DECIZIE nr. 157 din 26 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Cosette Alina Grecu în Dosarul nr. 40.209/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 40.209/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) "teza a doua" din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Cosette Alina Grecu într-o cauză civilă având ca obiect un partaj de bunuri comune.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale, întrucât creează o inegalitate de regim juridic între reclamant şi pârât în cadrul procesului de partaj, prin stabilirea unei taxe de timbru diferenţiate în funcţie de calitatea părţilor. De asemenea, se mai susţine că prin aplicarea unor reguli diferite de timbrare a cererilor formulate de pârât, faţă de cele formulate de către reclamant în cadrul procesului de partaj, se încalcă şi dreptul la un proces echitabil.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază excepţia ca neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază excepţia ca neîntemeiată, arătând că taxa de timbru reprezintă o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implică serviciul public al justiţiei.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa Curţii în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Analizând dispoziţiile de lege criticate, Curtea observă că, aşa cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul acesteia critică art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, care au următorul cuprins:"Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: […]c) […] … Separat de această taxă, dacă părţile contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată;".Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 relativ la accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (2) referitor la caracterul unitar, imparţial şi egal al justiţiei.Totodată, autorul excepţiei susţine că, prin dispoziţiile de lege criticate, sunt încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la interzicerea discriminării.Curtea observă că, în cauză, autorul excepţiei a formulat o cerere reconvenţională prin care solicită instanţei să constate că unele bunuri imobile ce urmează a fi partajate sunt bunuri proprii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997, s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum Decizia nr. 305 din 10 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 11 august 2003, Decizia nr. 941 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2007, Decizia nr. 724 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, statuând că acest text de lege este constituţional.Curtea a reţinut că art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 stabileşte obligaţia de plată a unor taxe de timbru, calculate la valoare, pentru acele părţi care contestă, prin cereri, bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, iar nu şi pentru părţile care formulează excepţii şi apărări în legătură cu cererea reclamantului. Acesta este şi principiul general înscris în art. 1 din Legea nr. 146/1997, potrivit căruia numai acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implică serviciul public al justiţiei.Considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Cosette Alina Grecu în Dosarul nr. 40.209/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește