DECIZIE nr. 160 din 21 septembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, excepţie ridicată de Razvan Gheorghe Stoicovici în Dosarul nr. 250/1999 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile Razvan Gheorghe Stoicovici, Petre Cornel Lupu şi Societatea Comercială "Amycom" – S.R.L., faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca asupra dispoziţiilor Legii nr. 178/1934 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin deciziile nr. 125/1999 şi nr. 75/2000, neintervenind elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 2 decembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 250/1999, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, excepţie ridicată de Razvan Gheorghe Stoicovici.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca dispoziţiile art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, care prevăd pentru infracţiunea săvârşită doua pedepse principale, închisoarea şi amenda, şi care totodată interzic aplicarea circumstanţelor atenuante, sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (9) din Constituţie, referitoare la legalitatea pedepselor. De aceea aceste dispoziţii trebuie să fie considerate ca fiind abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie. În notele depuse la dosarul cauzei autorul excepţiei menţionează obligaţia instanţei de a verifica dacă Legea nr. 178/1934 mai este sau nu în vigoare, deoarece, dacă legea nu mai este în vigoare, nu mai este posibila sesizarea Curţii Constituţionale, iar în ceea ce priveşte fapta săvârşită ar urma să se facă schimbarea încadrării juridice a acesteia din infracţiunea prevăzută la art. 23 din Legea nr. 178/1934 în infracţiunea de abuz de încredere, prevăzută la art. 213 din Codul penal. Numai dacă ar constata ca Legea nr. 178/1934 este neconstitutionala instanţa ar urma sa sesizeze Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate, suspendand judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, retine ca art. 23 din Legea nr. 178/1934 incrimineaza fapta de însuşire a bunurilor încredinţate în consignaţie sau de înstrăinare a acestora în alt mod ori în alte condiţii decât cele prevăzute în contract sau de nerestituire a bunurilor consignantului la cerere (pct. 1), precum şi fapta de nerestituire către consignant a sumelor de bani obţinute drept preţ al bunurilor vândute, la termenul prevăzut la art. 19 din aceeaşi lege (pct. 2). În esenta, arata instanţa, excepţia de neconstituţionalitate a art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 vizează legalitatea aplicării sancţiunii prevăzute de lege, care este dubla, închisoare şi amenda. În opinia instanţei aceasta nu contravine art. 23 alin. (9) din Constituţie şi corespunde art. 2 din Codul penal, privitor la legalitatea incriminării şi a pedepsei. Instanţa afirma totodată ca acest text ar fi în concordanta cu dispoziţiile titlului III al părţii generale a Codului penal, referitor la pedepse şi la felurile lor, dispoziţii „care prevăd şi dubla sancţionare”.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, dispoziţii ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, sunt abrogate prin dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 30/1968 pentru punerea în aplicare a Codului penal, care au abrogat toate dispoziţiile contrare Codului penal. Or, dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 178/1934 prevăd ca săvârşirea faptelor incriminate acolo se pedepseşte cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei şi cu închisoare de la 2 luni la 2 ani, deci cumulativ, contravenind dispoziţiilor Codului penal în vigoare. Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, ceea ce exclude exercitarea controlului de constituţionalitate asupra unor dispoziţii legale care nu mai sunt în vigoare, astfel ca excepţia trebuie să fie respinsă ca inadmisibila. În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, în sensul că art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 ar fi fost abrogat prin art. 150 alin. (1) din Constituţie, aceasta este, în opinia Guvernului, lipsită de temei, deoarece, dacă textul criticat ar fi fost în vigoare, acesta nu ar fi contravenit prevederilor art. 23 alin. (9) din Constituţie, care consacra principiul legalităţii pedepsei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934, al cărui conţinut este următorul: „Se va pedepsi cu închisoare de la 2 luni până la 2 ani şi cu amendă de la 10.000-100.000 lei, fără a se putea acorda circumstanţe atenuante, consignatarul: […]2. Care nu va remite consignantului sumele de bani, cambiile sau valorile încasate sau primite de el, drept preţ al bunurilor vândute, în modul arătat la art. 19 din prezenta lege."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considera ca acest text este contrar prevederilor art. 23 alin. (9) din Constituţie, referitor la legalitatea pedepsei, iar, întrucât Legea nr. 178/1934 este anterioară Constituţiei, dispoziţiile legale criticate trebuie considerate ca fiind abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie. Caracterul neconstitutional al dispoziţiilor legale în discuţie rezultă, în opinia autorului excepţiei, din faptul ca acestea, pe de o parte, prevăd pentru aceeaşi infracţiune doua pedepse principale, şi anume pedeapsa închisorii de la 2 luni până la 2 ani şi amenda de la 10.000-100.000 lei, iar pe de altă parte, interzic aplicarea circumstanţelor atenuante.Cu privire la critica privind existenta a doua pedepse principale, Curtea constata ca aceasta nu este intemeiata, deoarece încă din anul 1954 în dreptul român a fost abrogată amenda ca pedeapsa alăturată privaţiunii de libertate. Într-adevăr, prin dispoziţiile art. III din Decretul nr. 544 din 14 ianuarie 1954 s-a prevăzut ca „Se abroga acele dispoziţii din Codul penal, precum şi din celelalte legi, care prevăd pedeapsa cu amendă corecţională, dacă aceasta pedeapsa este cumulativa cu o pedeapsă privativă de libertate.Amenda astfel pronunţată nu se va mai executa".După această dată nu au mai existat în legislaţia penală română pedepse cumulative, închisoare şi amenda, dispoziţiile legale care le prevedeau nemaifiind în vigoare la data adoptării Codului penal din 1968, după cum nu mai sunt în vigoare nici în prezent. În consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate este, sub acest aspect, lipsită de obiect, deci inadmisibila.În ceea ce priveşte critica referitoare la interzicerea aplicării circumstanţelor atenuante, aceasta, de asemenea, nu poate fi primită, fiindca dispoziţiile cuprinse în art. 23 din Legea nr. 178/1934, care interzic aplicarea circumstanţelor atenuante când acestea exista în cauza, fiind contrare dispoziţiilor Codului penal din 1968, în vigoare şi în prezent, au fost abrogate prin Legea nr. 30/1968 pentru punerea în aplicare a Codului penal din 21 iunie 1968. Potrivit art. 1 din această lege, pe data intrării în vigoare a Codului penal se abroga, pe lângă Codul penal din 1936, şi Codul justiţiei militare din 1937, „legile speciale şi dispoziţiile penale din legi speciale, contrare prevederilor Codului penal”, printre acestea numarandu-se şi dispoziţia „fără a se putea acorda circumstanţe atenuante” din art. 23 al Legii nr. 178/1934. Asadar, excepţia de neconstituţionalitate este, şi sub acest aspect, lipsită de obiect şi urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila.De altfel, cu privire la constituţionalitatea Legii nr. 178/1934 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 225 din 7 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, precum şi prin Decizia nr. 75 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000. Prin aceste decizii Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate, constatând ca dispoziţiile Legii nr. 178/1934 sunt constituţionale. Curtea a reţinut ca îndeplinirea condiţiilor formale de validitate a Legii nr. 178/1934 trebuie raportată la reglementările constituţionale şi legale din momentul adoptării legii. Pe de altă parte, s-a reţinut ca acest act normativ nu contrazice prevederile şi principiile constituţionale, astfel încât Legea nr. 178/1934, deşi anterioară Constituţiei din 1991, este în vigoare.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, excepţie ridicată de Razvan Gheorghe Stoicovici în Dosarul nr. 250/1999 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește