DECIZIE nr. 16 din 10 ianuarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Nelu Prisecaru în Dosarul nr. 2.124/2004 al Judecătoriei Braşov.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.124/2004, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Nelu Prisecaru în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă principiul egalităţii în faţa legii, precum şi normele constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, întrucât limitează folosinţa creditului devenit proprietatea societăţii comerciale care l-a contractat. Se susţine totodată că art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 încalcă libertatea economică, prin aceea că obligă administratorul societăţii să utilizeze creditul „conform unui scop care, la un moment dat, poate previziona un faliment”. În sfârşit, este criticată redactarea prevederilor legale care fac obiectul excepţiei, arătându-se că acestea nu sunt clare, explicite.Judecătoria Braşov apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care prevede: „Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:[…] c) utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate."Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi legale sunt contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, privind egalitatea în drepturi, în art. 44 alin. (2), privind ocrotirea şi garantarea proprietăţii private, indiferent de titular, şi în art. 45, privind libertatea economică. Se invocă totodată încălcarea art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind egalitatea în faţa legii.Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare, aşa încât, contrar susţinerilor autorului excepţiei, este în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale şi cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care consacră egalitatea în drepturi.Referitor la pretinsa încălcare, prin textul de lege criticat, a dreptului de proprietate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în raport de critici similare, reţinând, în Decizia nr. 384 din 7 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 19 august 2005, că limitarea dreptului de folosire a creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate nu contravine art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Curtea s-a pronunţat de asemenea şi asupra constituţionalităţii art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în raport cu prevederile art. 45 din Legea fundamentală. Astfel, în Decizia nr. 489 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005, Curtea a reţinut că, prin incriminarea faptei de utilizare a creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, nu este îngrădită libertatea economică, deoarece art. 45 din Legea fundamentală garantează exercitarea liberei iniţiative şi accesul persoanei la o activitate economică „în condiţiile legii”, iar textul de lege criticat nu face decât să sancţioneze nerespectarea unor astfel de condiţii legale.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, atât soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.Cât priveşte criticile privind lipsa de claritate a prevederilor legale ce fac obiectul excepţiei, acestea nu intră în competenţa Curţii, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. Prin urmare, Curtea nu se poate pronunţa cu privire la o eventuală redactare defectuoasă a textului legal criticat şi nici de a face propuneri de lege ferenda.Pentru cele arătate mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Nelu Prisecaru în Dosarul nr. 2.124/2004 al Judecătoriei Braşov.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește