DECIZIE nr. 160 din 30 mai 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasilica Minciu în Dosarul nr. 5.096/2001 al Judecătoriei Tulcea.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca fiind neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie.Soluţia consacrată de art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă cu privire la suspendarea executării silite este rezultatul opţiunii legiuitorului, fiind o problemă de legiferare, şi nu de constituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 11 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 5.096/2001, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasilica Minciu într-o cauza privind soluţionarea cererii de suspendare a executării silite.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 135 din Constituţie, prin aceea ca se aduce o grava atingere dreptului sau de proprietate privată ocrotit de Constituţie, întrucât, "în ipoteza în care cererea de suspendare a executării silite ar fi respinsă, prerogativele aferente dreptului în discuţie sunt în mod nejustificat afectate". Autorul excepţiei apreciază ca s-ar impune ca suspendarea executării silite sa opereze de drept, "fie şi numai în cazul în care prin executare sunt lezate drepturile terţelor persoane".Judecătoria Tulcea apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata. În esenta, instanţa considera ca executarea silită asupra unor bunuri nu constituie o încălcare a principiului constituţional al ocrotirii dreptului de proprietate, ci modul în care se realizează creanta creditorului în situaţia în care debitorul nu îşi executa obligaţia de bunăvoie. De asemenea, potrivit opiniei instanţei, "faptul ca suspendarea executării nu operează de drept nu reprezintă o încălcare a textelor constituţionale referitoare la proprietate, ci o expresie a principiului egalităţii în faţa legii, legea ocroteşte atât interesele creditorului, cat şi cele ale debitorului ori ale terţelor persoane ale căror bunuri sunt urmărite silit". În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei în sensul că suspendarea executării s-ar impune sa opereze de drept, instanţa considera că nu aparţine competentei Curţii Constituţionale sa judece "asupra unor modele teoretice ale unor norme".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca textul de lege criticat trebuie privit în contextul reglementării unitare conţinute de art. 403 din Codul de procedură civilă, reglementare concepută cu respectarea prevederilor constituţionale referitoare la realizarea drepturilor în justiţie. De altfel, conform art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, partea interesată are posibilitatea sa atace încheierea asupra suspendării executării, realizandu-se astfel atât exercitarea neingradita a drepturilor procesuale ale părţilor, cat şi controlul jurisdicţional al soluţiei pronunţate cu privire la cererea de suspendare. Totodată în punctul de vedere al Guvernului se face referire şi la dispoziţiile art. 125 din Constituţie, care prevăd expres ca reglementarea competentei şi a procedurii de judecată se face prin lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competenţa poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţa, în afară de cazul în care legea dispune altfel."Autorul excepţiei, deşi nu a indicat textele constituţionale care ar fi incalcate de textul de lege criticat, a afirmat ca acesta îi lezeaza dreptul de proprietate. În consecinţa, Curtea Constituţională retine ca autorul excepţiei de neconstituţionalitate invoca încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (2) teza întâi şi ale art. 135 alin. (6). Aceste texte constituţionale au următorul cuprins:– Art. 41 alin. (2) teza întâi: "(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.";– Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."Critica de neconstituţionalitate se bazează pe susţinerea potrivit căreia suspendarea executării silite nu este obligatorie în toate cazurile în care se formulează contestaţia, ci este dispusă de instanţa. Astfel, potrivit susţinerilor autorului excepţiei, în ipoteza în care cererea de suspendare ar fi respinsă, prerogativele dreptului de proprietate al terţului contestator, deşi acesta nu este debitor urmărit, sunt afectate în mod nejustificat, prin aceea ca bunul pe care îl are în coproprietate poate fi sechestrat şi chiar înstrăinat în totalitate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea instanţei de a suspenda executarea silită până la soluţionarea contestaţiei la executare dacă se depune o cauţiune al carei cuantum este fixat de instanţa. Aceste prevederi legale nu conţin reglementări de natura sa aducă atingeri dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.Din analiza prevederilor legale criticate, Curtea observa ca relevant în cauza pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate este faptul ca procedura executării silite, inclusiv contestaţia la executare, reglementată de "Cartea V – Despre executarea silită", face parte din Codul de procedură civilă – art. 371^1-580. Or, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege. Astfel legiuitorul are latitudinea de a stabili modalitatea în care poate fi suspendată executarea silită, şi anume dacă sa opereze de drept sau numai la cerere expresă şi cu plata unei cauţiuni.În consecinţa, reglementarea cuprinsă în art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ca de altfel întreaga procedura a contestaţiei la executare, asigura garanţii suficiente de ocrotire a proprietăţii celor ale căror bunuri ar putea forma obiect al urmăririi silite, inclusiv în situaţia în care aceştia nu sunt debitorii obligaţiei stabilite prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu, prin însuşi faptul ca le oferă posibilitatea de a contesta, pe acest temei, executarea şi de a solicita suspendarea acesteia.De altfel, conform art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, "Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2 instanţa, în toate cazurile, se pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat". Aceasta dispoziţie legală constituie o garanţie suplimentară pentru protecţia drepturilor celor care contesta executarea silită şi, în acest cadru, solicita suspendarea executării.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasilica Minciu în Dosarul nr. 5.096/2001 al Judecătoriei Tulcea.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 mai 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește