DECIZIE nr. 16 din 27 ianuarie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de avocatul Ion Barbu, apărător al inculpatului Marian Oprisan, în lipsa acestuia, în Dosarul nr. 9.719/1998 al Judecătoriei Focsani.La apelul nominal se constată că lipsesc părţile, Marian Oprisan şi Radu Minea, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, iar nu ca inadmisibila, deoarece excepţia de neconstituţionalitate, fiind de ordine publică, poate fi ridicată şi de apărătorul inculpatului, în lipsa acestuia, chiar în cauzele penale în care reprezentarea lui nu este permisă de lege, astfel încât excepţia, astfel ridicată, nu poate fi considerată ca inadmisibila. Deşi Curtea Constituţională, prin decizii anterioare, a respins ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, cu motivarea ca aceasta a fost ridicată de apărătorul inculpatului, în lipsa acestuia, pe care nu putea sa îl reprezinte, potrivit legii, deci de o persoană care nu avea calitatea de parte în procesul penal, soluţia inadmisibilitatii excepţiei este discutabila. În favoarea admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate reprezentantul Ministerului Public invoca dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevăd ca procedura jurisdicţională prevăzută de această lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale. Or, regulile procedurii civile, fiind mai permisive, fac posibila ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate de către apărătorul inculpatului, chiar în lipsa acestuia. Se invoca şi faptul ca, potrivit practicii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale, sunt admisibile excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de Ministerul Public, deşi acesta nu este parte în proces.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 30 aprilie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 9.719/1998, Judecătoria Focsani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, ridicată de avocatul Ion Barbu, apărător al inculpatului Marian Oprisan, în lipsa acestuia.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile legale criticate, referitoare la instituţia reprezentării inculpatului numai în anumite condiţii, încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, care consacra principiul egalităţii în drepturi, şi ale art. 24, prin care se garantează dreptul la apărare.Instanţa de judecată, exprimandu-şi opinia, potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, deoarece „împrejurarea ca, prin art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, este limitată reprezentarea inculpatului la judecata în prima instanţa, ori în rejudecare, numai la faptele pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult un an, nu poate fi privită ca o ingradire a dreptului la apărare ci, dimpotriva, trebuie privită ca fiind o măsura care garantează inculpatului o apărare corespunzătoare.”Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul în punctul sau de vedere considera ca excepţia este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 24 din Constituţie, "ci constituie o garanţie a dreptului fundamental la apărare".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia ridicată.Excepţia priveşte dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "În cursul judecaţii, inculpatul poate fi reprezentat:a) la judecarea cauzei în prima instanţa ori la rejudecarea ei după desfiinţarea hotărârii în apel sau după casare de către instanţa de recurs, numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an;" … Aceste dispoziţii legale sunt considerate ca fiind contrare prevederilor constituţionale ale art. 16, privitor la egalitatea în drepturi, şi celor ale art. 24, privitor la dreptul la apărare. Autorul excepţiei, chemat în judecata pentru săvârşirea infracţiunilor de insulta şi calomnie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, susţine ca dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, conform cărora inculpatul poate fi reprezentat, la judecarea cauzei în prima instanţa, numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este amenda sau închisoarea de cel mult un an, sunt contrare prevederilor constituţionale. Condiţionarea reprezentării inculpatului, în procesul penal, de gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită constituie, în opinia autorului excepţiei, pe de o parte, o restrangere nejustificată a dreptului la apărare al celor în cauza, iar pe de altă parte, o încălcare a principiului egalităţii în drepturi, deoarece creează o discriminare între inculpaţi.Analizând aceste sustineri, Curtea Constituţională retine ca asupra neconstitutionalitatii dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală a mai fost sesizată, pronunţând Decizia nr. 484 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, precum şi Decizia nr. 34 din 4 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 2 iulie 1999. Prin ambele decizii Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi în prima şi cu majoritate de voturi, cu opinia separată a patru dintre judecători, în cea de-a doua, a respins excepţia ca fiind inadmisibila, fără a o examina în fond, cu motivarea ca a fost ridicată de apărătorul inculpatului, în lipsa acestuia şi în cauze în care, potrivit dispoziţiilor legale criticate, reprezentarea nu era posibila. Curtea a decis ca, fiind ridicată la cererea unei persoane care nu are calitatea de parte în procesul penal, excepţia este contrară prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, şi deci inadmisibila.Reexaminand argumentele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate de autorii excepţiilor, precum şi considerentele cuprinse în opinia separată la Decizia nr. 34 din 4 martie 1999, Curtea constata ca este necesară o reconsiderare a jurisprudenţei sale anterioare, sub aspectul admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate ridicate la cererea aparatorului inculpatului, în lipsa acestuia, în cauzele în care, potrivit prevederilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, reprezentarea nu este posibila.În acest scop Curtea Constituţională urmează să se pronunţe, mai întâi, asupra admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate şi apoi asupra fondului acesteia.I. Astfel adoptarea, prin deciziile anterioare, a soluţiei de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală s-a întemeiat pe interpretarea literala a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, desprinzandu-se concluzia ca, întrucât inculpatul nu poate fi reprezentat, apărătorul acestuia, chiar legal angajat, nu poate cere, în numele părţii absente, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate. Curtea constata însă ca pentru soluţionarea corecta a acestei probleme este necesar să se recurgă şi la interpretarea teleologica a dispoziţiilor legale criticate ca fiind neconstituţionale, precum şi la interpretarea sistematica a tuturor dispoziţiilor legale aplicabile excepţiei de neconstituţionalitate.Din interpretarea teleologica a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală rezultă ca restrangerea exercitării de către apărător a drepturilor procesuale ale inculpatului se referă numai la cercetarea şi judecarea cauzei în fond, iar nu şi la eventualele incidente sau cereri ce pot fi formulate cu privire la latura procesuala a cauzei penale. Deşi exercitarea de către apărător a drepturilor procesuale ale inculpatului presupune totdeauna prezenta acestuia sau prezenta reprezentantului sau, atunci când inculpatul poate fi reprezentat (art. 174 alin. 1 din Codul de procedură penală), totuşi, în cazul formulării de cereri (de exemplu, de amânări, recuzari, stramutari) sau ridicari de excepţii (de necompetentă, de neîndeplinirea procedurii) care nu prejudeca fondul cauzei, apărătorul poate exercita aceste drepturi ale inculpatului şi în lipsa acestuia. Este evident ca, printre drepturile inculpatului, pe care apărătorul sau le poate exercita şi în lipsa lui, se enumara şi dreptul de a ridica excepţia de neconstituţionalitate, deoarece nici aceasta nu prejudeca fondul cauzei şi deci nu reclama prezenta sau reprezentarea inculpatului. Aceasta interpretare este în concordanta cu prevederile art. 24 din Constituţie, privitoare la dreptul părţilor de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului, iar activitatea acestuia, chiar limitată, în cazurile în care reprezentarea nu este posibila, contribuie la realizarea dreptului la apărare al inculpatului.Aceeaşi concluzie, în sensul admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, se desprinde şi din interpretarea sistematica a dispoziţiilor privitoare la excepţia de neconstituţionalitate. Importanţa deosebită a excepţiei de neconstituţionalitate, ca mijloc de verificare a conformitatii cu Constituţia a dispoziţiilor legale în vigoare şi, totodată, ca modalitate de exercitare a dreptului oricărei persoane de a cere, în faţa unei instanţe judecătoreşti, verificarea acestei conformitati, în vederea asigurării supremaţiei Constituţiei, deci şi a interesului general al societăţii, justifica ratiunea ca ea să fie acceptată şi examinata ca atare, chiar atunci când a fost ridicată la cererea aparatorului inculpatului, în lipsa acestuia. Admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel ridicate corespunde atât interesului general al asigurării supremaţiei Constituţiei şi al apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, cat şi interesului personal al inculpatului de a beneficia de o apărare calificată, în concordanta cu prevederile art. 24 din Constituţie. Totodată admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate la cererea aparatorului inculpatului, în lipsa acestuia, nu contravine nici scopului urmărit prin dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, deoarece excepţia de neconstituţionalitate nu presupune judecarea în prima instanţa a cauzei în absenta inculpatului.Faţa de aceste considerente şi revenind asupra soluţiilor sale de respingere ca fiind inadmisibila a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, atunci când excepţia a fost ridicată la cererea avocatului inculpatului lipsa şi care nu putea fi reprezentat la judecarea cauzei în prima instanţa, Curtea constata ca o astfel de excepţie este admisibilă şi urmează să fie examinata ca atare. De aceea, în cauza de faţa Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi excepţia urmează să fie soluţionată potrivit procedurii obişnuite.II. Examinând, pe fond, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată. Susţinerea autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile legale criticate, limitand posibilitatea reprezentării inculpatului, la judecarea cauzei în prima instanţa ori la rejudecarea ei, la faptele pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau închisorii de cel mult un an, ar constitui o ingradire a dreptului sau la apărare, nu are suport real. Limitarea reprezentării a fost determinata de specificul răspunderii penale, care are caracter personal. Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanei care a săvârşit o infracţiune (art. 9 alin. 1 din Codul de procedură penală), inculpatul fiind obligat sa răspundă personal pentru infracţiunea săvârşită, ceea ce presupune prezenta lui la judecata. În mod excepţional legea permite reprezentarea inculpatului la judecarea, în prima instanţa, a cauzelor privitoare la infracţiuni de mai mica gravitate, precum şi la judecarea cauzei în căile de atac [art. 174 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală]. Chiar şi în aceste cazuri însă instanţa are dreptul, atunci când găseşte necesară prezenta inculpatului, sa dispună aducerea lui (art. 174 alin. 2 din Codul de procedură penală).Obligativitatea prezentei inculpatului la judecata constituie o garanţie pentru realizarea dreptului constituţional la apărare al acestuia, deoarece îi creează posibilitatea de a da explicaţii instanţei şi de a-şi dovedi fie nevinovatia, fie dimensiunea exactă a acesteia, apărare pe care şi-o poate face singur sau asistat de un avocat. Totodată prezenta inculpatului la judecarea cauzei sale este necesară şi pentru corecta soluţionare a acţiunii penale, care este o acţiune publică, interesand societatea în ansamblu.Nu poate fi acceptată nici critica în sensul căreia dispoziţiile legale criticate ar fi contrare prevederilor art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi. Limitarea dreptului inculpatului de a fi reprezentat, în cazurile prevăzute de lege, priveşte pe toţi destinatarii legii, fără discriminări, aflaţi în situaţiile respective.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de avocatul Ion Barbu, apărător al inculpatului Marian Oprisan, în lipsa acestuia, în Dosarul nr. 9.719/1998 al Judecătoriei Focsani.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman──────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește