DECIZIE nr. 158 din 15 mai 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, modificată



Lucian Mihai – preşedinteConstantin Doldur – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepţie ridicată de Neculai Scortanu şi Maria Scortanu în Dosarul nr. 3.213/2000 al Curţii de Apel Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, ca fiind neîntemeiată, menţionând ca asupra constituţionalităţii Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, prin mai multe decizii, stabilind ca aceasta nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 şi ale art. 24, invocate de autorii excepţiilor. Se mai arata ca, în speta, autorii excepţiei invoca însă şi alte texte constituţionale în raport cu care, de asemenea, excepţia este neîntemeiată. Astfel se apreciază ca art. 107 alin. (3) din Constituţie nu este încălcat, deoarece ordonanţa criticata a fost emisă cu respectarea limitelor legii de abilitare nr. 140/1999. Se arata ca autorii excepţiei confunda domeniul de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti, care este de nivelul legii organice, cu cel al competentei şi al procedurii de judecată, care, conform art. 125 alin. (3) din Constituţie, este de nivelul legii ordinare. Referitor la pretinsa încălcare a art. 41 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală se considera ca nici acest text constituţional nu este încălcat, deoarece procedura specială instituită prin ordonanţa, cu privire la executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, are la baza strânsă legătură dintre datoria publică interna şi bugetul de stat, ceea ce constituie o justificare suficienta pentru diferenţa de tratament juridic în privinta procedurii executionale a acestor creanţe. De altfel, o procedură specială a fost instituită şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, procedura considerată constituţională în jurisprudenta Curţii. Cu privire la invocarea încălcării, prin ordonanţa, a art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie se apreciază ca acest text constituţional nu are legătură cu obiectul ordonanţei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 24 octombrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 3.213/2000, Curtea de Apel Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepţie ridicată de Maria Scortanu şi Neculai Scortanu în contradictoriu cu Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca ordonanţa criticata a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Constituţie, întrucât deşi, potrivit art. 1 lit. D pct. 29 din Legea nr. 140/1999, Guvernul a fost abilitat sa emita ordonanţa cu privire la „Măsuri pe linia restructurării unor bănci cu capital de stat”, ordonanţa respectiva nu se încadrează în limitele acestui domeniu de activitate, ci „reglementează executarea silită a creanţelor preluate de Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB), stabilind o procedură specială de executare, reguli privind soluţionarea litigiilor ce se aplică numai litigiilor în care figurează ca parte AVAB”. De asemenea, se susţine ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 încalcă şi dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, deoarece reglementarea procedurii de judecată şi a competentei instanţelor de judecată sunt date în atributia exclusiva a Parlamentului, ceea ce exclude posibilitatea ca aceste domenii să fie reglementate prin ordonanţa emisă de Guvern. Totodată, se considera ca ordonanţa încalcă şi dispoziţiile art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, care prevăd ca organizarea şi funcţionarea instanţelor de judecată se fac prin lege organică, or, în conceptia autorului excepţiei, „prin legile de organizare a instanţelor de judecată se stabilesc competenţa şi procedura de judecată”. În consecinţa, se apreciază ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999, emisă în baza unei legi de abilitare, încalcă şi dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Constituţie, conform cărora, în baza unei legi de abilitare, Guvernul nu poate emite ordonanţe decât „în domenii care nu fac obiectul legilor organice”.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invoca, de asemenea, şi faptul ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 modifica, în mod implicit, şi art. 1391-1398 din Codul civil privind cesiunea de creanta fără sa existe o asemenea abilitare legală în acest sens prin Legea nr. 140/1999. Se arata ca prin ordonanţa criticata „se tinde a se schimba natura creanţei din creanta de natura comercială în «creanta de natura publică», se stabileşte o procedură specială de judecată şi de executare faţă de cea iniţială şi care era în vigoare la data la care s-a născut raportul juridic de drept comercial, incalcandu-se principiul «tempus regit actum», se schimba termenele de prescripţie a creanţei faţă de termenele existente la momentul naşterii ei, se creează pentru deţinătorul actual (AVAB) al creanţei mai multe drepturi decât vrea cedentul”. Prin acest mod de reglementare „Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 elimina unul dintre efectele cesiunii de creanta, debitorul cedat fiind astfel în imposibilitate juridică de a mai invoca aceleaşi excepţii şi apărări pe care le putea invoca faţă de cedent”. Se considera, de asemenea, ca Ordonanţa „creează un regim discriminatoriu între acţiunile îndreptate împotriva AVAB şi cele formulate şi intentate de AVAB, deşi ambele sunt bunuri proprietate privată”.Un alt motiv de neconstituţionalitate îl constituie, în opinia autorului excepţiei, încălcarea, prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999, a prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie care consacra ocrotirea egala a proprietăţii private, indiferent de titular, întrucât „se reinstaureaza o protecţie specială asupra unor bunuri (în speta creanţe) deţinute de stat şi aparţinând domeniului privat al statului, faţă de creanţele deţinute de către celelalte persoane private”. Prin procedura specială de urmărire şi executare silită a creanţelor deţinute de Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare prin introducerea unor condiţii noi pe care părţile nu au putut să le prevadă la încheierea contractului, prin crearea unor drepturi mai mari pentru Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare se încalcă şi prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.Instanţa de judecată, contrar prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, apreciind ca „excepţia fiind invocată de reclamanţi, nu are obligaţia să-şi exprime punctul de vedere cu privire la excepţia respectiva”.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, invocand Decizia Curţii Constituţionale nr. 126 din 4 iulie 2000 prin care "s-a statuat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999, în ansamblul lor”.Preşedintele Senatului şi cel al Camerei Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 55 din 11 noiembrie 1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25 din 30 martie 2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 3 aprilie 2000), precum şi prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 166 din 13 octombrie 2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 24 octombrie 2000).Textele constituţionale a căror încălcare este invocată de autorul excepţiei sunt următoarele:– Art. 41 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular;"– Art. 72 alin. (3) lit. h): "(3) Prin lege organică se reglementează: […] h) organizarea şi funcţionarea […] instanţelor judecătoreşti […];"– Art. 107 alin. (3): "Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, "în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta;"– Art. 114 alin. (1): "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice;"– Art. 125 alin. (3): "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege;"– Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie […];"Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, prin Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999, adoptată în baza Legii nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, se reglementează o procedură specială pentru realizarea creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna de Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare, precum şi o procedură de soluţionare a litigiilor şi cererilor de orice natura în legătură cu aceste creanţe. Aceasta procedura derogatorie de la dreptul comun (Codul de procedură civilă) vizează, în esenta, titlurile executorii, comunicarea şi punerea în executare a acestora, blocarea conturilor debitorilor, sechestrarea acţiunilor şi instituirea administrării speciale a societăţilor comerciale debitoare, reguli speciale privind soluţionarea de către instanţele judecătoreşti a litigiilor privind creanţele bancare neperformante preluate la datoria publică, în care parte este Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare; organele de executare şi competenţa acestora; comunicarea titlului executoriu şi sechestrul; vânzarea bunurilor urmărite silit.Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Constituţie, Curtea constata ca prin Legea nr. 140 din 22 iulie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999, Guvernul a fost abilitat, între altele, sa emita ordonanţe şi în domeniul „Finanţe, contabilitate, taxe, accize, impozite, tarife şi amenzi cu caracter administrativ” cu privire la „Măsuri pe linia restructurării unor bănci cu capital de stat”, domeniu prevăzut la art. 1 lit. D pct. 29 al legii. De altfel, în preambulul Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 acesta este temeiul invocat pentru reglementarea ce formează obiectul ordonanţei: „executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna”, reprezentând o parte a unui ansamblu de măsuri privind restructurarea unor bănci. Totodată, art. 42 din ordonanţa prevede expres: „Băncile cedente ale creanţelor neperformante preluate la datoria publică răspund patrimonial pentru toate pagubele cauzate prin necomunicarea documentelor sau informaţiilor către Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare, dacă, datorită acestui fapt, nu s-a putut valorifica respectiva creanta”. Rezultă deci ca ordonanţa a fost emisă în limitele şi în condiţiile prevăzute prin legea de abilitare şi, prin urmare, nu au fost incalcate dispoziţiile art. 107 alin. (3) din Constituţie.Curtea mai constata, de asemenea, ca ordonanţa nu contravine nici dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. h), potrivit cărora "Prin lege organică se reglementează: […] h) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi", deoarece Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 nu are acest obiect de reglementare, ci, conform titlului sau, priveşte „executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna”. Totodată, din aceeaşi perspectiva, Curtea constata că nu sunt incalcate nici prevederile art. 114 alin. (1) din Constituţie, în conformitate cu care „Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice”, deoarece aceasta ordonanţa nu cuprinde reglementări într-un domeniu care face obiectul legilor organice, domeniu prevăzut la art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie. În realitate autorul excepţiei confunda domeniul legii de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti, care, într-adevăr, este de nivelul legii organice, conform art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, cu cel al reglementării competentei şi procedurii de judecată, care, conform art. 125 alin. (3) din Constituţie, este de nivelul legii ordinare.Susţinerea autorului excepţiei referitoare la modificarea implicita, prin Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999, a art. 1391-1398 din Codul civil privind cesiunea de creanta, fără existenta unei abilitari legale în acest sens, prin Legea nr. 140/1999, este lipsită de relevanta, întrucât, prin obiectul sau, ordonanţa se înscrie în cadrul general stabilit prin legea de abilitare, iar „o modificare implicita” a unor texte din Codul civil, care nu se referă la regimul general al proprietăţii, este posibila prin ordonanţa a Guvernului.Curtea constata ca aceasta ordonanţa nu conţine dispoziţii prin care să se instituie inegalitatea în ceea ce priveşte ocrotirea proprietăţii private şi astfel să fie incalcate prevederile art. 41 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală. Procedura specială de executare silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, instituită prin ordonanţa, are la baza legătură indisolubila dintre aceasta datorie şi bugetul de stat, ceea ce, asa cum s-a reţinut şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 126 din 4 iulie 2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000), constituie o justificare suficienta pentru diferenţa de tratament juridic în ceea ce priveşte procedura executionala a acestei categorii de creanţe. O procedura specială a fost instituită şi în cazul executării creanţelor bugetare prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, a carei constituţionalitate a fost constatată prin mai multe decizii ale Curţii Constituţionale. Prin urmare, este vorba de ocrotirea veniturilor publice (bugetul, a cărui componenta este şi datoria publică interna), iar nu de ocrotirea diferita a proprietăţii private în raport cu calitatea titularilor, asa cum s-a considerat de către autorii excepţiei.Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, invocată, de asemenea, de autorul excepţiei, Curtea constata ca acest text nu are legătură cu obiectul Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999, deoarece, prin instituirea unei proceduri speciale de realizare a creanţelor bancare statul nu îşi încalcă în nici un fel obligaţiile generale ce îi revin pentru asigurarea libertăţii comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, astfel cum prevede textul constituţional invocat.De altfel, asupra unor excepţii de neconstituţionalitate privind dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu, prin: Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000; Decizia nr. 155 din 19 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 19 ianuarie 2001; Decizia nr. 182 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001. În acele cauze Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate, stabilind ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 este constituţională. Soluţiile pronunţate de Curte au avut în vedere examinarea excepţiilor de neconstituţionalitate în raport cu dispoziţiile art. 16, 21, 24, 125 şi 128 din Constituţie, dintre care dispoziţiile art. 21 şi ale art. 125 alin. (3) au fost invocate şi în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate care formează obiectul dosarului de faţa.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, modificată, excepţie ridicată de Neculai Scortanu şi Maria Scortanu în Dosarul nr. 3.213/2000 al Curţii de Apel Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Marioara Prodan────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește