DECIZIE nr. 161 din 19 octombrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, excepţie ridicată de Sindicatul „Resita 1771” în Dosarul nr. 3.147/1999 al Judecătoriei Resita.La apelul nominal a răspuns, pentru Sindicatul "Resita 1771", Ciofu Adrian, lipsind Societatea Comercială "U.C.M. Resita" – S.A. şi Sindicatul Liber Independent din Societatea Comercială "U.C.M. Resita" – S.A., faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei susţine ca unul dintre mijloacele prin care sindicatul apara interesele membrilor săi este participarea la negocierea contractului colectiv de muncă. Acest mijloc legal nu poate fi utilizat de sindicatul care nu întruneşte condiţia cerută de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996, republicată, de a avea între membrii săi cel puţin o treime din numărul salariaţilor unităţii, deoarece acesta nu poate obţine de la instanţa judecătorească, potrivit art. 17 alin. (2) din aceeaşi lege, constatarea reprezentativitatii. În aceasta situaţie sindicatul nu poate participa la negocierea contractului colectiv de muncă din unitatea în care activează, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 9 teza a doua şi ale art. 38 alin. (5) din Constituţie. Se mai arata ca, ulterior datei la care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, prin afilierea la o organizaţie sindicala reprezentativa a fost dobândit dreptul de a participa la negocierea contractului colectiv de muncă în unitate, fapt ce a determinat înaintarea în scris către Curtea Constituţională a unei cereri de renunţare la judecarea excepţiei. Cu toate acestea, se susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ridicate, considerând ca stabilirea condiţiilor de reprezentativitate prin art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996, republicată, s-a făcut în deplin acord cu prevederile constituţionale. Referindu-se la celelalte dispoziţii criticate, considera ca acestea nu au incidenţa în cauza.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Judecătoria Resita, prin Încheierea din 3 iunie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 3.147/1999, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, excepţie ridicată de Sindicatul „Resita 1771”. Prin aceeaşi încheiere s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.Obiectul litigiului în faţa instanţei judecătoreşti îl constituie constatarea îndeplinirii criteriilor de reprezentativitate, formulată de Sindicatul "Resita 1771", în contradictoriu cu Societatea Comercială "U.C.M. Resita" – S.A. din Resita şi cu intervenienta Sindicatul Liber Independent din Societatea Comercială "U.C.M. Resita" – S.A. În faza de rejudecare a procesului, după casarea cu trimitere, Sindicatul "Resita 1771" a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996, republicată, sustinand ca aceste dispoziţii legale au un caracter restrictiv, limitand posibilitatea participării organizaţiilor sindicale la negocierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, în raport cu numărul membrilor lor şi, prin urmare, contravin prevederilor art. 38 alin. (5) din Constituţie, care garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective. Dispoziţiile legale criticate încalcă, în opinia autorului excepţiei, şi prevederile art. 9 teza a doua din Constituţie, care precizează expres ca „sindicatele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor”. Mai susţine ca „împiedicarea organizaţiei sindicale, care nu întruneşte condiţia de reprezentativitate, de a desfăşura o activitate eficienta pentru realizarea scopului constituirii acesteia este o împrejurare de natura sa determine existenta pur formala a unui asemenea sindicat”.Instanţa, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia este nefondata, iar critica de neconstituţionalitate nu poate fi primită, întrucât "prevederile art. 17 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996, republicată, sunt în deplin acord cu dispoziţiile art. 9 şi art. 38 alin. (5) din Constituţia României”.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul sau de vedere preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca textele de lege a căror neconstituţionalitate a fost invocată reglementează condiţiile care trebuie îndeplinite de către o organizaţie sindicala pentru a putea dobândi reprezentativitate, acestea nefiind în dezacord cu art. 9 teza a doua şi cu art. 38 alin. (5) din Constituţie, texte care reglementează, primul, rolul şi activităţile pe care le desfăşoară sindicatele, iar cel de-al doilea garantează dreptul la negocieri colective şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective. Aceste norme constituţionale trebuie coroborate cu cele cuprinse în teza întâi a art. 9 din Constituţie, potrivit cărora "Sindicatele se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condiţiile legii". Se mai apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia ridicată este nefondata. Stabilirea condiţiei de reprezentativitate, în virtutea căreia o organizaţie sindicala poate participa la negocierea şi la încheierea contractului colectiv de muncă din unitate, "este o prevedere în deplin acord cu dispoziţiile art. 9 din Constituţie". Nici textul art. 17 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996, republicată, se arata în acelaşi punct de vedere, nu încalcă prevederile art. 9 din Constituţie, „întrucât organizaţia sindicala are posibilitatea de a se adresa instanţei pentru ca aceasta sa verifice dacă îndeplineşte cerinţele Legii nr. 130/1996, republicată, pentru a putea participa la negocierea contractului colectiv de muncă”. Dispoziţiile legale criticate, considera Guvernul, nu vin în contradictie cu cele ale art. 38 alin. (5) din Constituţie, care prevăd ca „Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate”.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, cererea acestuia de renunţare la judecarea excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:În conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.1. În ceea ce priveşte cererea autorului excepţiei de neconstituţionalitate de renunţare la judecarea acesteia, Curtea retine ca, potrivit jurisprudenţei sale, o asemenea renunţare este inadmisibila. Astfel, prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, s-a arătat ca, în materie de jurisdicţie constituţională, "nu îşi poate găsi aplicarea principiul disponibilităţii, întrucât acesta este propriu procesului civil, iar nu unei proceduri de drept public, cum este aceea a soluţionării obiectiei de neconstituţionalitate". Aceste considerente îşi găsesc aplicabilitatea şi în cauza care face obiectul prezentei decizii.În plus, potrivit art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, adoptat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 12 din 4 noiembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, „O dată legal sesizată, Curtea procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului”.Faţa de cele de mai sus, renunţarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate la soluţionarea acesteia nu împiedica realizarea în continuare a controlului de constituţionalitate.2. Prevederile Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, criticate prin excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentei decizii, sunt următoarele:Art. 17. – (1) "La negocierea contractelor colective de muncă la nivel naţional, de ramura şi de unitate participa organizaţiile sindicale care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: […]c) la nivel de unitate: … – au statut legal de organizaţie sindicala;– numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin o treime din numărul salariaţilor unităţii.(2) Îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate a organizaţiilor sindicale se constata, la cererea acestora, de către instanţele judecătoreşti, după cum urmează: […] … b) la nivel de unitate, de către judecătoria în a carei raza teritorială se afla sediul unităţii". … Examinând cauza, Curtea constata ca susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 130/1996, republicată, încalcă prevederile art. 38 alin. (5) din Constituţie, nu poate fi primită, întrucât textele de lege criticate nu au nici o legătură cu reglementarea constituţională invocată. Norma constituţională menţionată, potrivit căreia „Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate”, nu prevede cine anume şi în ce condiţii trebuie ori poate să participe la negocierile colective.În concretizarea acestui drept constituţional Legea nr. 130/1996, republicată, stabileşte la art. 1 alin. (1): „Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată între patron sau organizaţia patronala, pe de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.”Nici prevederea constituţională şi nici cea legală nu impun ca reprezentarea salariaţilor, ca parte a contractului colectiv de muncă, la negocieri şi la încheierea contractului, să se facă exclusiv prin sindicate, ci doar ca, dacă salariaţii sunt reprezentaţi de sindicate, acestea trebuie să fie reprezentative.În acest sens, art. 14 din Legea nr. 130/1996, republicată, stabilind ca patronul şi salariaţii sunt părţi ale contractului colectiv de muncă, dispune totodată ca aceste părţi pot fi reprezentate, printre altele, „de către asociaţiile patronale legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi” sau, după caz, de diverse organizaţii sindicale „legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi”.Condiţiile de reprezentativitate pentru asociaţiile patronale sunt prevăzute la art. 15 şi 16, iar cele pentru organizaţiile sindicale, la niveluri diferite, la art. 17 şi 18 din Legea nr. 130/1996, republicată. Toate aceste dispoziţii legale trebuie analizate în ansamblu, examinarea neputând fi limitată doar la art. 17 alin. (1) lit. c), în mod izolat, întrucât este imposibila disocierea acestei dispoziţii de celelalte, înscrise la art. 15, 16, 17 alin. (1), art. 18 şi 20 din aceeaşi lege.Curtea, examinând dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 130/1996, republicată, retine ca legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca sindicatele din unităţi sa dobândească reprezentativitatea şi prin afilierea la o organizaţie sindicala reprezentativa, stabilind ca „Organizaţiile sindicale din unitate sunt reprezentative, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. c), precum şi dacă sunt afiliate la o organizaţie sindicala reprezentativa”.Curtea constata ca nici una dintre dispoziţiile criticate ale Legii nr. 130/1996, republicată, nu contravine prevederilor art. 38 alin. (5) din Constituţie, întrucât garantarea dreptului la negocieri colective în materie de muncă şi a caracterului obligatoriu al convenţiilor colective nu înseamnă şi posibilitatea reprezentării părţilor la negocieri şi la semnarea convenţiilor, fără îndeplinirea de către acestea a condiţiilor legale. Este desigur necesar ca asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale, care negociaza în numele părţilor contractul colectiv de muncă, să fie legal constituite şi sa reprezinte într-o proporţie semnificativă părţile contractante. Stabilirea acestor proporţii este însă atributul exclusiv al legiuitorului. În cazul salariaţilor, art. 20 din Legea nr. 130/1996, republicată, prevede că în unităţile în care nu exista organizaţii sindicale sau acestea nu îndeplinesc condiţiile de reprezentativitate salariaţii, cu participarea a cel puţin jumătate plus unul din numărul lor total, îşi aleg reprezentanţii la negociere prin vot secret. Rezultă deci ca negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă sunt legal asigurate în toate situaţiile.Curtea constata, de asemenea, că nu poate fi reţinută încălcarea, prin dispoziţiile legale criticate, nici a prevederilor art. 9 din Constituţie, conform cărora "Sindicatele se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor". Stabilirea prin lege a condiţiilor în care sindicatele pot reprezenta salariaţii la negocierea şi la încheierea contractului colectiv de muncă este o cerinţa a normei constituţionale citate. Promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor acestora poate fi realizată de către sindicate şi prin alte cai şi mijloace, chiar dacă, în lipsa îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, nu pot participa la negocierea şi la încheierea contractului colectiv de muncă.Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996, republicată, Curtea constata ca acestea reglementează una dintre modalităţile de dobândire a reprezentativitatii, la nivel de unitate, de către organizaţiile sindicale. O dată ce legea a stabilit, cu respectarea Constituţiei, condiţii obligatorii de reprezentativitate, modalităţile de recunoaştere a acesteia constituie probleme de competenţa şi de procedura, iar nu de constituţionalitate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, excepţie ridicată de Sindicatul „Resita 1771” în Dosarul nr. 3.147/1999 al Judecătoriei Resita.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie 1999.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește