DECIZIE nr. 164 din 21 octombrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, ridicată de Levent Mujdaba, Romulus Florian Buncea şi Viorel Scandu în Dosarul nr. 422/1999 al Tribunalului Constanta – Secţia penală.La apelul nominal se constata lipsa părţilor.Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând ca textul de lege criticat a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate al Curţii, iar prin deciziile nr. 148 din 27 octombrie 1998 şi nr. 78 din 20 mai 1999 s-a constatat concordanta sa cu prevederile legii fundamentale, respingandu-se excepţia. Solicita respingerea excepţiei, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa modifice jurisprudenta Curţii, dispoziţiile art. 146 din Codul penal nefiind contrare Constituţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 15 aprilie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 422/1999, Tribunalul Constanta – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, raportate la art. 209 alin. 3 din acelaşi cod, excepţie ridicată de Levent Mujdaba, Florian Romulus Buncea şi Viorel Scandu.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 146 din Codul penal încalcă prevederile art. 123 alin. (2) din Constituţie, privitoare la înfăptuirea justiţiei, întrucât stabilirea unui criteriu valoric fix pentru aprecierea gravitatii consecinţelor, în cazul infracţiunilor contra patrimoniului, limitează libertatea de apreciere a judecătorului. Totodată, se arata ca textul criticat introduce în locul stabilitatii legii un element variabil şi relativ, datorită devalorizarii monedei naţionale. Autorii excepţiei considera ca dispoziţiile art. 146 din Codul penal creează un arbitrariu inadmisibil şi îl obliga pe judecător să se supună fără drept de apreciere.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, instanţa o considera intemeiata, sustinand ca judecătorul nu are posibilitatea de apreciere a "consecinţelor deosebit de grave" raportat şi la alte criterii şi, fiind dovedit ca prejudiciul produs depăşeşte 50.000.000 lei, este obligat să constate automat existenta acestor consecinţe deosebit de grave şi să aplice pedeapsa prevăzută de lege, care este închisoarea de la 10 la 20 de ani. Instanţa apreciază că nu este obiectiv criteriul valoric, deoarece prejudiciul de peste 50.000.000 lei nu poate să însemne întotdeauna o consecinţa deosebit de grava în raport cu cifra de afaceri a persoanei juridice pagubite. Pe de altă parte, prin devalorizarea leului, suma de 50.000.000 lei, stabilită în 1996 şi introdusă în lege, are drept corespondent actual o sumă de 5 ori mai mica şi, din aceasta cauza, pedepsele pentru faptele care produc consecinţe deosebit de grave au devenit necorespunzătoare.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca "prin reglementarea unor criterii în art. 146 din Codul penal, cu ajutorul cărora instanţele judecătoreşti pot stabili gravitatea unei infracţiuni contra patrimoniului, nu se aduce atingere principiului consacrat în art. 123 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia lt; lt;Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii gt; gt;, întrucât referirea la lege din cuprinsul dispoziţiei constituţionale priveşte inclusiv legea penală, în ansamblul dispoziţiilor sale, printre care se numara şi art. 146 din Codul penal." Totodată Guvernul considera ca actualul criteriu de evaluare a consecinţelor deosebit de grave cauzate prin infracţiunile contra patrimoniului ar trebui să fie reapreciat, faţă de noile realitati economice.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 146 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Prin lt; lt;consecinţe deosebit de grave gt; gt; se înţelege o paguba materială mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice."Autorii excepţiei considera ca limita de 50.000.000 lei, care determina unul dintre intelesurile expresiei "consecinţe deosebit de grave", nu mai justifica un regim sanctionator sever, în condiţiile economice actuale şi ale ratei inflaţiei, incalcand totodată şi prevederile constituţionale cuprinse în art. 123 alin. (2), "întrucât ingradesc libertatea de apreciere a judecătorului şi constituie un arbitrariu inadmisibil".Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 146 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 123 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii". În mod evident, independenta judecătorilor nu este în afară legii, căreia, conform dispoziţiei constituţionale, trebuie să i se supună şi pe care trebuie să o aplice. Numai în aceste limite judecătorul are libertatea de apreciere, iar nu în afară legii. Or, referirea la "lege" priveşte inclusiv legea penală, în ansamblul dispoziţiilor sale, printre care se afla şi art. 146 din Codul penal.În art. 146 din Codul penal legiuitorul a prevăzut doua criterii pentru stabilirea gravitatii consecinţelor produse prin infracţiunile contra patrimoniului. Un prim criteriu îl constituie valoarea pagubei materiale produse, iar cel de al doilea este reprezentat de gravitatea perturbarii activităţii cauzate unei autorităţi publice, uneia dintre unităţile la care se referă art. 145 sau altei persoane juridice ori fizice. Prin reglementarea acestor criterii legiuitorul nu a adus nici o atingere principiului constituţional al independentei judecătorilor, consacrat în art. 123 alin. (2) din legea fundamentală.Textul de lege criticat (art. 146 din Codul penal) a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate al Curţii, raportat însă la prevederile art. 16 din legea fundamentală. Prin deciziile nr. 148 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999, şi nr. 78 din 20 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999, Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate având ca obiect acest text de lege, constatând ca, deşi limita de 50.000.000 lei nu mai reprezintă o valoare constanta în raport cu care se impune un regim sanctionator mai sever, totuşi modificarea conţinutului unei norme juridice, prin schimbarea condiţiilor impuse de aceasta, este de competenţa exclusiva a Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a tarii, conform art. 58 alin. (1) din Constituţie. Conform art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională verifica, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor, doar conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale.Întrucât în cauza nu au intervenit elemente noi care să determine o schimbare a acestei jurisprudente, pentru considerentele expuse, care îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza, Curtea urmează sa pronunţe aceeaşi soluţie.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Levent Mujdaba, Florian Romulus Buncea şi Viorel Scandu în Dosarul nr. 422/1999 al Tribunalului Constanta – Secţia penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 octombrie 1999.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Marioara Prodan–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește