DECIZIE nr. 158 din 22 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, excepţie ridicată de Societatea Comercială „ATTO SOFT” – S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 4.161/2003 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde reprezentantul autorului excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată, considerând că textul criticat încalcă dispoziţiile art. 44 şi 57 din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Se arată că obligaţia agenţilor economici care colectează deşeuri industriale reciclabile de a elibera deţinătorilor adeverinţe de primire şi plată, reglementată de dispoziţiile legale criticate, nu aduce atingere prezumţiei caracterului licit al dobândirii averii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 octombrie 2003, primită la Curtea Constituţională la 27 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 4.161/2003, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „ATTO SOFT” – S.R.L. din Târgovişte într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat de autorul excepţiei împotriva sentinţei prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 [devenit, după revizuirea Constituţiei, art. 44], art. 54 [devenit art. 57] şi art. 123 [devenit art. 124]. În acest sens se arată că, potrivit art. 41 alin. (1) şi (7) din Constituţie [devenit art. 44 alin. (1) şi (8)], "proprietatea poate aparţine oricărui subiect de drept, titularul unui patrimoniu", iar bunurile societăţii în care îşi desfăşoară activitatea autorul excepţiei au fost dobândite licit. Faptul că dispoziţiile criticate "obligă la descrierea bunurilor achiziţionate şi descrierea incompletă, ambiguă, a bunurilor achiziţionate este considerată o dobândire ilicită, fiind sancţionată de legiuitor, contravine dispoziţiilor din Constituţie". Se mai arată că, "atât timp cât nu s-a făcut dovada împrejurării ilicite de achiziţionare, aspectele de descriere a bunului nu sunt suficiente. Numai dacă s-a făcut această dovadă, se analizează şi celelalte aspecte. Per a contrario, nedescrierea suficientă a bunului, cu toate consecinţele ce decurg din această activitate, şi implicit lăsarea proprietarului fără bun şi imposibilitatea exercitării acestor prerogative încalcă principiul constituţional al proprietăţii".Referitor la invocarea încălcării art. 57 din Constituţie, autorul excepţiei apreciază că "dispoziţia legală aduce atingere acestui principiu al bunei-credinţe, înfrângând posibilitatea [proprietarului] de a se bucura de un bun achiziţionat, fiind prezumat că achiziţionarea acestuia nu este licită, din moment ce, fără posibilitatea de a dovedi buna-credinţă, este sancţionat de legiuitor".Autorul excepţiei susţine, referitor la încălcarea art. 124 din Constituţie, că judecătorii se supun legii şi, de aceea, problema care se pune în aplicarea dreptului "o constituie departajarea normelor legale de cele emise contra legii. Totodată, judecătorul care caută norma aplicabilă unei anumite speţe trebuie, interpretând dreptul, să constate dacă norma respectivă se află în raporturi de compatibilitate cu sistemul legislativ în acel domeniu".Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia este neîntemeiată, întrucât, prin dispoziţiile criticate "sunt reglementate limitele exercitării dreptului de proprietate asupra acestor bunuri [deşeurilor reciclabile], [şi] aceste dispoziţii nu pot fi contrare Constituţiei".Referitor la prevederile constituţionale ale art. 57 şi 124, invocate în susţinerea excepţiei, instanţa apreciază că acestea nu au legătură cu cauza.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul arată că prevederile art. 44 alin. (1) şi (8), precum şi cele ale art. 57 din Constituţie nu au legătură cu dispoziţiile legale criticate.Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată prin invocarea încălcării dispoziţiilor art. 124 din Constituţie, Guvernul consideră că, întrucât prin textele criticate "nu sunt reglementate activităţi care ţin de înfăptuirea justiţiei, normele constituţionale nu au legătură cu normele legale cu privire la care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate".Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale.În motivarea acestui punct de vedere se arată că "textul legal criticat, stabilind obligaţia agenţilor economici care colectează deşeuri industriale reciclabile, de a elibera deţinătorilor adeverinţe de primire şi plată, care vor conţine şi elemente privind definirea naturii deşeului, nu încalcă în nici un mod dreptul de proprietate privată. De asemenea, această obligaţie a agenţilor economici nu echivalează cu o confiscare a averii dobândite ilicit".Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001, „faţă de art. 54 [devenit art. 57] şi art. 124 din Constituţie”, Avocatul Poporului apreciază că textele constituţionale invocate nu au relevanţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Ordonanţa de urgenţă a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 465/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001.În realitate, din întreaga motivare a excepţiei rezultă, în mod indubitabil, că autorul excepţiei critică pentru neconstituţionalitate numai dispoziţiile alin. (5) al art. 7 din ordonanţă, dispoziţii al căror cuprins este următorul:"(5) Agenţii economici care colectează deşeuri industriale reciclabile de la persoane fizice sunt obligaţi să elibereze deţinătorilor adeverinţa de primire şi plată, care va conţine în mod obligatoriu următoarele elemente:a) denumirea agentului economic colector; … b) datele de identificare a deţinătorului: … – numele şi prenumele;– actul de identitate, seria şi numărul, codul numeric personal;– domiciliul;c) deşeul reciclabil predat şi definirea naturii acestuia; … d) cantitatea, preţul, valoarea; … e) provenienţa deşeului, declarată de deţinător pe propria răspundere; … f) semnătura agentului colector şi a persoanei fizice deţinătoare." … Din analiza memoriului depus la instanţa de judecată, în susţinerea excepţiei, rezultă că textele constituţionale considerate a fi fost încălcate prin dispoziţiile de mai sus sunt cele ale art. 44 alin. (1) şi (8), art. 57 şi ale art. 124 alin. (1), al căror cuprins este următorul:– Art. 44 alin. (1) şi (8): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. […](8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă."; … – Art. 57: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.";– Art. 124 alin. (1): "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii."Autorul excepţiei susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate, care stabilesc, în sarcina agenţilor economici prestatori ai serviciilor de colectare a deşeurilor industriale reciclabile de la persoane fizice, obligaţia de eliberare a adeverinţei de primire şi plată cu conţinutul stabilit de alin. (5) al art. 7 din ordonanţa de urgenţă, sunt neconstituţionale, întrucât încalcă prezumţia dobândirii licite a bunurilor şi principiul constituţional al protecţiei proprietăţii.Analizând dispoziţiile legale criticate, Curtea reţine că acestea reglementează obligaţia agenţilor economici care colectează deşeuri industriale reciclabile de la persoane fizice de a elibera adeverinţe de primire şi plată deţinătorilor, document al cărui conţinut este riguros stabilit de art. 7 alin. (5) din ordonanţă.Din întreaga economie a actului normativ care cuprinde textul criticat rezultă că, în interesul general al unei circulaţii controlate a deşeurilor industriale reciclabile, atât pentru evitarea poluării mediului, cât şi pentru prevenirea săvârşirii infracţiunilor de sustragere care au ca obiect deşeuri industriale, legiuitorul a introdus unele restricţii privind circulaţia acestei categorii de bunuri, între care şi obligaţia prevăzută de dispoziţiile criticate.Or, acest text de lege, prin el însuşi, nu încalcă nici principiul protecţiei dreptului de proprietate privată, prevăzut de art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, nici prezumţia dobândirii licite a averii, prevăzută de art. 44 alin. (8) din aceasta, ci instituie obligaţia întocmirii de către agentul economic a unui document pentru deţinătorul deşeurilor, persoană fizică, document de natură să permită instituţiilor statului să controleze provenienţa şi circulaţia deşeurilor industriale reciclabile. Reglementând o astfel de obligaţie, textul respectiv nu operează însă nici un transfer de proprietate şi nici nu prevede vreo sancţiune.Susţinerea că alte acte normative reglementează contravenţii în legătură cu nerespectarea obligaţiei prevăzute de textul criticat, precum şi sancţiuni, inclusiv confiscarea bunurilor, nu este relevantă. Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a stabilit, de principiu, că măsura confiscării unor sume de bani sau a altor bunuri destinate, folosite sau rezultate din săvârşirea unei contravenţii, prevăzută de art. 44 alin. (8) din Constituţie, nu contravine principiului protecţiei proprietăţii private şi nu încalcă prezumţia dobândirii licite a bunurilor, ci este consecinţa săvârşirii unor fapte de încălcare a legii. De altfel, textele în cauză – art. 9 lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare şi art. 36 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991 -, invocate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu formează obiect al excepţiei de neconstituţionalitate formulate în dosarul de faţă.Prevederile constituţionale ale art. 57 şi ale art. 124 alin. (1) invocate, de asemenea, ca fiind încălcate, nu sunt incidente în cauză, întrucât se referă la obligaţia cetăţenilor de a-şi exercită cu bună-credinţă drepturile şi libertăţile, respectiv, la principiul înfăptuirii justiţiei în numele legii.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, excepţie ridicată de Societatea Comercială „ATTO SOFT” S.R.L. Târgovişte în Dosarul nr. 4.161/2003 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta_______________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește