DECIZIE nr. 159 din 27 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cater Lemn” S.R.L. din Şicula în Dosarul nr. 3.137/246/2006 al Judecătoriei Ineu.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.137/246/2006, Judecătoria Ineu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cater Lemn” – S.R.L. din Şicula, judeţul Arad, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este în contradicţie cu art. 44 alin. (1) din Constituţie privind garantarea dreptului de proprietate, precum şi cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind protecţia proprietăţii, deoarece termenul de 10 zile între anunţul privind licitaţia şi ţinerea licitaţiei este insuficient pentru proprietar în vederea luării măsurilor necesare pentru apărarea proprietăţii sale.Judecătoria Ineu apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 158 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 sunt constituţionale, întrucât „legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea conferită de Constituţie, în aşa fel încât acestea să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind unele limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, care are următorul cuprins: „Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie organul de executare este obligat să efectueze publicitatea vânzării cu cel puţin 10 zile înainte de data fixată pentru desfăşurarea licitaţiei.”În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile de lege menţionate încalcă art. 44 alin. (1) din Constituţie privind garantarea dreptului de proprietate, precum şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind protecţia proprietăţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că termenul de 10 zile prevăzut în art. 158 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 constituie un termen procedural minim pe care organul de executare este obligat a-l respecta în cadrul procedurii de valorificare, pe calea executării silite, a creanţelor fiscale.Vânzarea bunurilor la licitaţie, cum este cazul în speţă, nu încalcă dreptul de proprietate al autoarei excepţiei, garantat atât de art. 44 alin. (1) din Constituţie, precum şi de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ea reprezentând o modalitate legală de recuperare a creanţelor fiscale.Autoarea excepţiei critică stabilirea termenului de 10 zile calendaristice, pe motiv că este insuficient şi nu asigură un interval de timp rezonabil pentru ca proprietarul să poată lua măsuri efective pentru prezervarea proprietăţii sale, comparativ cu alte termene prevăzute de Codul de procedură civilă în materie de executare silită sau chiar din Codul de procedură fiscală referitor la executarea silită a creanţelor fiscale. Sub acest aspect, se constată că termenele joacă un rol particular în cadrul procedurii judiciare corespunzător unor interese diverse. Astfel, în materia executării silite a creanţelor fiscale reglementate de Codul de procedură fiscală, instituirea unor termene procedurale este justificată fie prin aceea că impun respectarea anumitor obligaţii, cum este cel prevăzut la art. 158 alin. (1), fie pentru a îndreptăţi părţile să îşi exercite anumite drepturi, cum este termenul prevăzut la art. 170, termene menite să disciplineze activitatea procesuală. Pe de altă parte, termenele procedurale trebuie să ţină seama şi de interesele părţilor litigante, legiuitorul instituind termenul de cel puţin 10 zile prevăzut la art. 158 alin. (1) din Codul de procedură fiscală tocmai pentru a-l proteja pe debitor, rezultând din prevederile alin. (2) al art. 158 că anunţul privind vânzarea la licitaţie se afişează şi la sediul ori domiciliul debitorului, precum şi la locul vânzării.De altfel, Codul de procedură fiscală reglementează suficiente garanţii procesuale pentru ca debitorul să-şi apere interesele, implicit proprietatea, prin posibilitatea suspendării, întreruperii sau încetării executării silite, în conformitate cu dispoziţiile art. 144, sau a contestării măsurii pe calea contestaţiei la executare.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cater Lemn” – S.R.L. din Şicula în Dosarul nr. 3.137/246/2006 al Judecătoriei Ineu.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește