DECIZIE nr. 159 din 10 noiembrie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 lit. a) din Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 lit. a) din Legea nr.47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale în domeniul asigurărilor, ridicată în Dosarul nr. 695/1997 al Tribunalului Constanta – Secţia comercială de Societatea Comercială "Port Dredging" – S.A. din Constanta în contradictoriu cu Societatea Comercială "Omniasig" – S.A. din Constanta şi cu Societatea Comercială "Nasi Shipping Trading" – S.R.L. din Constanta.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 27 octombrie 1998, în prezenta reprezentantului Societăţii Comerciale "Omniasig" – S.A. din Constanta şi în lipsa celorlalte părţi, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 10 noiembrie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 20 februarie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 695/1997, Tribunalul Constanta – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 lit. a) din Legea nr. 47/1991, ridicată de Societatea Comercială „Port Dredging” – S.A. din Constanta. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, care reglementează ocrotirea egala, prin lege, a proprietăţii private, indiferent de titular, precum şi art. 53 alin. (2) din legea fundamentală, conform căruia sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale. Totodată autorul excepţiei considera ca art. 29 lit. a) din Legea nr. 47/1991 ar fi fost constituţional, dacă prevedea fie ca scutirea de taxa de timbru se aplică atât asiguratului, cat şi asiguratorului, fie ca aceasta scutire nu se aplică nici unuia dintre aceştia. Curtea Constituţională este, în aceste condiţii, solicitată ca, admiţând excepţia de neconstituţionalitate, sa-l oblige şi pe asigurat să-şi timbreze acţiunea sau sa statueze ca ambele părţi sunt scutite de taxa de timbru în ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor aferente contractului de asigurare.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, dat fiind, în principal, faptul ca "scutirile de impozite şi taxe operează asupra unor sume care despagubesc pierderea sau deteriorarea obiectului asigurării", în timp ce plăţile de impozite şi taxe ce se plătesc de societatea asigurătoare privesc profiturile acesteia ori, după caz, acţiunile pe care le susţine în faţa justiţiei. Guvernul arata, de asemenea, ca, deşi unele prevederi legale care cuprindeau scutiri de taxe au fost recent abrogate, printre acestea nu se afla şi cele cuprinse în art. 29 din Legea nr. 47/1991.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Art. 29 lit. a) din Legea nr. 47/1991, care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, prevede că sunt scutite de impozite, taxe de timbru şi orice alte taxe despăgubirile, sumele asigurate şi orice alte drepturi ce se acordă din asigurările de orice fel.Cat priveşte aspectele de fond, puse în discuţie prin formularea excepţiei, se constată că reglementarea continuta în art. 29 lit. a) din Legea nr. 47/1991 nu contravine nici uneia dintre dispoziţiile constituţionale invocate.Într-adevăr, pe de o parte, exceptarea, prin lege, de la plata unor impozite şi taxe a unor categorii de persoane fizice ori juridice sau a anumitor activităţi sau bunuri nu poate să fie considerată, prin ea însăşi, ca neconstitutionala. Dimpotriva, exceptarea de la impozite şi taxe ori stabilirea unor reduceri în aceasta materie reprezintă o practica legislativă curenta care corespunde fie necesităţii de ocrotire a unor subiecte de drept, fie unor ratiuni economice. De altfel nici autoarea excepţiei nu afirma ca scutirea de taxa de timbru prevăzută de textul atacat ar fi neconstitutionala, ci cere extinderea acestei exceptari şi la acţiunile în justiţie introduse de societăţile de asigurări.În cauza, nu poate fi vorba despre violarea, prin textul atacat, a egalităţii între titularii dreptului de proprietate privată, în sensul ocrotirii preferenţiale a unora dintre ei. În practica sa constanta, Curtea Constituţională a stabilit ca principiul egalităţii nu se opune ca o lege sa stabilească reguli diferite în raport cu persoane aflate în situaţii deosebite, deoarece acest principiu nu înseamnă uniformitate. În acest sens este Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993. Pe de altă parte, astfel cum a decis Curtea prin Decizia nr. 140 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 4 decembrie 1996, tratamentul juridic diferit pentru situaţii diferite este admisibil şi justificat tocmai de cerinţa ca egalitatea în faţa legii sa nu atragă privilegii sau discriminări.Or, este evident ca, în timp ce asiguratul reclama, de regula, despăgubiri pentru pierderea ori deteriorarea unui bun asigurat, societatea de asigurări urmăreşte, ca orice alta societate comercială, realizarea unui profit, pentru care are de plătit taxele şi impozitele prevăzute de lege. Nu este vorba asadar despre un tratament diferit în considerarea titularilor dreptului de proprietate, în ceea ce priveşte ocrotirea acestui drept, ci despre luarea în considerare, la stabilirea taxei de timbru, a anumitor particularităţi ale situaţiei unor persoane fizice sau juridice. Asemenea reglementări, având aparenta consacrării unor privilegii, sunt relativ numeroase în legislaţie. Este, de pilda, cazul scutirii de taxe a acţiunilor introduse în temeiul raporturilor de muncă de către salariaţi ori cel al acţiunilor judecătoreşti ce valorifica drepturi de creanta corelative unor obligaţii de întreţinere. Iar reglementarea în chip diferenţiat a unor asemenea obligaţii corespunde, neîndoielnic, şi prevederilor constituţionale privind justa aşezare a sarcinilor fiscale.Un alt motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 lit. a) din Legea nr. 47/1991 urmează a fi respinsă se referă la lipsa de competenţa a Curţii Constituţionale de a se substitui legiuitorului cu prilejul rezolvarii unor excepţii de neconstituţionalitate al căror obiect priveşte lacune legislative ori în cazul unor reglementări legale despre care se pretinde ca ar fi incomplete ori nesatisfăcător redactate.Este cazul excepţiei de faţa, pentru a carei soluţionare ar trebui – astfel cum solicita autorul ei – să se pronunţe fie o decizie de obligare a unei părţi la plata taxei de timbru, fie o decizie prin care cealaltă parte ar fi, la rândul ei, scutită de plată acelei taxe, ceea ce ar presupune o intervenţie nemijlocită din partea Curţii în activitatea de legiferare.Sub acest aspect însă jurisprudenta Curţii Constituţionale este constanta, statornicind limite ale competentei acesteia, cum ar fi: Curtea nu poate da o alta formulare textelor de lege pe care le-ar considera nesatisfăcător redactate (Decizia nr. 1 din 30 iunie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992), ea nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o norma juridică, spre a îndeplini rolul de "legislator pozitiv" (Decizia nr. 27 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996) şi nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite (Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995). Asadar, chiar dacă obiecţia de neconstituţionalitate ar fi, prin ea însăşi, intemeiata – ceea ce nu este, desigur, cazul -, soluţionarea ei printr-o modificare legislativă ar depăşi competenţa Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 lit. a) din Legea nr. 47/1991, ridicată de Societatea Comercială „Port Dredging” – S.A. din Constanta în Dosarul nr. 695/1997 al Tribunalului Constanta – Secţia comercială.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 noiembrie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește