DECIZIE nr. 158 din 14 octombrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Dumitru Debecan în Dosarul nr. 7.032/1998 al Judecătoriei Medgidia.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind inadmisibila, întrucât autorul excepţiei nu a indicat textele constituţionale considerate a fi incalcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 7 iunie 1999 Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitru Debecan, prin apărător, în Dosarul nr. 7.032/1998. Obiectul procesului penal, în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, îl constituie tragerea la răspundere penală a lui Dumitru Debecan pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută la art. 208 alin. 1 şi la art. 209 lit. g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, fapta comisă în paguba părţii vătămate "Consumcoop" Cobadin, care nu a depus plângere împotriva autorului.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 2 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât, pe baza principiului oficialitatii procesului penal, înscris în acest text, "autorizarea statului de a dispune peste voinţa proprietarului, sanctionand astfel pe cel împotriva căruia nu se plange, este contrară Constituţiei".Exprimandu-şi opinia, instanţa considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 2 din Codul de procedură penală nu contravin Constituţiei. Potrivit prevederilor art. 130 din Constituţie, în activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, atribuţie care impune îndeplinirea din oficiu a actelor necesare desfăşurării procesului penal, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază în punctul sau de vedere ca excepţia vizează doar dispoziţiile alin. 2 al art. 2 din Codul de procedură penală, care consacra principiul oficialitatii. În continuare se considera ca, întrucât autorul excepţiei nu a invocat nici o norma constituţională incalcata de textul de lege criticat, iar Curtea Constituţională "nu i se va putea substitui în determinarea motivelor de neconstituţionalitate", excepţia este inadmisibila.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece ambele principii înscrise în art. 2 din Codul de procedură penală, respectiv principiul legalităţii şi cel al oficialitatii procesului penal, sunt conforme cu normele şi principiile constituţionale, "iar respectarea acestora constituie garanţia protecţiei unor drepturi constituţionale". Se mai arata ca principiul oficialitatii asigura şi îndeplinirea rolului Ministerului Public în activitatea judiciară, rol prevăzut în art. 130 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor".Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, numai dispoziţiile alin. 2 al art. 2 din Codul de procedură penală, deoarece autorul excepţiei critica principiul oficialitatii procesului penal, înscris în acest text. Alin. 1 al art. 2 din acelaşi cod consacra principiul legalităţii, care nu este supus criticii de neconstituţionalitate.Dispoziţiile art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală au următorul cuprins: "Actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel."Autorul excepţiei nu a indicat, cu ocazia ridicării excepţiei în faţa instanţei judecătoreşti, nici un text sau principiu constituţional care ar fi infrant prin dispoziţia legală criticata şi nu motiveaza pentru ce anume aceasta este neconstitutionala, arătând doar ca principiul oficialitatii procesului penal încalcă voinţa proprietarului lezat prin săvârşirea unei infracţiuni contra patrimoniului şi indreptateste statul sa sanctioneze şi persoana împotriva căreia nu exista plângerea penală a persoanei vătămate. Rezultă însă din aceasta "motivare" ca autorul excepţiei considera ca ar fi fost încălcat dreptul proprietarului bunului sustras de a cere sau nu tragerea la răspundere penală a autorului sustragerii.În notele scrise, depuse la dosarul Curţii Constituţionale, autorul excepţiei apreciază ca principiul oficialitatii contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 23 referitoare la libertatea individuală, în art. 26 referitoare la viaţa intima, familială şi privată şi în art. 41 referitoare la protecţia proprietăţii private. Aceasta sustinere nu respecta însă dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în forma scrisă şi motivate”. Conform dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, „Curtea Constituţională hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor”. Rezultă, chiar din norma constituţională, ca motivarea excepţiei cu indicarea prevederilor constituţionale incalcate prin textul de lege criticat, precum şi a substanţei contrarietatii trebuie facuta anterior sesizării Curţii, şi anume în momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată. Curtea Constituţională este competenţa să se pronunţe numai în limitele sesizării. Or, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă ca, în opinia autorului acesteia, prin textul de lege criticat au fost incalcate prevederile art. 41 din Constituţie referitoare la protecţia proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată în raport cu aceste prevederi constituţionale, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi sub acest aspect. Potrivit definitiei date în art. 17 alin. 1 din Codul penal, "Infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală". Existenta pericolului social impune măsuri adecvate de apărare a societăţii, a intereselor generale, a ordinii de drept, sens în care autorităţile statului, abilitate de lege, trebuie să acţioneze, indiferent dacă persoana fizica sau juridică lezata prin fapta concretă o solicita sau nu.Conform art. 51 din Constituţie, "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie". Tot legea fundamentală prevede la art. 125 alin. (3): "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege." Principiul legalităţii procesului penal, înscris în art. 2 alin. 1 din Codul de procedură penală, este conform acestor dispoziţii constituţionale, iar principiul oficialitatii, înscris în alin. 2 al aceluiaşi articol, este o cerinţa şi o continuare fireasca a celui dintâi.Legiuitorul român a optat pentru regula generală de urmărire, judecare şi sancţionare din oficiu a infracţiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constituţional al legiuitorului de a stabili şi anumite excepţii de la aceasta regula generală. Astfel, s-a prevăzut ca în anumite cazuri, datorită caracterului şi conţinutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vătămate sau relaţiilor speciale dintre făptuitor şi persoana lezata, punerea în mişcare a acţiunii penale să fie condiţionată de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate. Generalizarea acestei condiţionari ar împiedica însă, în mod evident, protecţia eficienta a societăţii, a intereselor generale faţă de faptele care prezintă pericol social, prevăzute de legea penală.Curtea constata, de asemenea, că nu poate fi primită nici susţinerea referitoare la încălcarea prin textul de lege criticat a principiului disponibilităţii, principiu de baza al procesului civil, deoarece acesta nu este un principiu constituţional, ci priveşte doar judecarea acţiunilor civile. Legea penală şi cea procesual penală consacra principiul oficialitatii, apreciind ca valori sociale importante pot fi mai eficient ocrotite prin intervenţia directa a statului şi prin îndeplinirea din oficiu a actelor necesare desfăşurării procesului penal. De asemenea, nu se poate susţine ca protecţia constituţională a proprietăţii private este lezata prin îndeplinirea din oficiu a actelor necesare derulării procesului penal. Dimpotriva, urmărirea penală din oficiu a infracţiunilor contra patrimoniului asigura o protecţie mai energica a proprietăţii, fiind deci chiar în interesul proprietarului.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Dumitru Debecan în Dosarul nr. 7.032/1998 al Judecătoriei Medgidia.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 1999.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Marioara Prodan–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește