DECIZIE nr. 163 din 26 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Roşia Montană Gold Corporation” – S.A. în Dosarul nr. 3.779/117/2007 al Tribunalului Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.779/117/2007, Tribunalul Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Roşia Montană Gold Corporation” – S.A. într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a executării unui certificat de urbanism emis de Consiliul Judeţean Alba.În motivarea excepţiei se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă exigenţele constituţionale privitoare la independenţa justiţiei şi a magistraţilor, precum şi pe cele privind garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative. Aceasta, deoarece judecătorul poate doar să constate suspendarea de drept a actului administrativ, fără a avea posibilitatea de a analiza "dacă sunt îndeplinite sau nu condiţiile legale pentru suspendarea executării actului administrativ, să analizeze aspectele de fapt şi de drept, precum şi să administreze probele adecvate cauzei". De asemenea, se arată că prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 aduc atingere dreptului părţii la un proces echitabil, „suprimându-i, practic, dreptul de a participa în mod activ la soluţionarea pricinii, precum şi de a-şi expune punctul de vedere cu privire la orice incident, în scopul stabilirii adevărului şi al pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice”.Tribunalul Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Precizează că textul de lege criticat reprezintă o continuare a garanţiilor oferite de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, asupra constituţionalităţii cărora Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 177/2006.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, arată că suspendarea executării actului administrativ are caracter provizoriu şi nu influenţează soluţionarea fondului cauzei. În plus, precizează că suspendarea de drept a actului administrativ se constată de instanţă în şedinţă publică, în prezenţa părţilor, care pot fi asistate de avocat, respectându-se deci principiul contradictorialităţii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:– Art. 14 alin. (5): "(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (3) potrivit căruia judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii şi art. 126 alin. (6) care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 177 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 24 martie 2006, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „instituie posibilitatea părţii vătămate prin actul administrativ de a solicita instanţei competente suspendarea executării actului până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la legalitatea şi temeinicia acestuia. Pentru a fi admisă, cererea de suspendare trebuie să întrunească două condiţii cumulative: să fie formulată în cazuri bine justificate şi, respectiv, suspendarea să prevină apariţia unei pagube iminente. Aşa fiind, suspendarea unui act administrativ apare ca fiind o măsură excepţională, ce se dispune atunci când există o îndoială cu privire la legalitatea sau oportunitatea actului şi determină încetarea temporară a producerii efectelor juridice ale acestuia.Prin urmare, textul de lege criticat instituie o garanţie pentru persoana vătămată în ceea ce priveşte evitarea eventualelor pagube suferite ca urmare a executării actului administrativ pretins a fi nelegal, iar pe de altă parte, prin stabilirea condiţiilor de admisibilitate, previne şi limitează eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către persoanele vătămate".Este evident că suspendarea de drept prevăzută de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 este pe deplin justificată, de vreme ce actul administrativ a cărui suspendare se va constata ca fiind intervenită de drept are acelaşi conţinut ca şi cel a cărui executare a fost suspendată de instanţă după ce l-a examinat şi a conchis că măsura suspendării este impusă de îndeplinirea condiţiilor în care se poate dispune. O nouă analiză a actului administrativ identic cu cel deja suspendat nu ar face decât să prelungească în mod nejustificat soluţionarea acţiunii propriu-zise al cărei obiect îl constituie cererea de anulare a actului administrativ, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim vătămat ori repararea pagubei cauzate prin actul administrativ nelegal. De altfel, tocmai din acest motiv, legiuitorul a precizat, în fraza a doua a art. 14 alin. (5), că, pentru ipoteza vizată de textul de lege criticat, nu mai este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile.Aşadar, din această perspectivă, nu poate fi reţinută critica formulată de autorul excepţiei, în sensul că prevederile art. 14 alin. (5) ar contraveni principiului constituţional al independenţei justiţiei şi dreptului la un proces echitabil.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Roşia Montană Gold Corporation” – S.A. în Dosarul nr. 3.779/117/2007 al Tribunalului Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește