subsidiar al procesului, care nu se înscrie în sfera protecţiei asigurate de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în cauzele Schouten şi Meldrum contra Olandei şi Ferrazzini contra Italiei, că "sunt excluse din câmpul de aplicare al art. 6 obligaţiile ce rezultă din legislaţia fiscală sau care fac parte din obligaţiile civice normale într-o societate democratică".Procedura de judecată şi competenţa instanţelor judecătoreşti sunt lăsate, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, la aprecierea legiuitorului, iar publicitatea şedinţelor de judecată constituie într-adevăr principiul, însă art. 127 din Constituţie "conţine posibilitatea soluţionării unor cereri în camera de consiliu".Procedura reexaminării reglementată de art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările aduse prin Legea nr. 195/2004, este similară procedurii instituite de art. 108^5 din Codul de procedură civilă privind aplicarea amenzilor judiciare, asupra cărora Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 170 din 15 aprilie 2004, respingând excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 nu aduc atingere art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, pentru aceleaşi argumente invocate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 305 din 10 iulie 2003. În plus, menţionează că, „potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 146/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 195/2004 […], instanţa judecătorească, pe baza unor criterii clare şi în condiţiile prevăzute de art. 74-81 din Codul de procedură civilă, poate acorda înlesniri (scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări) la plata taxelor judiciare de timbru, ca o alternativă la plata anticipată a acestor taxe”.Dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 nu aduc atingere art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie, dimpotrivă, creează premisele pentru realizarea unui proces echitabil. Faptul că asupra cererii de reexaminare a stabilirii taxei de timbru instanţa de judecată se pronunţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă, nu aduce atingere dreptului la apărare al părţilor şi nici dreptului acestora la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, contribuie la evitarea unor tergiversări inutile în soluţionarea fondului cauzei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi a celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 10 şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.Ulterior datei la care Curtea Constituţională a fost sesizată, cuantumul taxelor judiciare de timbru, prevăzut de dispoziţiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, a fost ajustat, fiind cuprins în anexa care face parte integrantă din Hotărârea Guvernului nr. 783/2004 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi pentru amenzile care se indexează/ajustează/actualizează anual pe baza ratei inflaţiei, aplicabile în anul fiscal 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, şi intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2005, aşa încât la data pronunţării prezentei decizii art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 are următorul conţinut: „Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: […]m) cereri introduse de cei vătămaţi în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege: … – cererea pentru anularea actului sau, după caz, recunoaşterea dreptului pretins, precum şi pentru eliberarea unui certificat, unei adeverinţe sau oricărui alt înscris 37.000 lei;– cererea cu caracter patrimonial, prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite – 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 366.000 lei."Dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, au următorul conţinut:– Art. 18: "(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiţiei.(2) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate. … (3) Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă. … (4) În cazul admiterii integrale sau parţiale a cererii de reexaminare, taxa de timbru se restituie total ori, după caz, proporţional cu reducerea sumei contestate." … Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale: art. 1 privind statul român, art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti.În opinia autorului excepţiei sunt încălcate, de asemenea, şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 14 privind interzicerea discriminării şi art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 1 privind libertatea şi egalitatea în demnitate şi în drepturi, art. 2 privind egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminării, art. 6 privind recunoaşterea calităţii de subiect de drept, art. 7 privind egalitatea în faţa legii şi protecţia împotriva oricărei discriminări, art. 8 privind accesul efectiv la instanţele judiciare, art. 10 privind procesul echitabil şi art. 30 privind interpretarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.Examinând excepţia, Curtea constată că dispoziţiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 stabilesc obligativitatea plăţii taxei judiciare de timbru, precum şi cuantumul acesteia, în materia cererilor în contencios administrativ. În condiţiile în care atât în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cât şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea, textul de lege criticat nu contravine acestui principiu şi, cu atât mai puţin, celorlalte principii constituţionale considerate încălcate, respectiv celor privind dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi dreptul de petiţionare, al căror domeniu de incidenţă nu are nici o contingenţă cu acela al reglementării legale deduse controlului. În ceea ce priveşte aşa-zisul „drept privind interzicerea discriminării”, termen impropriu utilizat cu referire la principiul egalităţii în drepturi, în măsura în care norma legală criticată îşi găseşte aplicare în toate situaţiile prevăzute în ipoteza sa, fără excepţie, aşadar fără nici o discriminare, susţinerea privind pretinsa sa încălcare nu are suport.Curtea constată că dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 reglementează competenţa şi procedura în materia taxelor judiciare de timbru, potrivit abilitării conferite legiuitorului prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. Întrucât într-o atare situaţie nu este vorba despre un litigiu privind fondul dreptului, evident că nu îşi găsesc aplicare mijloacele şi garanţiile procesuale prevăzute cu caracter imperativ de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele privind dreptul la un proces echitabil. Aşa fiind, procedura aplicabilă aici are ca finalitate satisfacerea imperativului celerităţii, fiind mai sumară, şi prin aceasta derogatorie de la dreptul comun. Nu se poate reţine deci că reglementarea legală dedusă controlului ar contraveni principiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. În ceea ce priveşte aşa-zisul „drept la două grade de jurisdicţie”, acesta nu este reglementat în Constituţie, Curtea Constituţională statuând în repetate rânduri că accesul liber la justiţie nu comportă în mod necesar accesul la toate gradele de jurisdicţie şi căile de atac prevăzute de lege. Referitor la dreptul la un proces public, Curtea constată că procedura reexaminării modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru este o procedură incidentă în desfăşurarea unui proces care în principiu, se desfăşoară cu respectarea condiţiei publicităţii impuse de art. 127 din Constituţie, condiţie care nu are însă un caracter absolut, însuşi textul care o consacră recunoscând legiuitorului posibilitatea de a deroga. În sfârşit, susţinerea cu privire la încălcarea principiilor universalităţii şi al statului de drept nu poate fi reţinută, întrucât acestea, datorită gradului lor de maximă generalitate, nu pot constitui criterii de referinţă decât mediat, eventuala lor încălcare fiind consecinţa încălcării unor norme constituţionale cu domeniu de incidenţă precis determinat.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. m) şi ale art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Asociaţia de locatari nr. 761 din Galaţi în Dosarul nr. 419/COM/2004 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește