DECIZIE nr. 157 din 27 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Antoine Bassmaji, Lucia Bassmaji şi Gabriel Bassmaji în Dosarul nr. 28.508/2/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia de contencios administrativ.La apelul nominal răspund, personal, autorii excepţiei, lipsind partea Ministerul Administraţiei şi Internelor Serviciul pentru străini, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorilor excepţiei.Antoine Bassmaji învederează Curţii aspecte concrete legate de evoluţia în România a activităţii profesionale şi a vieţii sale de familie.Lucia Bassmaji arată că textul de lege criticat afectează destinele oamenilor, influenţându-le în mod negativ. În acest sens, arată că străinului care este membru al unei familii de cetăţeni români îi sunt nesocotite drepturi garantate de Constituţia României, precum dreptul la liberă circulaţie, dreptul la muncă şi dreptul la viaţă intimă, familială şi privată. Precizează că şi copiii străinului, care au cetăţenie română, sunt afectaţi de prevederile art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, fiind privaţi de armonia ce trebuie să domnească în familie. De asemenea, arată că aplicarea textului de lege amintit nu ţine seama de interesul superior al copiilor, care trebuie să prevaleze în toate acţiunile autorităţilor publice.În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia depun la dosarul cauzei note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstitu-ţionalitate, considerând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 28.508/2/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Antoine Bassmaji, Lucia Bassmaji şi Gabriel Bassmaji într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva sentinţei prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţia formulată de Antoine Bassmaji împotriva deciziei de respingere a cererii de acordare a dreptului de şedere permanentă şi stabilire a domiciliului în România, dată de Ministerul Administraţiei şi Internelor – Serviciul pentru străini.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat îngrădeşte dreptul la liberă circulaţie, consfinţit prin art. 25 din Constituţie. În opinia autorilor, prevederile ce constituie obiect al excepţiei nesocotesc necesităţile obiective ale destinatarilor normei criticate, neţinând seama de posibilitatea apariţiei unor situaţii urgente în viaţa lor familială, care să îi pună în imposibilitatea de a respecta cerinţele impuse de aceasta, referitoare la caracterul continuu al şederii pe teritoriul României timp de 5 ani. În plus, consideră că se mai încalcă şi dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi art. 48 din Constituţie, întrucât prevederile textului criticat favorizează dezbinarea familiei şi abandonul familial, influenţând negativ dezvoltarea psihică a copiilor. Se apreciază că toate acestea sunt consecinţa "instabilităţii şi nesiguranţei legale a unuia dintre membrii familiei, mai ales când acesta este întreţinătorul familiei". De asemenea, se mai arată că dispoziţiile art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 contravin prevederilor Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi pactelor şi tratatelor la care România este parte.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt constituţionale. Precizează că acestea nu aduc atingere dreptului la liberă circulaţie, garantat de Legea fundamentală, întrucât, nefiind un drept absolut, acesta trebuie să se exercite în condiţiile stabilite de lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 482/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004. Textul de lege criticat are următorul cuprins:– Art. 70 alin. (1) lit. a): "Condiţii de stabilire a domiciliului în România(1) Străinii îşi pot stabili domiciliul în România dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: … a) o şedere temporară continuă şi legală în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, astfel: … (i) şederea va fi considerată continuă atunci când perioada de absenţă de pe teritoriul României este mai mică de 6 luni consecutive şi nu depăşeşte în total 10 luni pe întreaga perioadă;(îi) şederea va fi considerată legală atunci când discontinuităţile între perioadele pentru care s-a acordat succesiv dreptul de şedere sunt mai mici de 30 de zile consecutive şi nu depăşesc în total 90 de zile pe întreaga perioadă, chiar dacă au fost sancţionaţi contravenţional."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 18 alin. (1) care garantează dreptul cetăţenilor străini şi al apatrizilor de a se bucura de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, art. 20 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor internaţionale în domeniul drepturilor fundamentale ale omului în raport cu legile interne, art. 25 referitor la dreptul la liberă circulaţie al cetăţenilor, art. 26 alin. (1) care instituie în sarcina autorităţilor obligaţia de a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată, art. 48 care reglementează organizarea familiei şi art. 49 alin. (1) care instituie un regim special de protecţie şi de asistenţă a copiilor şi tinerilor în realizarea drepturilor lor. De asemenea, autorii excepţiei au invocat şi încălcarea prevederilor Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.În plus, autorii fac referire şi la prevederile art. 1 din Codul familiei, care stabilesc că statul ocroteşte căsătoria şi familia şi sprijină prin măsuri economico-sociale dezvoltarea şi consolidarea familiei, precum şi la cele ale Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea observă că textul de lege criticat reglementează una dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un cetăţean străin pentru a i se putea recunoaşte de către autorităţile române dreptul de a-şi stabili domiciliul pe teritoriul României. Astfel, art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 prevede că şederea străinului pe teritoriul României trebuie să întrunească două atribute: să fie continuă şi să fie legală. Textul clarifică înţelesul acestor doi termeni, precizând în ce împrejurări şederea poate fi considerată continuă şi legală.Autorii excepţiei îşi fundamentează critica de neconstituţionalitate, în principal, pe nesocotirea, de către prevederile textului criticat, a dispoziţiilor constituţionale care garantează dreptul la liberă circulaţie. Or, aşa cum însuşi textul art. 25 alin. (1) din Constituţie prevede în fraza a doua, condiţiile exercitării acestui drept se stabilesc prin lege. De aceea, prin chiar instituirea cerinţei menţionate, art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 apare pe deplin constituţional, dând substanţă exigenţei Legii fundamentale.Condiţionarea obţinerii de către străini a dreptului de a-şi stabili domiciliul în România de anumite atribute ale şederii acestora pe teritoriul statului român, în intervalul de timp al ultimilor 5 ani, respectiv continuitatea şi legalitatea şederii, este impusă de raţiuni de politică în domeniul migraţiei, de necesitatea, subordonată cerinţelor constituţionale, a instituirii unui control eficient, dar, în acelaşi timp, democratic, al exercitării dreptului de liberă circulaţie a străinilor pe teritoriul României.În ceea ce priveşte critica prin raportare la prevederile art. 18 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât dispoziţiile ce formează obiect al excepţiei de neconstituţionalitate nu aduc în niciun fel atingere principiului constituţional potrivit căruia cetăţenii străini şi apatrizii se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor. Aceasta, deoarece nu afectează valorile a căror apărare este subînţeleasă de textul constituţional, şi anume viaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, demnitatea şi patrimoniul străinului.Invocarea neconcordanţei dintre textul de lege criticat şi prevederile constituţionale ale art. 48 privind organizarea familiei şi cele ale art. 49 alin. (1) referitoare la protecţia copiilor şi tinerilor nu prezintă relevanţă în soluţionarea prezentei speţe, neavând incidenţă în cauză.În fine, în ceea ce priveşte raportarea dispoziţiilor criticate la prevederi ale Codului familiei şi ale Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, Curtea constată că excedează competenţei sale, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Antoine Bassmaji, Lucia Bassmaji şi Gabriel Bassmaji în Dosarul nr. 28.508/2/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistentValentina Bărbăţeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește