DECIZIE nr. 158 din 21 septembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, excepţie ridicată de Marin Calinescu în Dosarul nr. 13.189/1999 al Judecătoriei Pitesti.La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei, precum şi a celorlalte părţi (Ion Ionescu şi Ocolul Silvic Poiana Lacului, judeţul Arges), faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondata, considerând ca dispoziţiile art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 141/1999 şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 24 ianuarie 2000, nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (1) şi (2) şi în art. 135 alin. (1), (2) şi (3). Potrivit prevederilor alin. (1) şi (6) ale art. 41 din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului. Or, prin ordonanţa criticata, pădurile, indiferent de forma de proprietate, sunt calificate drept avutie de interes naţional, de care beneficiază întreaga societate. Totodată, în temeiul art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituţie, statul este obligat să asigure refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic, Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, republicată, având ca scop tocmai îndeplinirea acestor obligaţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 13 aprilie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 13.189/1999, Judecătoria Pitesti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier, republicată, excepţie ridicată de Marin Calinescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile menţionate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (1) şi (2), precum şi în art. 135 alin. (1), (2) şi (3), deoarece prin sancţionarea penală a proprietarului pădurii pentru taierea arborilor situaţi pe propria suprafaţa de teren se încalcă dreptul de dispoziţie, ca atribut al dreptului de proprietate privată, garantat, prin aceste texte, de Constituţie. De vreme ce proprietarul are drept de dispoziţie, nu se poate concepe ca săvârşeşte o faptă ilicită atunci când taie arbori de pe proprietatea sa. Totodată se considera ca este încălcat şi principiul ocrotirii în mod egal a proprietăţii, cuprins în alin. (2) al art. 41 din Constituţie, deoarece o instituţie a statului care dispune taierea arborilor nemarcati nu este trasa la răspundere penală, în timp ce o persoană fizica aflată în aceeaşi situaţie răspunde penal.Judecătoria Pitesti, exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază ca aceasta este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, ci, dimpotriva, sunt în deplina concordanta cu acestea. Astfel, Constituţia prevede în art. 41 alin. (1) ca "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Codul civil, definind proprietatea, prevede în art. 480 ca "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege", dispoziţie legală care este în conformitate cu Constituţia. Totodată instanţa de judecată arata ca exercitarea dreptului de proprietate de către proprietarii terenurilor cu vegetaţie forestieră, care constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional, trebuie să se facă potrivit dispoziţiilor art. 43 din Codul silvic, care prevăd ca arborii destinaţi să fie taiati se vor marca, în prealabil, de către personalul silvic, în conformitate cu normele tehnice. Aceste măsuri au ca scop prevenirea taierilor masive şi a despaduririi terenurilor, care ar avea grave consecinţe asupra mediului înconjurător, asupra climei şi, prin urmare, asupra sănătăţii întregii populaţii, pădurile reprezentând un factor de conservare a echilibrului ecologic. Instanţa considera ca aceasta a fost ratiunea pentru care legiuitorul a incriminat prin art. 32^2, introdus în Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 prin Legea nr. 141/1999 pentru aprobarea acesteia, fapta proprietarului de a tăia fără drept arborii, iar prin art. 32^3, distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unor suprafeţe de păduri de către proprietari ori incendierea acestora. Se mai arata ca prin dispoziţiile legale criticate este sancţionată penal exercitarea abuzivă a dreptului de proprietate, în afară limitelor determinate de lege. În final, instanţa considera ca textul de lege criticat este în concordanta cu prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, întrucât şi în situaţia în care proprietar al terenului cu vegetaţie forestieră este statul, legiuitorul incrimineaza fapta de a tăia fără drept arborii, subiect activ al infracţiunii fiind persoana care taie sau dispune în mod abuziv taierea, iar nu statul, având în vedere ca actele materiale de tăiere sau de scoatere din rădăcini a arborilor nu sunt efectuate de stat ca entitate juridică.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, precizează ca art. 32^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, a devenit art. 31 ca urmare a republicarii acestei ordonanţe (astfel cum a fost aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 141/1999) în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 24 ianuarie 2000. Referindu-se la acest text şi la critica de neconstituţionalitate, preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia este nefondata, deoarece nu sunt incalcate prevederile constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (1) şi (2) şi în art. 135 alin. (1), (2) şi (3). Se arata ca dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie trebuie aplicate în întregime şi în special fraza a doua, potrivit căreia „Conţinutul şi limitele acestor drepturi (deci şi ale dreptului de proprietate) sunt stabilite de lege”. De asemenea, trebuie avute în vedere şi prevederile art. 41 alin. (6) din Legea fundamentală, potrivit cărora „Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului”. Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 a urmărit tocmai stabilirea unor astfel de obligaţii, având în vedere ca în art. 1 se prevede că pădurile, indiferent de proprietate, sunt calificate drept avutie de interes naţional, de care beneficiază întreaga societate. Prin aceasta este îndeplinită şi prevederea constituţională cuprinsă în art. 134 alin. (2) lit. e), care instituie obligaţia statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic. Fondul forestier devine astfel o chestiune de interes public, care, fără a afecta esenta dreptului de proprietate privată asupra pădurilor, determina adecvarea conduitei proprietarilor la anumite exigente subsumate acestui obiectiv. În finalul punctului de vedere se arata ca textul de lege criticat nu afectează nici prevederile art. 135 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, deoarece acestea, consacrand tocmai ideea ocrotirii proprietăţii şi a tipurilor de proprietate de către stat, nu se afla în contradictie cu norma penală prin care este sancţionată o conduita ilicită a proprietarului pădurii.Preşedintele Senatului şi Guvernul României nu au trimis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Autorul excepţiei contesta constituţionalitatea dispoziţiilor art. 32^2, text introdus în conţinutul Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional prin Legea nr. 141/1999 pentru aprobarea acestei ordonanţe. În baza art. IV din Legea nr. 141/1999, Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, modificată şi completată, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 24 ianuarie 2000, dându-se textelor o noua numerotare, în care art. 32^2 a devenit art. 31. În consecinţa, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu îl mai poate constitui art. 32^2, ci art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, republicată. Acest text are următoarea redactare: „(1) Taierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, din păduri, indiferent de forma de proprietate, de arbori şi lastari, de către proprietari, deţinători sau de oricare altă persoană, dacă volumul masei lemnoase astfel extrase este de peste 5 mc sau dacă volumul acesteia este sub aceasta limita, iar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.(2) Dacă fapta a avut ca urmare extragerea unui volum de peste 20 mc, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani. … (3) Când fapta a avut ca urmare extragerea unui volum de peste 50 mc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. … (4) Maximul pedepselor prevăzute la alin. (1)-(3) se majorează cu 3 ani în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări: … a) de doua sau mai multe persoane împreună; … b) de o persoană având asupra sa o arma sau substanţe chimice periculoase; … c) în timpul nopţii; … d) în arii forestiere protejate. … (5) Tentativa se pedepseşte." … Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate sunt:– Art. 41 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor." … – Art. 135 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Statul ocroteşte proprietatea.(2) Proprietatea este publică sau privată. … (3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale." … În opinia autorului excepţiei sancţionarea penală a proprietarului pentru taierea arborilor de pe proprietatea sa reprezintă o încălcare a dreptului sau de dispoziţie, care este garantat de Constituţie. Totodată se considera ca dispoziţiile legale criticate se aplică în mod discriminatoriu, numai persoanelor fizice, iar nu şi în cazul în care proprietarul terenului cu vegetaţie forestieră este statul şi taierea ilegala se dispune de către o autoritate a statului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, republicată, Curtea constata că nu pot fi reţinute sub nici un aspect criticile formulate, pentru următoarele considerente:Potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie: "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege." Definind proprietatea, Codul civil prevede în art. 480 ca aceasta este "dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege". Totodată, în temeiul art. 41 alin. (6) din Constituţie "Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului".Referitor la dreptul de proprietate asupra pădurilor, la conţinutul şi limitele acestui drept, Codul silvic (Legea nr. 26/1996) prevede în art. 1 ca pădurile şi terenurile destinate impaduririi „[…] constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional”, iar în art. 4 alin. 2 se precizează ca „Dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie fondul forestier naţional se exercită în conformitate cu dispoziţiile prezentului Cod silvic”. În art. 4 alin. 1 din acelaşi cod se arata ca „Fondul forestier naţional este, după caz, proprietate publică sau privată şi constituie bun de interes naţional”. Cu privire la fondul forestier proprietate privată, art. 64 alin. 2 din Codul silvic prevede că „Proprietarii de păduri şi de alte terenuri din fondul forestier proprietate privată au obligaţia să le gospodareasca în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind protecţia mediului”, iar în art. 66 alin. 1 se prevede că „Modul de gospodărire a fondului forestier proprietate privată este stabilit prin amenajamente silvice. Acestea se întocmesc pe trupuri de padure şi pe ansamblul localităţii, fără a afecta dreptul de proprietate. Nerespectarea prevederilor acestora constituie contravenţie sau infracţiune, după caz”.Prin urmare, rezultă ca dreptul de proprietate asupra fondului forestier nu poate fi exercitat decât cu respectarea tuturor acestor reglementări care îi determina conţinutul şi limitele.Curtea observa ca obiectul de reglementare al Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 are în vedere tocmai stabilirea unor astfel de obligaţii în sarcina proprietarilor de terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră, textul de lege criticat (art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, republicată) sanctionand nerespectarea acestor obligaţii prevăzute de lege, în limitele prevăzute de Constituţie în art. 41 alin. (1) şi (6). Respectarea riguroasă a acestor norme este necesară pentru a preveni taierile masive de arbori şi despadurirea terenurilor, care ar avea consecinţe grave asupra mediului înconjurător şi asupra sănătăţii populaţiei. Aceste interese majore impun incriminarea şi sancţionarea faptelor prevăzute în textul de lege criticat, chiar dacă acestea sunt săvârşite de proprietarii terenurilor forestiere.Referitor la aceasta critica de neconstituţionalitate Curtea constata ca dispoziţiile art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, republicată, nu numai că nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, ci, dimpotriva, constituie o aplicare a acestora. Astfel, potrivit textului constituţional invocat de însuşi autorul excepţiei, dreptul de proprietate poate fi limitat, conţinutul şi limitele acestuia stabilindu-se prin lege. Aceasta prevedere constituţională a fost respectata, întrucât textul de lege criticat a fost introdus în Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 prin Legea nr. 141/1999, lege prin care ordonanţa a fost aprobată, cu modificări şi completări, art. 32^2 devenind, ulterior republicarii ordonanţei şi renumerotarii, art. 31.Curtea constata, de asemenea, ca art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, republicată, nu contravine nici prevederilor alin. (2) al art. 41 din Constituţie, deoarece textul incrimineaza şi sancţionează, indiferent de forma de proprietate, taierea sau scoaterea din rădăcini a arborilor fără drept, principiul ocrotirii în mod egal a proprietăţii private nefiind astfel încălcat. Rezultă în mod evident că nu se creează nici o discriminare sau o ocrotire diferita a dreptului de proprietate privată în raport cu titularul.Referitor la încălcarea prin dispoziţiile legale criticate a prevederilor art. 135 alin. (1) din Constituţie, Curtea retine că nu pot fi primite criticile formulate de autorul excepţiei, întrucât obligaţia statului de a ocroti proprietatea, consfintita de textul constituţional, nu este în nici un mod incalcata prin incriminarea şi sancţionarea unor fapte care afectează mediul înconjurător şi echilibrul ecologic.Curtea mai constata ca dispoziţiile art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, nu încalcă nici prevederile constituţionale cuprinse în alin. (2) şi (3) ale art. 135, potrivit cărora „Proprietatea este publică sau privată” şi „Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale”, deoarece nu schimba clasificarea proprietăţii şi nici apartenenţa proprietăţii publice.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, excepţie ridicată de Marin Calinescu în Dosarul nr. 13.189/1999 al Judecătoriei Pitesti, judeţul Arges.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Marioara Prodan–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește