DECIZIE nr. 156 din 17 martie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal



    Augustin Zegrean – preşedinte    Valer Dorneanu – judecător    Petre Lăzăroiu – judecător    Mircea Ştefan Minea – judecător    Daniel Marius Morar – judecător    Mona-Maria Pivniceru – judecător    Puskas Valentin Zoltan – judecător    Simona-Maya Teodoroiu – judecător    Tudorel Toader – judecător    Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 2.299/280/2014 al Judecătoriei Piteşti – Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 789D/2014.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece este atributul exclusiv al legiuitorului de a dispune cu privire la politica penală pe care o adoptă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 5 august 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.299/280/2014, Judecătoria Piteşti – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 250 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal în ceea ce priveşte abrogarea art. 272^1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal”, excepţie ridicată din oficiu de instanţă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de sfidare a organelor judiciare prevăzută de art. 272^1 din Codul penal din 1969.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece actualul Cod penal a abrogat vechea infracţiune de sfidare a organelor judiciare, elementele materiale ale vechii infracţiuni neregăsindu-se în noile reglementări prevăzute de art. 278 şi art. 279 referitoare la Încălcarea solemnităţii şedinţei şi la Ultrajul judiciar. Se arată că prin abrogarea art. 272^1 din Codul penal din 1969 s-a creat un tratament diferenţiat, având în vedere că fapta funcţionarului public (judecător, procuror, organ de cercetare penală, poliţist, jandarm) de a adresa cuvinte jignitoare persoanelor în exercitarea atribuţiilor de serviciu este sancţionată de legea penală, constituind infracţiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 296 din Codul penal, iar fapta persoanei care în aceleaşi împrejurări adresează funcţionarului public (judecător, procuror, organ de cercetare penală, poliţist, jandarm) cuvinte insultătoare nu reprezintă infracţiune. Totodată, scoaterea de sub incidenţa legii penale a acestor manifestări este de natură a acorda posibilitatea adresării de cuvinte jignitoare faţă de judecători, procurori, organe de cercetare penală, poliţişti sau jandarmi atunci când aceştia sunt chemaţi să înfăptuiască justiţia, ajungându-se în consecinţă la defăimarea statului, care este interzisă prin art. 30 alin. (7) din Constituţie.6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.7. Avocatul Poporului apreciază că, dimpotrivă, dispoziţiile art. 272^1 din Codul penal din 1969 se regăsesc, în funcţie de modalitatea de săvârşire, fie în art. 278 referitor la Încălcarea solemnităţii şedinţei, fie în art. 257 referitor la Ultraj sau art. 279 referitor la Ultrajul judiciar din actualul Cod penal. Prin urmare, legiuitorul nu a lăsat fără protecţie penală modalitatea de exercitare a libertăţii de exprimare dincolo de limitele constituţionale stabilite, sens în care Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 250 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, care, potrivit art. 247, a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014. Prevederile contestate au următorul conţinut: „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare.”11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi şi art. 30 alin. (6) şi (7) referitor la limitele libertăţii de exprimare.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei porneşte de la premisa potrivit căreia valorile sociale ocrotite de legea penală prin incriminarea anterioară în art. 272^1 din Codul penal din 1969 nu mai sunt protejate de actualul Cod penal, situaţie care duce la afectarea principiului egalităţii în drepturi în faţa legii şi la depăşirea limitelor constituţionale impuse libertăţii de exprimare.13. Astfel, incriminarea/dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infracţiuni, ţin de marja de apreciere a legiuitorului, marjă care nu este absolută, ea fiind limitată de principiile, valorile şi existenţele constituţionale. În cauza de faţă, Curtea reţine că prin reglementarea protecţiei penale a faptelor care produc anumite consecinţe, legiuitorul s-a plasat în interiorul aceste marje, întrucât nicio dispoziţie constituţională nu obligă explicit/implicit la stabilirea unui standard de referinţă care să determine în mod automat incriminarea într-o variantă identică a faptei de sfidare a organelor judiciare. În acest context, în acord cu dispoziţiile art. 61 din Legea fundamentală, unica autoritate legiuitoare a ţării are deplina libertate de reglementare cu privire la politica penală pe care înţelege să o implementeze.14. Cu privire la critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, în mod constant, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferenţă de tratament, făcută de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, trebuie să-şi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă. Or, în prezenta cauză, persoanele la care se face referire nu se regăsesc în situaţii identice, întrucât în cazul infracţiunii prevăzute de art. 296 din Codul penal subiectul activ este circumstanţiat în persoana aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu iar în cazul infracţiunii prevăzute de art. 272^1 din Codul penal din 1969 subiect activ este orice persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară în faţa instanţei sau a organului de urmărire penală. Prin urmare, ţinând seama de valorile sociale ocrotite de legea penală referitoare la fapte în legătură cu serviciul şi la fapte care împiedică înfăptuirea justiţiei se justifică un tratament neomogen, principiul egalităţii în faţa legii presupunând instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea Decizia nr. 683 din 19 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015 şi Decizia nr. 379 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 7 august 2014).15. De asemenea, dispoziţiile constituţionale referitoare la art. 30 alin. (6) şi (7) din Constituţie referitor la limitele libertăţii de exprimare, nu au incidenţă în cauză, întrucât în mod eronat se reţine că noul Cod penal nu mai protejează relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei. Dimpotrivă, în funcţie de modul de săvârşire, se poate constata că vechea infracţiune se regăseşte fie în art. 278 referitor la Încălcarea solemnităţii şedinţei, fie în art. 257 referitor la Ultraj sau art. 279 referitor la Ultrajul judiciar din actualul Cod penal. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu în Dosarul nr. 2.299/280/2014 al Judecătoriei Piteşti – Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 250 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Piteşti – Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 17 martie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește