DECIZIE nr. 16*) din 28 ianuarie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18 din 21 ianuarie 1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12 din 3 februarie 1995



Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 116 din 21 mai 1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 292 din 28 octombrie 1997Nicolae Popa – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorLucian Stangu – judecătorMaria Bratu – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Prin Încheierea din 19 iunie 1996 a Judecătoriei Targoviste, pronunţată în Dosarul nr. 2.068/1996 al acestei judecătorii, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995. Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „Upet” – S.A. Targoviste în cadrul contestaţiei pe care a formulat-o împotriva amenzii contravenţionale aplicate de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a judeţului Dambovita pentru încălcarea termenelor legale de repatriere a valutei rezultate dintr-o operaţiune de export al unor mărfuri în Bulgaria.Prin excepţia ridicată se susţine ca dispoziţiile art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, prin care se instituie obligaţia agenţilor economici de a asigura repatrierea valutei, în anumite termene, este neconstitutionala, deoarece:– încalcă prevederile art. 134 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Economia României este o economie de piaţa", şi ale alin. (2) lit. a) din acelaşi articol, potrivit cărora statul trebuie să asigure "libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie";– întârzierea plăţii de către partenerul bulgar a fost justificată, de către acesta, prin criza economică a tarii, asimilabila forţei majore; repatrierea valutei nu mai este raportată, ca efect al prevederilor legale atacate, la data încasării acesteia, ci al scadentei obligaţiei de plată, deşi, dacă partenerul extern nu-şi îndeplineşte obligaţia, societatea exportatoare nu are ce repatria; exista o înţelegere ulterioară contractului pentru prestarea unui serviciu în schimbul preţului.Ţinând seama de aceste motive, se considera, prin excepţia invocată, ca şi prevederile art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 sunt neconstituţionale, deoarece:– prin aceste prevederi se sancţionează contraventional încălcarea obligaţiei de repatriere prevăzute la pct. 3 al aceleiaşi ordonanţe, despre care, asa cum s-a arătat, se susţine ca este neconstitutionala;– aplicarea sancţiunii contravenţionale societăţii comerciale în cauza încalcă principiul potrivit căruia contravenţia constituie o faptă săvârşită cu vinovăţie, întrucât, în speta, nu se poate retine în sarcina societăţii comerciale existenta unei culpe, cat timp nu-i este imputabil ca partenerul bulgar nu şi-a achitat obligaţia de plată la termen şi nici ca societatea comercială a încheiat contractul de export cu un astfel de partener.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei invocate, instanţa considera ca "textul incriminat nu aduce o limitare a libertăţii de comerţ afirmate de dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţia României, ci numai stabileşte un termen rezonabil în care să fie valorificat documentul de plată cu clauza "la vedere", ce nu implica vreo legătură cu libertatea de voinţa juridică la formarea contractului de comerţ exterior".În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, iar în temeiul art. 5 din aceeaşi lege s-a solicitat şi opinia Băncii Naţionale a României asupra excepţiei invocate.În punctul de vedere al Guvernului se considera excepţia nefondata, deoarece, pe de o parte, "activitatea de comerţ exterior a agenţilor economici se desfăşoară pe baza autonomiei lor juridice", iar pe de altă parte, este necesar ca aceasta activitate "să se încadreze într-un sistem economic să fie concordanta cu interesul naţional". În vederea realizării acestui imperativ "statul acţionează îndeosebi prin politica legislativă", în care sens art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 urmăreşte „consolidarea regimului valutar în vigoare şi întărirea disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare”, în concordanta cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit cărora „statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară”.Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.În opinia Băncii Naţionale a României, comunicată de Direcţia juridică a acesteia, se considera ca prevederile art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 sunt constituţionale, deoarece stabilirea unui termen maxim de încasare pentru operaţiuni de încasare la vedere, în funcţie de zona geografică, nu este contrară economiei de piaţa, ci tine de necesitatea asigurării disciplinei financiare, care este un atribut al statului ori al autorităţii monetare, de natura operaţiunilor şi de convertibilitatea interna limitată a leului, care presupune repatrierea valutei în vederea constituirii fondurilor pentru plata obligaţiilor externe ale economiei. De aceea termenul de plată din dispoziţia de încasare valutară trebuie să coincida cu cel din contract şi să fie anterior celui maxim prevăzut de ordonanţa mai sus citata, iar exportatorul trebuie să utilizeze acele mijloace de plată, care să asigure repatrierea valutei până la împlinirea termenului legal. Societatea exportatoare, prevăzând în dispoziţia de încasare valutară un termen mai mare decât cel legal, a încălcat cu buna ştiinţa acest termen, astfel încât vinovăţia sa în săvârşirea contravenţiei este dovedită.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului şi opinia Băncii Naţionale a României, precum şi dispoziţiile art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, raportate la dispoziţiile Constituţiei, retine următoarele:Analizând excepţia de neconstituţionalitate, constata ca, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa sa o soluţioneze, fiind legal sesizată.În legătură cu art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, din motivarea excepţiei rezultă ca obiectul acesteia îl formează numai prevederile pct. 3 alin. 1, nu întreaga aceasta dispoziţie, deoarece contravenţia reţinută de organul de control în sarcina societăţii comerciale care a invocat excepţia este legată de o operaţiune de încasare valutară la vedere, ipoteza ce priveşte exclusiv reglementarea de la pct. 3 alin. 1 din art. IV al ordonanţei sus-menţionate. În consecinţa, ţinând seama de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia pot face obiectul unei excepţii doar dispoziţiile legale de care depinde soluţionarea cauzei, rezultă ca prevederile pct. 3 alin. 2 şi următoarele din art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 sunt irelevante şi, deci, în ce priveşte dispoziţiile pct. 3, controlul constituţionalităţii urmează sa priveasca exclusiv alin. 1.Potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. Într-o interpretare sistematica a dispoziţiilor art. 134 rezultă, deci, ca aceasta prevedere nu este contrară, ci, dimpotriva, concordanta cu principiul prevăzut la art. 134 alin. (1), potrivit căruia economia României este o economie de piaţa, şi cu prevederile alin. (2) lit. a) privind libertatea comerţului. De aceea activitatea de comerţ exterior a agenţilor economici, ce se desfăşoară pe baza autonomiei lor juridice, este necesar – asa cum se arata în punctul de vedere al Guvernului – să fie în concordanta cu interesul naţional, prin respectarea dispoziţiilor legale adoptate, în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, pentru consolidarea regimului valutar şi întărirea disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare, cum sunt cele ale art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994. Nici economia de piaţa şi nici libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, ţinând seama ca de îndeplinirea în termen a acestei obligaţii legale depinde constituirea fondurilor valutare necesare funcţionarii sistemului economic însuşi. Susţinerea societăţii comerciale ce a invocat excepţia, în sensul că neplata la scadenta a valutei de către partenerul extern nu-i poate fi imputabilă, urmează a fi respinsă, deoarece, dacă societatea ar fi respectat prevederile pct. 7 din Instrucţiunile nr. 1/1995, emise în aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, valuta nu ar fi fost considerată ca neincasata. Societatea exportatoare, însă, asa cum se arata în opinia Băncii Naţionale a României, a acceptat şi a prevăzut în dispoziţiile de încasare valutară un termen mai mare decât cel legal. Toate aceste aspecte, însă, legate de culpa societăţii exportatoare, de posibilitatea modificării obligaţiei de încasare sau de justificarea neincadrarii în termen a valutei, invocată în excepţie, privesc litigiul din faţa instanţei judecătoreşti, nu constituţionalitatea prevederii legale ce face obiectul excepţiei. Asupra tuturor acestor aspecte deci urmează să se pronunţe instanţa judecătorească în competenţa căreia este soluţionarea contestaţiei. Controlul constituţionalităţii dispoziţiilor ce fac obiectul excepţiei priveşte exclusiv verificarea legitimitatii constituţionale a acestora, iar din acest punct de vedere, se constată că principiul economiei de piaţa şi cel al libertăţii comerţului sunt, în temeiul art. 134 din Constituţie, în concordanta cu obligaţia statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea financiară şi valutară, astfel încât autonomia juridică a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu este contrară obligaţiei de repatriere a valutei, ci, dimpotriva, se poate realiza numai cu respectarea acestei obligaţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 Ordonanţa Guvernului nr. 18 din 21 ianuarie 1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12 din 3 februarie 1995, invocată de Societatea Comercială „Upet” – S.A. Targoviste în Dosarul nr. 2.068/1996 al Judecătoriei Targoviste.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 28 ianuarie 1997.PREŞEDINTE,prof.univ.dr. Nicolae PopaMagistrat-asistent,Maria Bratu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește