DECIZIE nr. 16 din 18 ianuarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată, excepţie ridicată de prefectul judeţului Mures în Dosarul nr. 3.119/2000 al Tribunalului Mures.La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei şi a Consiliului Local Targu Mures, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind necesară menţinerea termenului în care prefectul să poată ataca în faţa instanţelor de contencios administrativ actele administraţiei publice locale pe care le considera ilegale. În caz contrar, s-ar da posibilitatea prefectului sa atace în mod discretionar în justiţie actele administraţiei publice locale, fapt ce ar reprezenta o restrangere a drepturilor cetăţenilor. De asemenea, se arata ca anterior Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate, pe care le-a considerat constituţionale, fapt pentru care se solicita respingerea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 15 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 3.119/2000, Tribunalul Mures a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată, excepţie ridicată de prefectul judeţului Mures.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată, care înlocuiesc prevederile art. 101 din aceeaşi lege, anterioare modificărilor şi completărilor aduse prin Legea nr. 24/1996, contravin art. 122 alin. (4) din Constituţie, prin aceea ca exercitarea acţiunii în contencios administrativ de către prefect îl obliga pe acesta să se supună unei proceduri prealabile şi unui termen de decădere, situaţie ce creează greutăţi în îndeplinirea atribuţiilor conferite prefectului de către Constituţie. Totodată autorul excepţiei invoca şi considerentele Deciziei nr. 137 din 7 decembrie 1994, prin care Curtea Constituţională a declarat ca fiind neconstituţionale prevederile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 69/1991, în redactarea anterioară modificării şi completării prin Legea nr. 24/1996.Tribunalul Mures, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1991, republicată, este neîntemeiată, „având în vedere că nu i se poate recunoaşte prefectului un drept nelimitat în timp pentru a ataca actele ce emana de la autorităţile publice locale, deoarece aceasta ar putea avea consecinţe grave asupra cetăţenilor şi stabilitatii raporturilor juridice în cazul în care s-ar anula, la cererea prefectului, acte ce şi-au produs deja efectele într-o anumită perioada de timp. Pe de altă parte, instituirea unui termen de decădere pentru introducerea acţiunii de către prefect constituie o garanţie a examinării cat mai rapide a actelor emise de autorităţile publice locale şi luarea măsurilor ce se impun în cazul în care acestea sunt ilegale”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, susţine ca stabilirea prin art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1991, republicată, a unor termene pentru introducerea acţiunii de către prefect la instanţa de contencios administrativ nu reprezintă o adaugare la textul art. 122 alin. (4) din Constituţie sau o încălcare a acestuia. De altfel, prin alin. (3) al aceluiaşi articol din Constituţie se prevede că „Atribuţiile prefectului se stabilesc potrivit legii”. De asemenea, „se considera ca stabilirea unui termen de decădere pentru introducerea acţiunii de către prefect la instanţa de contencios administrativ, în scopul desfiinţării actului pe care îl considera ilegal, nu reprezintă o limitare a prerogativelor sale de tutela administrativă, ci, dimpotriva, reprezintă un stimulent şi o garanţie a examinării, cu celeritate, a actelor administrative emise de autorităţile publice locale, în vederea luării măsurilor legale de desfiinţare a acelor acte date cu încălcarea dispoziţiilor legii”. Se mai precizează ca numai prin stabilirea unor termene de decădere pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ de către prefect se asigura stabilitatea raporturilor juridice izvorâte din aceste acte şi, implicit, siguranţa juridică a cetăţenilor care sunt părţi în aceste raporturi juridice. În final, se considera ca excepţia este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996. Curtea constata ca aceste prevederi legale au fost modificate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 22 din 26 mai 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 29 mai 1997. Aceasta ordonanţa a fost declarata neconstitutionala prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998. Întrucât, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, „Deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor”, iar conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Decizia prin care se constata neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare este definitivă şi obligatorie”, Curtea urmează să se pronunţe, prin prezenta decizie, asupra constituţionalităţii prevederilor art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1991, republicată, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 22/1997.Astfel dispoziţiile art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1991, republicată, au următoarea redactare: „(2) Cu 10 zile înaintea introducerii acţiunii, prefectul va solicita autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene, cu motivarea necesară, sa reanalizeze actul socotit ilegal, în vederea modificării sau, după caz, a revocării acestuia.(3) Introducerea acţiunii de către prefect se face în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, potrivit prevederilor art. 53 alin. (1) lit. h). Termenul de 30 de zile este termen de decădere. Acţiunea este scutită de taxa de timbru." … Autorul excepţiei considera ca aceste texte încalcă prevederile art. 122 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora "Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1991, republicată, a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 122 alin. (4) din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 66 din 27 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 30 iunie 1999, respingandu-se excepţia de neconstituţionalitate, s-a statuat ca „instituirea unui termen de decădere pentru introducerea acţiunii de către prefect la instanţa de contencios administrativ nu înseamnă o adaugare la textul art. 122 alin. (4) din Constituţie sau o încălcare a acestuia”. De altfel, prin alin. (3) al aceluiaşi articol din Constituţie se prevede că „Atribuţiile prefectului se stabilesc potrivit legii”. Prin aceeaşi decizie Curtea a constatat ca „stabilirea acestui termen de decădere nu constituie o limitare a prerogativelor sale de tutela administrativă, ci, dimpotriva, reprezintă un stimulent şi o garanţie a examinării cu celeritate a actelor administrative emise de autorităţile publice locale, în vederea luării măsurilor legale de desfiinţare a celor date cu încălcarea dispoziţiilor legii. Totodată este neîndoielnic ca numai prin stabilirea unor termene de decădere pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ de către prefect se asigura stabilitatea raporturilor juridice izvorâte din aceste acte şi, implicit, siguranţa juridică a cetăţenilor care sunt părţi în aceste raporturi juridice”.Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, iar considerentele din Decizia nr. 66/1999 îşi păstrează valabilitatea şi în acest caz, prezenta excepţie de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă.În ceea ce priveşte referirile autorului excepţiei la considerentele Deciziei nr. 137 din 7 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 2 februarie 1995, Curtea constata ca acestea nu pot fi reţinute, neavând relevanta în soluţionarea excepţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată, excepţie ridicată de prefectul judeţului Mures în Dosarul nr. 3.119/2000 al Tribunalului Mures.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește