DECIZIE nr. 162 din 4 iunie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11, 14 şi 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11, 14 şi 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Jimtim” – S.A. din Jimbolia în Dosarul nr. 5.078/COM/2001 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibila, întrucât dispoziţiile legale criticate au fost analizate într-un alt dosar al Tribunalului Timiş, care a fost deja soluţionat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 16 octombrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 5.078/COM/2001, Tribunalul Timiş – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11, 14 şi 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Jimtim” – S.A. din Jimbolia.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 11, 14 şi 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997, republicată, sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece „finantatorul are facultatea şi chiar dreptul de a insera în mod practic nelimitat clauze împovărătoare în contractul de leasing, pentru cealaltă parte”. Se mai susţine ca „utilizatorul este practic obligat de către finanţator, prin poziţia comercială pe care acesta o are, sa accepte clauze pe care în alte condiţii nu le-ar fi acceptat”, ceea ce în opinia sa ar duce la încheierea unor contracte în care predomina „clauzele leonine”.Instanţa de judecată considera excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi solicita respingerea acesteia.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor propune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca în contractul de leasing ambele părţi se obliga reciproc, fapt care duce la concluzia ca acesta este un contract consensual şi sinalagmatic, căruia îi sunt aplicabile regulile răspunderii contractuale. Astfel, în condiţiile în care utilizatorul nu executa obligaţia de plată, societatea de leasing are posibilitatea actionarii în justiţie pentru executarea silită a obligaţiilor contractuale.Guvernul considera excepţia ca inadmisibila, întrucât a fost ridicată într-un alt dosar al Tribunalului Timiş, care a fost deja soluţionat de această instanţă.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 11, 14 şi 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată, al căror conţinut este următorul:– Art. 11: "În cadrul operaţiunilor de leasing drepturile şi obligaţiile părţilor vor fi stipulate în contract şi nu vor fi limitate la prevederile art. 9 şi 10.";– Art. 14: "(1) În cazul în care utilizatorul refuza sa primească bunul la termenul stipulat în contractul de leasing sau dacă se afla în stare de reorganizare judiciară şi/sau faliment, societatea de leasing are dreptul de a rezilia unilateral contractul de leasing cu daune-interese.(2) Finantatorul nu răspunde dacă bunul care face obiectul contractului de leasing nu este livrat utilizatorului."; … – Art. 15: "În cazul în care utilizatorul nu executa obligaţia de plată a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul, sa plătească ratele scadente, cu daune-interese, dacă în contract nu se prevede altfel."I. Examinând Dosarul nr. 5.078/COM/2001 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială, în care a fost pronunţată încheierea de sesizare cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta a fost ridicată de acelaşi autor într-un alt dosar (Dosarul nr. 3.730/COM/2001 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială), care a fost deja soluţionat.Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, aceasta „[…] decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”.În consecinţa, în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale alin. (6) al aceluiaşi articol, care prevăd ca, „Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională”, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11, 14 şi 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată, urmează să fie respinsă ca inadmisibila.II. Analizând şi pe fond motivele de neconstituţionalitate, Curtea constata ca acestea nu pot fi primite.Textele atacate reglementează răspunderea părţilor în cazul neexecutării obligaţiilor în cadrul contractului de leasing, care este un contract comercial ce are caracteristicile unui contract civil. În consecinţa, regulile care guvernează contractele civile sunt aplicabile şi contractelor comerciale, în măsura în care legile comerciale nu prevăd o alta reglementare. Astfel, în situaţia în care utilizatorul, parte contractantă în cadrul contractului de leasing, nu îşi executa obligaţiile, cum este cazul în speta, sunt aplicabile principiile generale ale contractelor sinalagmatice. Asadar motivul de neconstituţionalitate invocat de autorul excepţiei privind încălcarea prevederilor art. 134 din Legea fundamentală, care se referă la economia României şi la obligaţiile statului în ceea ce priveşte măsurile economico-financiare pentru sprijinirea economiei de piaţa şi protejarea intereselor naţionale nu este relevant.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11, 14 şi 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Jimtim” – S.A. din Jimbolia în Dosarul nr. 5.078/COM/2001 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 iunie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește