DECIZIE nr. 156 din 17 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (5) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 569/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, excepţie ridicată de Asociaţia „Unirea” din Bucureşti în Dosarul nr. 8.344/2004 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 8.344/2004, Curtea de Apel Ploieşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 569/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia „Unirea” din Bucureşti cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei nr. 313 din 7 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 10.456/2003.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16, 20, 44 şi 115 din Constituţie, fără a preciza în ce constă neconcordanţa dintre reglementarea legală şi prevederile constituţionale. În schimb, arată că "art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003, modificată şi completată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003, a fost contestat la Curtea Constituţională, excepţia ajungând pe rolul Curţii, însă după abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 şi intrarea în vigoare a Legii nr. 569/2003„. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect şi Curtea Constituţională nu a mai avut prilejul de a se pronunţa asupra textului de lege criticat.Curtea de Apel Ploieşti – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens aminteşte că textul de lege criticat a mai fost supus controlului exercitat de Curtea Constituţională, care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, instanţa de contencios constituţional a considerat că aceste dispoziţii legale, care exclud vocaţia recurentei contestatoare de a beneficia de plăţi compensatorii prevăzute de contractul colectiv de muncă, sunt constituţionale, întrucât contractul de privatizare a unităţii intimate a fost încheiat în perioada la care se referă textul art. 2 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 569/2003.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază, în principal, că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, având în vedere că autorul ei nu a precizat nici un motiv de ordin juridic care să justifice critica de neconstituţionalitate, iar potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, orice sesizare adresată Curţii Constituţionale trebuie să fie motivată. Pe fond, consideră că excepţia este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu instituie un tratament juridic diferit pentru situaţii egale sau analoage, ci are în vedere situaţii obiectiv diferite, ceea ce, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu constituie o încălcare a principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu prevederile art. 44 din Constituţie, arată că în jurisprudenţa sa Curtea Constituţională s-a pronunţat deja în sensul că „textul de lege criticat nu conţine dispoziţii prin care să opereze un transfer de proprietate, după cum, prin reglementările sale, nu aduce nici o atingere dreptului de proprietate al societăţilor comerciale vizate”. În sfârşit, referindu-se la dispoziţiile art. 20 şi 115 din Constituţie, arată că acestea nu sunt pertinente în cauză.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că acestea vizează acordarea plăţilor compensatorii în două situaţii diferite, respectiv în cazul societăţilor comerciale din portofoliul autorităţii de privatizare, aflate în curs de privatizare, şi în cazul societăţilor comerciale privatizate prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor acestora. Aşa fiind, diferenţa de tratament juridic este justificată de situaţiile obiectiv diferite avute în vedere de legiuitor. De altfel, atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii nu are semnificaţia instituirii unei uniformităţi, ci permite ca în situaţii diferite să se aplice un tratament juridic diferit, când acesta se justifică în mod raţional şi obiectiv. Cât priveşte pretinsa neconstituţionalitate a textului de lege criticat în raport cu dispoziţiile art. 44, arată că acesta nu conţine dispoziţii prin care să opereze un transfer de proprietate şi nu aduce atingere dreptului de proprietate al societăţilor vizate. În sfârşit, menţionează că celelalte dispoziţii constituţionale invocate de autorul excepţiei nu sunt incidente în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Potrivit încheierii prin care Curtea a fost sesizată şi în acord cu susţinerile autorului excepţiei, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 569/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 23 decembrie 2003.În realitate, Curtea observă că prin această lege a fost aprobată cu modificări şi completări Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003, care şi-a păstrat în continuare existenţa şi individualitatea.În consecinţă, Curtea reţine că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (5) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 5 martie 2003, dispoziţii introduse prin Legea nr. 569/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003.Textul de lege criticat are următoarea redactare:– Art. 2 alin. (5): "În situaţia în care societăţile care efectuează concedieri colective potrivit art. 1 nu pot achita plăţile compensatorii prevăzute prin contractele colective de muncă, până la sfârşitul anului 2003, acestea pot fi acordate lunar, după caz, şi ulterior acestei date, aceste plăţi având acelaşi regim de impozitare ca şi indemnizaţia de şomaj. Prevederile prezentului alineat nu se aplică societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat ale căror acţiuni au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare semnate de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului între data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi data publicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16, 20, 44 şi 115 din Constituţie, potrivit cărora:– Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege. … (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi. … (4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale."; … – Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; … – Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. … (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. … (5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. … (6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie. … (7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. … (8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. … (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; … – Art. 115: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe. … (3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei. … (4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. … (5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1). … (6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. … (7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3). … (8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile textului de lege criticat au fost cuprinse iniţial în art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 11 aprilie 2003. În urma aprobării cu modificări şi completări a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 prin Legea nr. 569/2003, dispoziţiile legale criticate au fost înscrise în art. 2 alin. (5) teza a doua din această ordonanţă.Curtea constată că prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 au fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 44 din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 457 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 20 ianuarie 2004, Curtea a statuat că dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice. În acest sens a statuat că „diferenţa de tratament juridic în ce priveşte acordarea plăţilor compensatorii, introdusă prin textul de lege criticat, între categoria exceptată de societăţi comerciale cu capital majoritar de stat şi celelalte societăţi apare ca justificată, fiind aplicată unor situaţii diferite”.Prin aceeaşi decizie Curtea a constatat şi netemeinicia criticii privind încălcarea prevederilor art. 44 din Constituţie, statuând că "textul criticat nu conţine dispoziţii prin care să opereze un transfer de proprietate, după cum, prin reglementările sale, nu aduce nici o atingere dreptului de proprietate al societăţilor comerciale vizate".Deoarece autorul excepţiei nu a formulat argumente care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia din decizia amintită sunt valabile şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (5) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 în raport cu art. 16 alin. (2), (3) şi (4), art. 20 şi art. 115 din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei nu a precizat în ce constă încălcarea acestor dispoziţii constituţionale. Analiza prevederilor legale ce fac obiectul excepţiei nu relevă însă existenţa vreunei neconcordanţe între acestea şi dispoziţiile constituţionale amintite.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (5) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, excepţie ridicată de Asociaţia „Unirea” din Bucureşti în Dosarul nr. 8.344/2004 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește