DECIZIE nr. 162 din 26 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, excepţie ridicată de Szucs Francisc în Dosarul nr. 3.234/35/CA/2006 al Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.234/35/CA/2006, Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003. Excepţia a fost ridicată de Szucs Francisc cu prilejul soluţionării recursului în contencios administrativ formulat împotriva Sentinţei nr. 238/CA din 19 septembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 3.192/CA/2006.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate, care se referă la confidenţialitatea informaţiilor privind starea pacientului sunt contrare art. 31 alin. (1) din Constituţie, care consacră dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public. De asemenea, consideră că art. 21 şi 22 din Legea nr. 46/2003 contravin dispoziţiilor constituţionale care se referă la respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, precum şi principiului neretroactivităţii legii civile.Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că informaţiile enumerate la art. 21 din Legea nr. 46/2003 nu sunt asimilate informaţiilor de interes public, iar prevederea atacată cu excepţia de neconstituţionalitate nu îngrădeşte dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, ci doar restrânge limitele, câtă vreme legiuitorul a statuat că informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate dacă există consimţământul pacientului sau legea o cere expres.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 31 alin. (1) din Constituţie au în vedere informaţiile de interes public, însă textele de lege criticate se referă la date cu caracter personal. De altfel, restricţionarea accesului la aceste din urmă informaţii cu caracter personal asigură respectarea dispoziţiilor constituţionale care consacră dreptul la respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private. De asemenea, arată că art. 22 din Legea nr. 46/2003 constituie, prin conţinutul său, un argument în plus că nu se aduce atingere existenţei dreptului de acces la informaţie, acesta fiind doar restrâns prin condiţionarea sa de consimţământul pacientului. În ceea ce priveşte păstrarea confidenţialităţii datelor care privesc o persoană decedată, arată că opţiunea privind divulgarea datelor personale nu este un drept transmisibil mortis causa, iar opţiunea exprimată înaintea morţii nu poate fi schimbată. Protejarea datelor personale se impune însă şi după deces ca reprezentând o modalitate de protecţie a vieţii intime, familiale şi private. În ceea ce priveşte art.1 alin. (5) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie, arată că faţă de acestea autorul excepţiei nu şi-a motivat critica de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că art. 21 şi 22 din Legea nr. 46/2003 nu conţin nicio dispoziţie contrară prevederilor art. 1 alin. (5) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie şi, în plus, se referă la informaţii cu caracter personal, astfel că nu este încălcat nici dreptul de acces la informaţii de interes public.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 şi 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 21: "Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia.";– Art. 22: "Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres."Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor dispoziţii constituţionale: art. 1 alin. (5), care consacră obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii civile şi art. 31 alin. (1) care prevede că "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit".Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 şi 22 din Legea nr. 46/2003, în raport cu art. 31 alin. (1) din Constituţie care consacră dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, Curtea reţine că textele de lege criticate se referă la „informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale”. Acest tip de informaţii privind sănătatea persoanei intră în noţiunea de viaţă privată, fiind prin urmare un mod de a realiza protecţia drepturilor prevăzute de art. 26 din Constituţie, consacrate în egală măsură şi în art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, trebuie amintită şi Hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în speţa „Z. contra Finlandei”(1997) în care s-a arătat că „protecţia datelor personale, nu în ultimul rând a datelor cu caracter medical, este de o importanţă fundamentală pentru ca o persoană să se poată bucura de dreptul său la respectarea vieţii private şi a vieţii de familie aşa cum este acesta garantat de art. 8 din Convenţie. [_] În lipsa unei asemenea protecţii, persoanele care necesită îngrijire medicală nu ar mai fi dispuse să furnizeze informaţii cu caracter personal şi intim, necesare prescrierii tratamentului apropiat pentru boala de care suferă sau să consulte un medic, ceea ce ar fi de natură să le pună viaţa în pericol, iar, în caz de boli transmisibile, un asemenea pericol poate exista pentru colectivitate. [_] De aceea, legislaţia internă a statelor trebuie să cuprindă garanţii adecvate pentru a împiedica orice comunicare sau divulgare de date cu caracter personal privitoare la sănătatea persoanei, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 paragrafului 1 al Convenţiei”.Extinderea obligaţiei de a păstra confidenţialitatea datelor privind starea de sănătate a persoanei, chiar şi în cazul persoanelor decedate, apare, de asemenea, ca un reflex firesc al drepturilor fundamentale mai sus menţionate, dacă se are în vedere faptul că, deşi capacitatea de folosinţă a persoanei încetează la moartea acesteia, în virtutea respectului datorat persoanei umane, memoria persoanei decedate şi opţiunile făcute în timpul vieţii trebuie ocrotite şi ulterior decesului. Dreptul de opţiune al pacientului privind păstrarea confidenţialităţii cu privire la starea de sănătate nu este transmisibil mortis causa, păstrându-se astfel opţiunea exprimată până la momentul morţii titularului dreptului.De altfel, Curtea constată că, alături de existenţa consimţământului titularului dreptului, art. 22 din Legea nr. 46/2003 prevede şi alte cazuri când se poate face excepţie de la obligaţia păstrării confidenţialităţii datelor privind sănătatea persoanelor.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 21 şi 22 din Legea nr. 46/2003, în raport cu art. 1 alin. (5) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei nu a formulat nicio motivare. Oricum, textele de lege criticate nu conţin dispoziţii cu caracter retroactiv, aplicându-se, de la data intrării în vigoare, pentru viitor. De asemenea, textele de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu încalcă obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale ori a legilor.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, excepţie ridicată de Szucs Francisc în Dosarul nr. 3.234/35/CA/2006 al Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește