DECIZIE nr. 164 din 22 mai 2001

referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, modificată



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, modificată, excepţii ridicate de Societatea Comercială „CELCO” – S.A. în dosarele nr. 10.826/2000, nr. 10.827/2000, nr. 10.828/2000 şi nr. 10.829/2000 ale Judecătoriei Constanta.La apelul nominal răspunde autorul excepţiilor, prin reprezentant, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, precum şi faptul ca acestea au acelaşi autor, ridica din oficiu problema conexarii dosarelor. Partea prezenta nu se opune conexarii, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale în vederea conexarii. Curtea, în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor.Autorul excepţiilor solicita admiterea acestora pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse în susţinerea acestora.Reprezentantul Ministerului Public considera ca dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale. În consecinţa, se solicita respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin încheierile din 15 ianuarie 2001 Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, modificată, excepţii ridicate de Societatea Comercială „CELCO” – S.A. în dosarele nr. 10.826/2000, nr. 10.827/2000, nr. 10.828/2000 şi nr. 10.829/2000 ale acelei instanţe.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate autorul acestora susţine ca art. 7 din Legea nr. 85/1992, încalcă dispoziţiile art. 41 din Constituţie, care prevăd garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. Textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate prevede vânzarea căminelor de nefamilisti, ceea ce lezeaza dreptul de dispoziţie al proprietarului care, în speta, este o societate comercială cu capital integral privat.Judecătoria Constanta, exprimandu-şi opinia, considera ca textul criticat este constituţional întrucât nu încalcă dispoziţiile art. 41 şi 135 din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţiile de neconstituţionalitate sunt nefondate, făcând referire şi la deciziile pronunţate de Curte cu privire la constituţionalitatea textului de lege criticat.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera excepţiile de neconstituţionalitate ca fiind neintemeiate, întrucât textul de lege criticat instituie o limitare legală a dreptului de proprietate exercitat de unităţile economice sau de societăţile comerciale asupra acestor locuinţe, indiferent dacă acestea au capital integral privat sau de stat. Aceasta limitare este justificată din punct de vedere social şi moral, chiriaşii contribuind la construirea acestor locuinţe, iar statul având obligaţiile constituţionale de a asigura condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi pentru un trai decent. În concluzie, se considera ca se impune respingerea excepţiei, invocandu-se în acest sens jurisprudenta Curţii.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, rapoartele întocmite în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, cu modificările ulterioare, text care, la data sesizării Curţii, are următorul cuprins: „Locuintele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuintele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societăţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenta după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unităţi economice sau bugetare de stat.Locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societăţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevăzute în Legea nr. 112/1995.Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzura din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţara la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.Art. 1 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.Beneficiază de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unităţilor proprietare.Locuintele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazarii personalului unităţilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplineşte activităţi sau funcţii ce necesita prezenta, permanenta sau în caz de urgenta, în cadrul unităţilor. Aceste locuinţe nu se vand.Unităţile economice sau bugetare pot să deţină şi sa construiască din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare şi eventuala înstrăinare a acestor locuinţe se vor stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unităţilor.Locuintele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului de Interne, nu se vand."În susţinerea excepţiilor autorul acestora a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, prin care se prevede că proprietatea privată este garantată şi ocrotită de lege.Ţinându-se seama de aceasta precizare a autorului excepţiilor, rezultă ca în realitate acesta nu a înţeles sa invoce art. 41 în întregime, ci numai dispoziţiile alin. (1) şi cele ale tezei întâi a alin. (2) al art. 41 din Constituţie, care au următorul cuprins: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular […]." … Asupra textului de lege criticat prin excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cauza de faţa Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, cum ar fi, de exemplu: Decizia nr. 46 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 29 aprilie 1999; Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000; Decizia nr. 128 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000; Decizia nr. 137 din 11 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000. Prin aceste decizii Curtea a statuat ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, modificată, sunt constituţionale, retinand în esenta ca prin aceste dispoziţii se introduce o limitare legală a dreptului de proprietate, constând în posibilitatea fiecărui chiriaş de a cumpara locuinta, limitare conformă cu dispoziţiile art. 41 din Constituţie şi care da expresie totodată exigenţei cuprinse în art. 43 alin. (1) şi în art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie cu privire la obligaţia statului de a crea condiţii necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi, mai ales, de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.În acelaşi timp s-a apreciat ca dispoziţia criticata reprezintă "o norma de justiţie socială, întrucât da posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic". Pe aceasta baza s-a apreciat ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, modificată, „sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 41 şi 135 din Constituţie, ci şi legitimate din punct de vedere economic, social şi moral”.Având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cat şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare au deplina valabilitate şi în prezenta cauza. Asa fiind, excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în cauza de faţa urmează să fie respinse.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, modificată, excepţii ridicate de Societatea Comercială „CELCO”-S.A. în dosarele nr. 10.826/2000, nr. 10.827/2000, nr. 10.828/2000 şi nr. 10.829/2000 ale Judecătoriei Constanta.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 mai 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește