DECIZIE nr. 160 din 22 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Conpet” – S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 3.393/2004 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 3.377D/2004.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în cele două dosare au acelaşi autor şi au un obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă, este de acord cu conexarea celor două dosare.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 şi ale art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 556D/2004 la Dosarul nr. 546D/2004, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece textul legal criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.393/2004, şi Încheierea din 21 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.377/2004, Curtea de Apel Ploieşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Conpet”- S.A. din Ploieşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995 şi, în special, alin. (3) şi (4) ale acestui articol contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2) şi art. 44 alin. (2) şi (3) din Constituţie, cu motivarea că „statul încalcă aceste dispoziţii constituţionale, deoarece în mod abuziv s-a creat o situaţie privilegiată în detrimentul societăţilor comerciale titulare ale operaţiunilor petroliere, cât şi a persoanelor fizice şi juridice care deţin acţiuni la aceste societăţi”.În opinia autorului excepţiei, prin art. 7 din Legea petrolului se constituie un nou drept de servitute legală cu privire la conductele petroliere, deşi această servitute există de peste 30 de ani, iar proprietarilor terenurilor agricole scoase din circuitul agricol le-au fost plătite despăgubiri, astfel că "s-a ajuns la crearea unor servituţi privilegiate în favoarea actualilor proprietari de terenuri, care solicită din nou despăgubiri pentru aceleaşi terenuri". Legiuitorul, susţine autorul excepţiei, nu a avut în vedere că exista deja o servitute legală şi că această servitute se transmite o dată cu fondul principal la noii dobânditori, indiferent de proprietarul de la care a dobândit acel teren.Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 134/1995 încalcă, de asemenea, şi principiul ocrotirii proprietăţii private în mod egal, indiferent de proprietar, prevăzut de art. 44 alin. (2) din Constituţie. În argumentarea acestei critici, autorul excepţiei susţine că „Statul Român este şi în prezent proprietarul acestor conducte petroliere”, de aceea, având în vedere că „dreptul de servitute este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, el se creează în favoarea proprietarului fondului dominant şi nu se transmite altor terţi care nu sunt proprietari ai fondului dominant”. În speţă, statul, încălcând legea şi principiile de drept, a înstrăinat acest drept de servitute titularilor operaţiunilor petroliere. În acest fel, „prin transmiterea dreptului de servitute, statul a dorit să scape de eventualele despăgubiri ce urma să le plătească celor care au pornit în prezent acţiuni în justiţie”, astfel că „pe căi ocolite sunt expropriate o parte din veniturile societăţilor comerciale şi ale persoanelor care deţin acţiuni la aceste societăţi”.Şi, în fine, se mai susţine că prin art. 7 din Legea nr. 134/1995 sunt încălcate şi principiile înscrise în art. 1 alin. (5) din Constituţie, precum şi prevederile art. 616 şi următoarele din Codul civil, deoarece, arată autorul excepţiei, „respectarea Constituţiei şi a legilor ţării nu este o îndatorire exclusivă numai a unor categorii, ci a tuturor, şi în principal a autorităţilor statului român”.Instanţa de judecată apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se arată că "ceea ce s-a dorit de către legiuitor prin adoptarea acestor prevederi a fost o reglementare a situaţiei raporturilor dintre proprietarii de teren şi cei ce exploatează conductele petroliere ce le traversează, încercând să se asigure o protecţie a proprietarilor al căror drept de proprietate a fost îngrădit. Astfel, în condiţiile în care persoanele pe ale căror terenuri sunt amplasate conducte petroliere, prin crearea acestei servituţi legale, sunt afectate într-o anumită măsură în exercitarea prerogativelor dreptului lor de proprietate, era perfect legal şi normal să se prevadă în favoarea acestora o modalitate de despăgubire prin plata unei rente anuale".Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul precizează că Legea petrolului nr. 134/1995 a fost abrogată prin Legea petrolului nr. 238/2004, prevederile art. 7 fiind preluate de noua lege în aceeaşi numerotare. De aceea propune analizarea textului art. 7 în noua redactare din Legea nr. 238/2004, având în vedere că soluţiile legislative criticate au fost preluate în mod corespunzător.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Guvernul apreciază că aceasta este neîntemeiată. Astfel, consideră că textul legal criticat nu contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale. De asemenea, arată că prevederile criticate nu contravin nici dispoziţiilor art. 44 alin. (2) şi (3) din Constituţie, care trebuie interpretate în coroborare cu dispoziţiile alin. (1) al acestui articol, precum şi cu alin. (5) al art. 136. Se precizează că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, statul a înţeles să instituie, prin norme cu caracter de lege, măsuri care să limiteze exercitarea atributelor dreptului de proprietate asupra "terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare şi asupra terenurilor necesare oricăror activităţi pe care acestea le implică, altele decât cele declarate de utilitate publică". Prin această măsură nu se aduce atingere dreptului de proprietate, în substanţa sa, scopul fiind desfăşurarea în condiţii de securitate şi la standarde de calitate a operaţiunilor petroliere. În acest sens, este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale (de exemplu Decizia nr. 72/2004), care, în ceea ce priveşte instituirea unei servituţi legale, a statuat că „autorul excepţiei pleacă de la o premisă greşită, constând în absolutizarea exerciţiului dreptului său de proprietate, făcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora „conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”, ca şi de acelea ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private „în condiţiile legii organice”. Potrivit acestor dispoziţii, „legiuitorul este, aşadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principală conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.”Avocatul Poporului arată, de asemenea, că Legea petrolului nr. 134/1995 a fost abrogată expres prin Legea nr. 238/2004, soluţia legislativă cuprinsă în art. 7 fiind preluată în principiu de art. 7 din noua reglementare.Cu privire la criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei, apreciază că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia. Chiar dacă prin instituirea dreptului de servitute legală asupra terenurilor necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare, titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său de proprietate, având în vedere că pe această cale se asigură valorificarea resurselor de petrol, bun public de interes naţional, reglementarea legală criticată nu contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţie, întrucât nu poate fi asimilată această situaţie unei exproprieri. Este invocată în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 72/2004. În concluzie, apreciază textele legale criticate ca fiind constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că Legea petrolului nr. 134/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 29 decembrie 1995, a fost abrogată expres potrivit art. 65 din Legea petrolului nr. 238/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iunie 2004.Prevederile art. 7 au fost preluate însă de noua lege în aceeaşi numerotare.Având în vedere că soluţia legislativă criticată, şi anume instituirea unui drept de servitute legală asupra terenurilor altele decât cele de utilitate publică, a fost preluată în noua reglementare, Curtea va exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 7 în redactarea dată de Legea nr. 238/2004, potrivit cărora: „(1) Asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare şi asupra terenurilor necesare oricăror activităţi pe care acestea le implică, altele decât cele declarate de utilitate publică, se instituie, în favoarea titularului, un drept de servitute legală.(2) Exercitarea dreptului de servitute legală stabilit potrivit prevederilor alin. (1) se face contra plăţii unei rente anuale către proprietarii terenurilor afectate de acesta, pe baza convenţiei încheiate între părţi cu respectarea prevederilor legale, în termen de 60 de zile de la comunicarea către proprietarii de terenuri a unei notificări scrise din partea titularului de acorduri şi/sau permise. … (3) În cazul în care părţile nu ajung la un acord de voinţă în termenul prevăzut la alin. (2), stabilirea cuantumului rentei se va face de către instanţă, în condiţiile legii. … (4) Durata servituţii legale stabilite potrivit prevederilor alin. (1) este cea a operaţiunilor petroliere, iar terenurile ce urmează a fi afectate vor fi determinate, în ceea ce priveşte suprafeţele şi proprietarii, după principiul celei mai mici atingeri aduse dreptului de proprietate." … Autorul excepţiei susţine că acest text de lege încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2) şi art. 44 alin. (2) şi (3) din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";– Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";– Art. 44 alin. (2) şi (3): "(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. […]." … Autorul excepţiei consideră, în esenţă, că prin plata rentei anuale ca urmare a exercitării dreptului de servitute legală asupra terenurilor afectate, precum şi a unor despăgubiri către noii proprietari, "sunt afectate atât fondurile societăţii, cât şi drepturile acţionarilor, deoarece sunt plătite din veniturile lor, statul neavând nici o contribuţie".Analizând criticile de neconstituţionalitate şi argumentele aduse de autorul excepţiei în susţinerea acestora, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.Textul art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004 instituie un drept de servitute legală asupra terenurilor altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare în favoarea titularului acestor operaţiuni.Potrivit art. 14 alin. (1) din lege, sistemul naţional de transport al petrolului face parte din proprietatea publică a statului, fiind de importanţă strategică. De asemenea, art. 19 din lege prevede că transportul petrolului prin sistemul naţional de transport constituie un serviciu public de interes naţional şi importanţă strategică. Acest serviciu public are în vedere valorificarea unor bogăţii ale subsolului, care, potrivit alin. (3) al art. 136 din Constituţie, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.În speţă, autorul excepţiei desfăşoară o activitate de transport al petrolului prin sistemul naţional de transport, pentru care percepe tarife de transport, stabilite de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.Fiind vorba de bunuri proprietate publică, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituţie, acestea "sunt inalienabile". Inalienabilitatea bunurilor proprietate publică nu exclude, dimpotrivă, presupune o integrare în circuitul economic şi juridic al acestor bunuri. De aceea, acest text constituţional prevede că "În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate;".În acord cu prevederile constituţionale, art. 27 din lege prevede că operaţiunile petroliere, inclusiv bunurile necesare realizării acestor operaţiuni, se concesionează în condiţiile prevăzute de lege de către autoritatea competentă.Realizarea concesionării presupune, prin forţa împrejurărilor, crearea de bunuri care ţin de domeniul proprietăţii publice, precum şi de domeniul privat, înţelegându-se că, la încetarea concesiunii, acestea din urmă vor rămâne în proprietatea fostului concesionar. Delimitarea se va face însă în concret pe baza criteriilor prevăzute de lege.Curtea nu poate reţine nici critica potrivit căreia prin reglementarea conţinută de textul art. 7 se instituie o nouă servitute asupra aceloraşi terenuri pentru care era deja constituit un drept de servitute şi că statul "a înstrăinat acest drept de servitute titularilor operaţiunilor petroliere, încălcând principiile de drept şi urmărind de altfel să scape de eventualele despăgubiri ce ar urma să le plătească celor care au formulat acţiuni în justiţie".Art. 576 din Codul civil defineşte servitutea ca fiind o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea acestuia, având un alt proprietar, jus în re aliena. Potrivit principiilor din dreptul comun, servitutea este un accesoriu al fondului şi nu poate fi despărţită de fond pentru a constitui un drept de sine stătător. Ea nu poate fi înstrăinată, urmărită, ipotecată, independent de fondul al cărui accesoriu este, şi se transmite o dată cu acesta. Astfel că statul, proprietar al sistemului naţional de transport al petrolului, concesionând acest sistem societăţii transportatoare în vederea realizării serviciului public de transport, o dată cu transferul folosinţei acestuia a transmis şi dreptul de servitute creat în favoarea sa asupra terenurilor traversate de aceste conducte.În ceea ce priveşte plata unor despăgubiri, această obligaţie îi revine potrivit art. 44 alin. (5) din Constituţie, care prevede că: "Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii."Dacă aceste despăgubiri au fost plătite sau nu, acest aspect constituie o problemă de aplicare a legii, care excedează competenţei Curţii Constituţionale.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Conpet” – S.A. din Ploieşti în dosarele nr. 3.393/2004 şi nr. 3.377/2004 ale Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu_____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește