DECIZIE nr. 16 din 20 ianuarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Ion Predescu – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de Horea Tudor Vuşcan în Dosarul nr. 352/2004 al Judecătoriei Oradea.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează Curtea că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei "în vederea angajării unui avocat pentru susţinerea excepţiei în faţa Curţii Constituţionale".Având cuvântul asupra acestei chestiuni prealabile, reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii de amânare.Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 352/2004, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de Horea Tudor Vuşcan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 98 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi ale art. 23 alin. (8) [devenit alin. (11) în urma republicării Constituţiei]. Se argumentează că prin dispoziţiile legale criticate este încălcată prezumţia de nevinovăţie, întrucât „înainte chiar de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, se poate lua împotriva unei persoane o măsură echivalentă cu interdicţia de a desfăşura o anumită activitate – sancţiune specifică dreptului penal”.Judecătoria Oradea arată că textul de lege criticat stabileşte o sancţiune administrativă şi nu se referă la stabilirea vinovăţiei de natură penală a celui de la care se reţine permisul de conducere, fiind conform cu dispoziţiile Legii fundamentale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece simpla desemnare a unei persoane ca fiind contravenient nu presupune şi stabilirea vinovăţiei sale şi înfrângerea prin aceasta a prezumţiei de nevinovăţie. În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) din Constituţie, arată că acestea nu au incidenţă în cauză.Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că excepţia este neîntemeiată, întrucât textul legal criticat "nu aduce atingere libertăţii individuale, ci instituie o sancţiune nepenală, respectiv reţinerea permisului de conducere, împotriva celui care, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice, a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 178 şi 184 din Codul penal", nefiind astfel încălcate dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 98 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, care au următorul conţinut: „Permisul de conducere se reţine în următoarele cazuri: […] c) când titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 178 şi 184 din Codul penal, dacă acestea au fost comise ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 1 alin. (5) din Constituţie, conform căruia "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", precum şi art. 23 alin. (11) din Constituţie, care prevede că, "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Art. 98 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reglementează una dintre situaţiile în care se aplică sancţiunea contravenţională complementară a reţinerii permisului de conducere, şi anume atunci când titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 178 şi 184 din Codul penal (uciderea din culpă şi, respectiv, vătămarea corporală din culpă), cu condiţia ca acestea să fi fost comise ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice.Această măsură are ca scop, potrivit alin. (1) al art. 88 din lege (text care reglementează sancţiunile contravenţionale complementare), înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii unor fapte interzise de lege de către participanţii la traficul rutier. Potrivit art. 232 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, permisul de conducere nu se reţine în cazul producerii unui accident de circulaţie în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea gravă a integrităţii corporale ori sănătăţii uneia sau mai multor persoane sau distrugerea unuia sau mai multor vehicule, „dacă din primele cercetări rezultă că titularul acestuia nu a încălcat nici o regulă de circulaţie”. Aşadar, reţinerea permisului de conducere nu este de natură penală, ci administrativă, şi nu priveşte, aşa cum s-a arătat şi în punctele de vedere exprimate în cauză, stabilirea vinovăţiei de natură penală a celui căruia i se reţine permisul de conducere. Drept urmare, dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie, invocate ca fiind încălcate, nu pot fi desprinse de contextul lor constituţional. Or, prezumţia de nevinovăţie este reglementată în legătură cu libertatea individuală a persoanei privind reţinerea, arestarea şi soluţionarea procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În jurisprundenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală consacră prezumţia de nevinovăţie, dar exclusiv pentru ipoteza răspunderii penale. Această concluzie rezultă nu numai din termenii reglementării constituţionale, făcându-se referire explicită la „hotărârea judecătorească de condamnare”, dar şi din economia reglementărilor, prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie fiind înscrise în cuprinsul dispoziţiilor cu privire la „libertatea individuală” (Decizia nr. 45/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 21 iunie 1996).De asemenea, Curtea constată că împotriva sancţiunii contravenţionale complementare instituite prin dispoziţiile art. 98 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 contravenientul are deschis accesul la justiţie, prin posibilitatea de a contesta actul prin care s-a dispus această sancţiune în faţa instanţei judecătoreşti, care, învestită cu soluţionarea cauzei, dispune, în conformitate cu dispoziţiile art. 105 alin. (4) din ordonanţă, „asupra legalităţii şi sancţiunile contravenţionale complementare administrative” (redactarea textului). Totodată, potrivit prevederilor art. 106 alin. (1), hotărârea pronunţată, în primă instanţă, este supusă recursului, în procedură de urgenţă.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, în sensul că reţinerea permisului de conducere în condiţiile prevăzute de art. 98 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reprezintă „o măsură echivalentă cu interdicţia de a desfăşura o anumită activitate, specifică dreptului penal”, Curtea constată că aceasta este lipsită de temei, deoarece sancţiunea contravenţională complementară a reţinerii permisului de conducere are un regim juridic diferit faţă de măsura de siguranţă a interzicerii unei profesii din dreptul penal, neputând fi echivalentă cu aceasta.În sfârşit, cu privire la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate contravin art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, care reglementează supremaţia Constituţiei, se constată că aceste dispoziţii nu au incidenţă în cauză.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de Horea Tudor Vuşcan în Dosarul nr. 352/2004 al Judecătoriei Oradea.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2005.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește