DECIZIE nr. 159 din 30 mai 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată şi modificată prin Legea nr. 506/2001



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorConstantin Doldur – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată şi modificată prin Legea nr. 506/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Arkass Impex” – S.R.L. din Reghin în Dosarul nr. 1.388/2001 al Curţii de Apel Targu Mures – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde Ministerul Finanţelor Publice prin consilier juridic Nicoleta Negut, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondata, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin, asa cum susţine autorul excepţiei, textului constituţional invocat şi nici dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 prevede doua grade jurisdicţionale de soluţionare a contestaţiilor, necontravenindu-se prin aceasta, în nici un fel, dispoziţiilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 7 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.388/2001, Curtea de Apel Targu Mures Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 506/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Arkass Impex” – S.R.L. din Reghin într-o cauza având ca obiect judecarea acţiunii de anulare a Deciziei nr. 1.817/2001 emise de Ministerul Finanţelor Publice.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale menţionate sunt contrare dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţia României, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece "nu asigura un termen rezonabil pentru judecarea cauzelor şi, ca atare, pot avea consecinţe irevocabile pentru existenta unei societăţi comerciale", permitand continuarea executării silite a obligaţiilor de plată pe durata soluţionării căilor de atac împotriva actelor administrative prin care au fost stabilite aceste obligaţii de plată. Astfel, "nu este exclus ca în momentul reluării procedurii administrativ-jurisdicţionale, executarea creanţei să fie împlinită anterior, ceea ce face ca acţiunea în contencios administrativ sa nu aibă decât o finalitate morala, ştiut fiind faptul ca sumele de bani nu se mai întorc societăţii, eventual vor fi compensate cu obligaţii viitoare, rulajul lor nu va mai produce profit sau, în cel mai rau caz, declanseaza falimentul".Curtea de Apel Targu Mures – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, "deoarece a suspenda soluţionarea contestaţiei atunci când exista indiciile săvârşirii unei infracţiuni poate duce la depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a unei cauze. În acest sens sunt relevante şi dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, care arata ca suspendarea judecaţii se poate face atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune, şi nu atunci când ar exista anumite indicii de săvârşire a unei infracţiuni, care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, cu următoarea motivare:"- articolul menţionat, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, nu impune termene de soluţionare, ci face referire la termene rezonabile, înţelegand prin aceasta ca se reclama o soluţionare grabnica a cauzei;– reclamanta aduce obiecţii art. 10 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, fără a se referi şi la art. (1^1) introdus prin Legea nr. 506/2001, de aprobare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, potrivit căruia „Decizia de suspendare poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competenţa. Judecata se face în regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public. Soluţia instanţei este definitivă şi irevocabilă”.În acest fel, de la caz la caz, în funcţie de indiciile săvârşirii unei infracţiuni şi la cererea indreptatita, instanţa, luând în considerare şi prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, poate dispune, în regim de urgenta, prin hotărâre irevocabilă, revocarea măsurii suspendării, aspect ce este în concordanta cu cerinţa soluţionării într-un termen rezonabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13 din 26 iunie 2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506 din 4 octombrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001.Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:– Art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001: „(1) Organul de soluţionare a contestaţiei prevăzut la art. 5 poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când exista indiciile săvârşirii unei infracţiuni a carei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie data în procedura administrativă reglementată de prezenta ordonanţă de urgenţă.(2) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condiţiile legii". … Legea nr. 506 din 4 octombrie 2001, prin care Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 a fost aprobată cu modificări şi completări, a introdus la art. 10 al ordonanţei, după alin. (1), alin. (1^1) având următorul cuprins: „Decizia de suspendare poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competenţa. Judecata se face în regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public. Soluţia instanţei este definitivă şi irevocabilă”.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost invocată încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţie, al căror conţinut este următorul:– Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."; … – Art. 20 alin. (2): "Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."Se arata, totodată, ca prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 a instituit o procedură administrativ-jurisdicţională de soluţionare a contestaţiilor depuse de plătitori, cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice. Potrivit art. 10 alin. (1) din ordonanţa, organul de soluţionare poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când exista indiciile săvârşirii unei infracţiuni a carei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie data în procedura administrativă reglementată de prezenta ordonanţă de urgenţă.Aceste prevederi legale au fost completate prin Legea nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, în sensul că la art. 10, după alineatul (1), s-a introdus alineatul (1^1) care permite accesul la justiţie al persoanelor nemultumite de decizia de suspendare. În felul acesta au fost aduse la îndeplinire exigenţele prevăzute la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, inclusiv soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.Pe de altă parte, Curtea constata ca prevederile legale criticate sunt constituţionale în condiţiile în care obligaţia de plată a impozitelor şi taxelor prevăzute de lege constituie o îndatorire fundamentală, stabilită prin art. 53 alin. (1) din Constituţie, astfel ca executarea acestei obligaţii în intervalul în care se soluţionează contestaţia introdusă de plătitor nu poate fi caracterizată ca o încălcare a drepturilor acestuia.Cu privire la dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 90 din 19 martie 2002, respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii. Aceasta soluţie, precum şi considerentele pe care se întemeiază sunt valabile şi cu privire la excepţia ridicată în cauza de faţa, neexistand elemente noi care să determine o schimbare a jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată şi modificată prin Legea nr. 506/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Arkass Impex” – S.R.L. din Reghin în Dosarul nr. 1.388/2001 al Curţii de Apel Targu-Mures – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 mai 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește