DECIZIE nr. 157 din 15 mai 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa



Lucian Mihai – preşedinteConstantin Doldur – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţii ridicate de Societatea de Investiţii Financiare „Moldova” – S.A. Bacau în Dosarul nr. 1.387/E/2000 al Tribunalului Neamt – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi, respectiv, în Dosarul nr. 6.978/COM/2000 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială, maritima şi fluviala şi de contencios administrativ.La apelul nominal, în Dosarul nr. 408C/2000, lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii ca Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a depus la dosar note scrise.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 461C/2000, aflat astăzi pe rol, în vederea discutarii conexarii la prezenta cauza.La apelul nominal lipsesc, de asemenea, autorul excepţiei Societatea de Investiţii Financiare "Moldova" – S.A. Bacau, precum şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Din oficiu Curtea ridica problema conexarii dosarelor, având în vedere obiectul identic al celor două cauze.Având cuvântul asupra acestui incident procedural, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a Dosarului nr. 461C/2000 la Dosarul nr. 408C/2000, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, întrucât au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate şi acelaşi autor al excepţiei.Curtea, deliberând, decide conexarea Dosarului nr. 461C/2000 la Dosarul nr. 408C/2000, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, conform căruia „Procedura jurisdicţională […] se completează cu regulile procedurii civile […]”, raportat la art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „[…] întrunirea mai multor pricini […] în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauza au între dânsele o strânsă legătură […] poate fi facuta de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o”.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiilor ca fiind neintemeiate. Se precizează ca asupra constituţionalităţii prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, respingând excepţiile. S-a reţinut ca aceste dispoziţii nu încalcă prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece în realitate terenurile agricole şi cele aflate permanent sub luciu de apa nu au intrat în proprietatea societăţilor comerciale în administrarea cărora se afla şi, prin urmare, nu puteau face parte din capitalul lor social, asa cum de altfel se precizează în dispoziţiile legale criticate. În final se solicita pronunţarea aceleiaşi soluţii de respingere a excepţiilor, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin încheierile din 27 octombrie 2000 şi 8 noiembrie 2000, pronunţate în dosarele nr. 1.387/E/2000 şi nr. 6.978/COM/2000, Tribunalul Neamt – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi, respectiv, Tribunalul Galaţi – Secţia comercială, maritima şi fluviala şi de contencios administrativ au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăŢilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţii ridicate de acelaşi autor – Societatea de Investiţii Financiare „Moldova” – S.A. Bacau.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate autorul acestora susţine ca art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 încalcă prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, întrucât, prin diminuarea capitalului social al societăţilor comerciale agricole cu valoarea terenurilor agricole şi a celor aflate permanent sub luciu de apa, i se produce un prejudiciu corespunzător acţiunilor aferente valorii acestor terenuri. Se arata ca, potrivit art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 746/1991, „Capitalul social al societăţilor comerciale […] se majorează cu valoarea de patrimoniu a terenurilor agricole aflate în proprietatea acestora” şi ca textul de lege a cărui neconstituţionalitate se invoca prevede că aceste terenuri „nu fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale […]”. Prin urmare, scoaterea terenurilor agricole din capitalul social reduce valoarea acestuia şi în mod implicit numărul acţiunilor deţinute de Societatea de Investiţii Financiare „Moldova” – S.A. Bacau, fiind astfel lezat dreptul sau de proprietate.Tribunalul Neamt – Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, întrucât "stabilirea condiţiei potrivit căreia terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăţilor agricole, deci a unor bunuri proprietate privată sau publică a statului, nu constituie o încălcare a art. 41 din Constituţie, ci reprezintă o opţiune a politicii statului în domeniul reformei economice şi al strategiei de privatizare, ştiut fiind ca, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. b), lt; lt;Statul trebuie să asigure: b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară gt; gt; în economia de piaţa a României – art. 134 alin. (1)". Totodată se precizează ca "dreptul de a deţine acţiuni într-un anumit procent la o societate comercială nu este de natura constituţională".Tribunalul Galaţi – Secţia comercială, maritima şi fluviala şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, întrucât textul de lege criticat "nu încalcă prevederile art. 41 din Constituţie şi nu aduce atingere dreptului de proprietate asupra acţiunilor aferente valorii terenului, acţiuni aparţinând reclamantei, iar acţionarilor nu le creează nici un prejudiciu".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctele sale de vedere, apreciază ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate sunt neintemeiate, întrucât dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 „sunt constituţionale în ceea ce priveşte terenurile agricole sau aflate permanent sub luciu de apa care nu se afla în proprietatea societăţii comerciale supuse privatizării”. Se apreciază ca aceste dispoziţii „nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, garantat de art. 41 din Legea fundamentală”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 13 decembrie 1999, care au următorul cuprins: „Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi 2.”Articolul 1 din ordonanţa prevede: "Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul juridic privind privatizarea societăţilor comerciale agricole, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, constituite în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, precum şi regimul concesionarii terenurilor proprietate publică şi privată a statului, aflate în exploatarea acestor societăţi.” De asemenea, art. 2 al aceleiaşi ordonanţe precizează: „Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică şi societăţilor comerciale menţionate la art. 1, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa.”Autorul excepţiilor de neconstituţionalitate susţine ca textul de lege criticat contravine prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit cărora "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".Examinând textul de lege criticat, Curtea retine ca acesta nu dispune anumite măsuri ce urmează să fie luate în viitor, ci face o simpla constatare în sensul că "Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social […]". În alineatul (2) al aceluiaşi articol se arata ca fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale "[…] terenurile pentru care societăţile comerciale au obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de incinta, eliberat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei […]".Textul de lege criticat nu afectează dreptul de proprietate al vreunui titular. Autorul excepţiei nu a avut niciodată drept de proprietate asupra terenurilor. El deţine un pachet de acţiuni care îi conferă un drept de creanta asupra patrimoniului societăţii comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor acesteia. Curtea nu poate primi nici susţinerea ca autorul excepţiei suferă o paguba materială prin diminuarea valorii acţiunilor datorită neincluderii în capitalul social a terenurilor agricole. Potrivit prevederilor Legii privatizării societăţilor comerciale nr. 58/1991, acţiunile corespunzătoare capitalului social al fiecărei societăţi comerciale au fost repartizate procentual între Fondul Proprietăţii de Stat şi fostele fonduri ale proprietăţii private, antecesorii societăţilor de investiţii financiare. Repartizarea procentuală a acţiunilor societăţilor comerciale rămâne identică, indiferent de orice modificare a valorii capitalului social.Curtea mai constata ca din punct de vedere legal terenurile agricole şi cele aflate permanent sub luciu de apa nu au fost niciodată incluse în capitalul social al societăţilor comerciale agricole. Deşi prin Legea nr. 15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, lege preconstitutionala, societăţile comerciale constituite prin transformarea unităţilor economice de stat au preluat tot patrimoniul acestora, iar la art. 20 alin. 2 din aceeaşi lege s-a prevăzut ca „Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu”, totuşi terenurile agricole nu puteau intră în componenta patrimoniului societăţilor comerciale întrucât situaţia juridică a acestora şi reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra lor urmau să fie reglementate prin acte normative ulterioare. De altfel, Parlamentul adoptase anterior, la 31 iulie 1990, Legea nr. 9 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990.Într-adevăr, pentru reglementarea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, precum şi a situaţiei juridice a acestor terenuri, au fost adoptate succesiv numeroase alte acte normative, cum sunt: Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998; Legea arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, modificată şi completată prin Legea nr. 58/1995 şi prin Legea nr. 65/1998; Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 4 martie 1998; Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra unor excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect aceleaşi dispoziţii legale, raportate la aceeaşi prevedere constituţională, constatând netemeinicia acestora (de exemplu, Decizia nr. 249 din 23 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 26 februarie 2001, şi Decizia nr. 4 din 16 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 5 aprilie 2001).Curtea constata ca soluţiile pronunţate, precum şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa reconsidere jurisprudenta sa.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţii ridicate de Societatea de Investiţii Financiare „Moldova”-S.A. Bacau în Dosarul nr. 1.387/E/2000 al Tribunalului Neamt – Secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi în Dosarul nr. 6.978/COM/2000 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială, maritima şi fluviala şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Marioara Prodan–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește