DECIZIE nr. 157 din 12 octombrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. 1 şi alin. 2 teza întâi ale art. 12 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, excepţie ridicată de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a judeţului Cluj în Dosarul nr. 7.063/1998 al Tribunalului Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 7 octombrie 1999 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 12 octombrie 1999.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 3 decembrie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 7.063/1998, Tribunalul Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, excepţie ridicată de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a judeţului Cluj. Obiectul litigiului îl constituie recursul formulat de Societatea Comercială „7 Icre-Prodaliment” – S.R.L. Cluj-Napoca şi de Mircea Artilean împotriva Sentinţei civile nr. 4.905 din 9 mai 1998 a Judecătoriei Cluj-Napoca, prin care a fost respinsă plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie încheiat de Garda financiară Cluj. Prin acest proces-verbal, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, s-a aplicat sancţiunea amenzii şi s-a dispus, totodată, confiscarea sumei ce depăşeşte plafonul maxim admis pentru plati către persoane juridice. Contestatorii recurenti solicita anularea sancţiunii contravenţionale aplicate, pentru motivul ca Ordonanţa Guvernului nr. 26/1997, modificând Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, stabileşte un plafon maxim admis pentru plati mult mai ridicat şi nu mai prevede sancţiunea complementara a confiscării sumei cu care s-a depăşit plafonul, invocand aplicarea prevederilor art. 12 din Legea nr. 32/1968, potrivit cărora, dacă sancţiunea prevăzută de un nou act normativ pentru contravenţia săvârşită anterior este mai uşoară, urmează să se aplice aceasta sancţiune ori sancţiunea aplicată pe baza vechiului act normativ se va executa doar în limitele noii sancţiuni.Faţa de aceasta sustinere Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a judeţului Cluj a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 32/1968, cu motivarea ca ele contravin principiului neretroactivitatii legii, consacrat în dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.Instanţa, exprimandu-şi opinia în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, deoarece „art. 12 din Legea nr. 32/1968 nu a condus la schimbarea unor stări contravenţionale stabilite anterior adoptării Legii nr. 32/1968, ci prevede doar situaţii de viitor în ipoteza în care în materie contravenţională apar reglementări succesive care prevăd tratamente sanctionatorii diferite”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se arata, în esenta, ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, întrucât dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 32/1968 încalcă principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, şi ca „neretroactivitatea legii, ca principiu constituţional, este obligatorie pentru toate ramurile de drept, indiferent dacă acestea îl prevăd sau nu în mod explicit. Singura excepţie statuata în Constituţie este cea privind legea penală mai favorabilă. Pentru ca excepţiile sunt de stricta interpretare, apreciem ca nici o alta dispoziţie legală nu poate aduce modificări acestui principiu constituţional, orice alte prevederi contrare putând fi atacate pe calea controlului de constituţionalitate”. Se mai arata ca sancţionarea contravenţiilor are caracter administrativ şi, prin urmare, nu se poate aplica în acest domeniu excepţia referitoare la legea penală mai favorabilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Prin Încheierea din 3 decembrie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 7.063/1998 al Tribunalului Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 32/1998 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, având următorul cuprins: "Dacă printr-un nou act normativ fapta nu mai este socotită contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar sancţiunea aplicată şi neexecutata până la această dată nu se mai executa.Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară, se va aplica aceasta sancţiune, iar amenda aplicată potrivit vechiului act normativ se va executa numai până la limita maximului prevăzut în noul act normativ. În cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai grava, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată în conformitate cu prevederile actului normativ în vigoare la data săvârşirii ei".Examinând însă cererea formulată de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a judeţului Cluj în susţinerea excepţiei, Curtea constata ca aceasta priveşte doar dispoziţiile alin. 1 şi cele ale tezei întâi din alin. 2 al art. 12 din Legea nr. 32/1968. De aceea, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, vor fi examinate exclusiv aceste dispoziţii legale, iar nu şi dispoziţiile cuprinse în teza a doua a alin. 2.Curtea constata, de asemenea, ca prevederile alin. 1 al art. 12 din Legea nr. 32/1968, referitoare la nesanctionarea ori la neexecutarea sancţiunilor deja aplicate pentru fapte care nu mai sunt prevăzute de un nou act normativ ca fiind contravenţii, precum şi prima teza din alin. 2 al aceluiaşi articol, referitoare la aplicarea şi la executarea sancţiunii mai uşoare, prevăzute de noul act normativ, consacra, în mod expres, retroactivitatea legii mai favorabile. Aceste dispoziţii legale contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile”.Principiul neretroactivitatii este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia. Singura excepţie pe care o îngăduie norma constituţională priveşte legea penală mai favorabilă.Dispoziţiile legale referitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor nu sunt, în sistemul de drept românesc, norme de drept penal. Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, considerată lege generală în materie, reglementand cadrul juridic general al sanctionarii faptelor contravenţionale, păstrează caracterul administrativ al acestei raspunderi. Deşi dispoziţiile art. 1 al menţionatei legi, potrivit cărora „Contravenţia este fapta săvârşită cu vinovăţie, care prezintă un pericol social mai redus decât infracţiunea şi este prevăzută şi sancţionată ca atare prin legi, decrete sau prin acte normative ale organelor arătate în legea de faţa”, ar putea constitui o premisa a calificării faptelor contravenţionale ca fiind fapte penale, totuşi legiuitorul, prin alte prevederi ale legii, a optat pentru caracterul adminis trativ al sancţiunilor contravenţionale. Astfel, art. 7 alin. 1 prevede că „Amenda are caracter administrativ”. În plus, analizandu-se prevederile art. 46 din aceeaşi lege, potrivit cărora se poate observa ca „Dispoziţiile prezentei legi se intregesc cu dispoziţiile Codului de procedura civilă, care se aplică în mod corespunzător”, se poate observa ca legiuitorul a înţeles sa excludă, sub toate aspectele, caracterul penal al normelor care stabilesc şi sancţionează contravenţiile.Pe baza considerentelor de mai sus Curtea a statuat, prin Decizia nr. 90 din 1 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 11 octombrie 1999, ca sunt neconstituţionale dispoziţiile alin. 1 şi alin. 2 teza întâi ale art. 12 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, dispoziţii care fac obiectul controlului de constituţionalitate şi în prezenta cauza.Într-o atare situaţie, întrucât Curtea a constatat neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale printr-o decizie anterioară, acele dispoziţii legale nu mai pot face din nou obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, operand o cauza de inadmisibilitate, în temeiul art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată. Iar în ipoteza în care excepţia este inadmisibila, instanţa judecătorească trebuie să o respingă, pentru acest temei, printr-o încheiere motivată.Se retine însă ca, în speta, aceasta cauza de inadmisibilitate s-a ivit după data de 3 decembrie 1998, când se pronunţase de către instanţa de judecată încheierea de sesizare a Curţii, şi, prin urmare, la acea data instanţa a aplicat corect dispoziţiile legale referitoare la sesizarea Curţii Constituţionale.Faţa de cele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1), (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca fiind inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. 1 şi alin. 2 teza întâi ale art. 12 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, excepţie ridicată de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a judeţului Cluj în Dosarul nr. 7.063/1998 al Tribunalului Cluj-Napoca – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 1999.PREŞEDINTE,prof.univ.dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent şef,Claudia Miu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește