DECIZIE nr. 163 din 22 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 7, în ceea ce priveşte art. 14 alin. (1), al articolului unic din Legea nr. 241/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Lăpădat – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 241/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Richard Tamas Kiss în Dosarul nr. 8.144/2004 al Judecătoriei Arad.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că Botco Vinesiu Adrian Marcel a depus la dosarul Curţii Constituţionale o cerere prin care solicită introducerea sa în cauză pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost invocată de autorul acesteia.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii.Curtea respinge cererea întrucât, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, aceasta „(1)(…) decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial (…)”, iar „(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. (…)”Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Se mai arată că legiuitorul a protejat în mod egal interesele chiriaşului şi ale proprietarului, stabilind şi condiţiile în care acesta din urmă poate refuza reînnoirea contractului de închiriere, în temeiul art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 8.144/2004, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 241/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Richard Tamas Kiss.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie. Se arată că "art. 14 alin. (1) din Legea nr. 241/2001” nu exclude din sfera sa de aplicare anumite imobile aflate într-o situaţie specială, cum este şi imobilul în litigiu, asupra căruia statul nu a avut titlu de proprietate intabulat în Cartea funciară, potrivit prevederilor legale în vigoare la data preluării. Autorul excepţiei susţine că proprietarii unor astfel de imobile ar trebui exceptaţi de la reînnoirea contractului de închiriere, prevăzută de textul de lege criticat. În lipsa acestei exceptări este încălcat dreptul de proprietate, prin imposibilitatea exercitării atributului dispoziţiei de către aceştia.Judecătoria Arad apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul are posibilitatea, pe de o parte, "să stabilească diferite reguli privind conţinutul şi limitele dreptului de proprietate", şi, pe de altă parte, "să instituie reguli care să armonizeze incidenţa altor drepturi fundamentale ale cetăţenilor, altele decât cel de proprietate, în considerarea unor interese specifice, astfel încât aceste drepturi fundamentale să nu fie suprimate prin modul în care dreptul de proprietate este reglementat". Se mai arată, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale, că prelungirea contractelor de închiriere este o măsură de protecţie a chiriaşilor, întemeiată pe dispoziţiile constituţionale care prevăd obligaţia statului de a adopta măsuri de protecţie socială care să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Noţiunea de trai decent cuprinde, potrivit art. 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, şi dreptul la locuinţă. În concluzie, textul de lege criticat creează un echilibru între interesele proprietarilor şi cele ale chiriaşilor, deoarece "închirierea este un simplu act de administrare, care nu afectează atributul dispoziţiei, în cadrul dreptului de proprietate".Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textul de lege criticat urmăreşte realizarea protecţiei chiriaşilor, prin îmbinarea interesului general cu cel particular, respectând, totodată, dreptul de proprietate, ale cărui conţinut şi limite sunt, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, stabilite prin lege. Se consideră că închirierea reprezintă un act de administrare, iar prelungirea contractelor la cererea chiriaşilor, precum şi posibilitatea reînnoirii acestora reprezintă limitări ale dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate de stat şi redobândite de foştii proprietari, în deplină conformitate cu ansamblul dispoziţiilor constituţionale.Avocatul Poporului arată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, astfel cum a fost modificat prin dispoziţiile articolului unic pct. 7 din Legea nr. 241/2001. Se apreciază că aceste prevederi legale sunt constituţionale, deoarece, stabilind condiţiile în care are loc reînnoirea contractului de închiriere, ele nu afectează în nici un mod exercitarea de către proprietar a dreptului de proprietate asupra locuinţei, cu atât mai mult cu cât acesta are posibilitatea de a refuza reînnoirea locaţiunii, potrivit art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999. Se mai arată, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale, că reglementarea contractului de închiriere nu priveşte regimul proprietăţii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din 2 noiembrie 2004, îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 241/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.În realitate, obiectul excepţiei este pct. 7 al articolului unic din Legea nr. 241/2001, în ceea ce priveşte modificarea art. 14 alin. (1), potrivit căruia art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 va avea următorul cuprins:"La expirarea termenului de închiriere stabilit conform prezentei ordonanţe de urgenţă chiriaşul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeaşi perioadă, dacă părţile nu modifică prin acord expres durata închirierii."Aşadar, prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestui text de lege, care, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, contravine art. 44 alin. (1) din Constituţie, care prevede: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Potrivit textului de lege criticat, la expirarea termenului de închiriere a unui imobil cu destinaţia de locuinţă, chiriaşul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeaşi perioadă, dacă părţile nu modifică prin acord expres durata închirierii.Autorul excepţiei, proprietar al unui imobil ce intră sub incidenţa textului de lege criticat, susţine că aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, deoarece nu exclud din sfera lor de aplicare anumite imobile aflate într-o situaţie specială, cum este şi cazul celui în litigiu, asupra căruia statul nu a deţinut, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, un drept de proprietate intabulat în Cartea funciară. Se susţine că prin instituirea prin textul de lege criticat a dreptului chiriaşului la reînnoirea contractului de închiriere pentru astfel de imobile se încalcă dreptul de proprietate, sub aspectul imposibilităţii de exercitare a atributului dispoziţiei de către titularii dreptului.Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că textul de lege criticat, stabilind condiţiile în care poate avea loc reînnoirea contractului de închiriere a locuinţei, nu aduce atingere dreptului de proprietate, întrucât contractul de închiriere este un act de administrare ce nu afectează dreptul de dispoziţie al proprietarului asupra locuinţei.În aceste condiţii, Curtea constată că nu este întemeiată susţinerea potrivit căreia prevederile pct. 7 al articolului unic din Legea nr. 241/2001, în ceea ce priveşte modificarea art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie. Mai mult, proprietarul are posibilitatea de a refuza reînnoirea contractului de închiriere, în condiţiile stabilite de art. 14 alin. (2) din ordonanţă, şi anume atunci când:"a) locuinţa este necesară pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale soţului, părinţilor ori copiilor oricăruia dintre aceştia numai dacă sunt cetăţeni români cu domiciliul în România;b) locuinţa urmează să fie vândută în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă; … c) chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere; … d) în cazurile prevăzute la art. 13 lit. f)-i)." … De altfel, Curtea Constituţională s-a pronunţat, în jurisprudenţa sa, asupra constituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe. Astfel, prin Decizia nr. 97 din 18 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie 2000, s-a reţinut că „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 are ca scop protecţia chiriaşilor prin prelungirea contractelor de închiriere pentru o perioadă de, după caz, 5 sau 3 ani, asigurarea stabilităţii în viitor a drepturilor lor locative prin acordarea dreptului chiriaşului la reînnoirea contractului de închiriere şi crearea unor garanţii împotriva unei evaluări abuzive (…).” De asemenea, prin Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, s-a reţinut că „legiuitorul, dând curs dispoziţiilor constituţionale referitoare la obligaţia statului de a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent, noţiune ce, în lumina reglementărilor internaţionale privind drepturile omului, cuprinde şi dreptul la locuinţă, este îndreptăţit, stabilind conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, să ţină seama nu numai de interesele proprietarilor, ci şi de cele ale chiriaşilor, cărora trebuie să le asigure dreptul la o locuinţă, realizând un echilibru între cele două cerinţe constituţionale”.Pe de altă parte, Curtea constată că textul de lege criticat este o normă cu caracter de protecţie a chiriaşilor, în cazul cărora, potrivit jurisprudenţei sale, de exemplu Decizia nr. 157 din 22 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, protecţia socială se realizează şi prin reînnoirea contractului de închiriere.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 7, în ceea ce priveşte art. 14 alin. (1), al articolului unic din Legea nr. 241/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Richard Tamas Kiss în Dosarul nr. 8.144/2004 al Judecătoriei Arad.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Lăpădat––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește